1,385 matches
-
de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă, părăsește terenul metafizic și își îndreaptă cercetările numai asupra valorii imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o linie coborâtoare de la metafizică la fizică, impusă de metoda experimentală care vorbește cu insistență de o fizică a artei. Aceeași atitudine se manifestă față de problema inspirației, despuiată cu totul de prestigiul oarecum sacru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se descoperă lumii ca frumusețe, care e caracterul sofianic sensibil al lumii”, zice Sergiu Bulgakov(Sergiu Bulgakov: Kosmodizee, în același volum. ) Să spunem de la început că această idee reprezintă raportul Sfintei Treimi față de lume. Concepută transcendent, Sophia e necreată; concepută imanent, Sophia e creată. E același lucru ca lumina necreată și lumina creată. Cărțile sfinte, pe care le-am pomenit, întradevăr așa ne-o înfățișează. Sophia e mai întâi supranaturală sau necreată. „Din veci am fost întemeiată, la început, înainte de facerea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură. Să observăm însă că, dacă știința pozitivistă refuză ordinea transcendentă, pe care o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu construiește decât fantezia iresponsabilă, aceeași știință nu face altceva decât să substituie transcendentului ordinea imanentă a inconștientului și să dea frâu liber imaginației să-l populeze cu fantome explicative, ce nu au în realitate nici o valoare științifică. Inconștientul e necunoscutul din noi, adică tocmai partea care scapă investigației științifice și controlului inteligenței. Incontestabil că el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică în obscuritatea sufletului ca broboanele de aer, ce se formează în adâncul unui lac și se urcă pentru a plesni la suprafață. Locul marilor creații ale spiritului omenesc, fie de ordin religios, fie de ordin artistic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a perfecțiunii, iar pedagogia cea nouă, precum vom vedea, o confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
materializată, în planul superior al cunoașterii, prin opoziția între EPISTEME și DOGMA. Dacă, pe de o parte, câmpul EPISTEME se construiește pe principiul subordonării formelor materiei față de o instanță spirituală unică, DOGMA încurajează, pe de altă parte, aservirea transcendentului față de imanent. Chiar dacă acest precept nu este niciodată proclamat ca atare (ceea ce explică și faptul că nu întâlnim în roman texteme aferente acestui CR), el apare ca implicit în numeroase vorbe și fapte ale unor personaje care întrupează dimensiunea instituționalizată a credinței
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de pildă, în ce privește genurile și speciile, fie că subzistă, fie că sunt doar simple gânduri, fie că, subzistente fiind, sunt corpuri, sau sunt lipsite de corp, și, în sfârșit dacă sunt separate, sau se află în lucrurile sensibile și sunt imanente acestora, mă voi feri să o spun, deoarece o asemenea problemă este cât se poate de adâncă și are nevoie de o altă cercetare mai întinsă; voi încerca însă, să-ți arăt într-o formă cât mai potrivită logicii cum
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
timp, o cât mai mare grijă în exercitarea acestei autonomii; și anume, tocmai în scopul garantării posibilităților de viață independentă a Bisericii"20. În ipostaza sa esențială de instituție divino-umană, Biserica este legată nu numai de transcendență, ci și de imanent, fiind nevoită să subziste în veac. De la momentul secularizării averilor mânăstirești, Biserica sărăcise, întreținerea ei revenind statului care oferea suma de 3 lei pe zi pentru hrana călugărilor, în 1927. În adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, însuși Părintele Patriarh s-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă și nedespărțită. Distincția netă între ousia (ființă), radical transcendentă și inaccesibilă și energiile sau lucrările revelatoare accesibile care sunt, într-un anume sens, imanente minții omenești, după harul lui Dumnezeu, va intra definitiv în teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simbolul patimilor, al biruinței lui Hristos. Asistăm la spectacolul Fiului omului, prin misterul teandric revelându-se legătura eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând modelul paideic ideal. Este perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă spiritul elin, conturându-se tipul unei pedagogii sui generis. În schimb, Roma este cetatea praxis.-ului, unde totul începe în legendă și se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața literară", într-un dialog cu F. Aderca, la periodizarea primilor săi zece
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vorba de sporirea și de specializarea muncii tale, ci, din contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporul ei e restrîns la un maxim oarecare, dictat de însăși natura producției. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atîrnător de chiar dualismul muncii omenești: producție brută și producție industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hîrtie în propriul înțeles al cuvîntului, ci bilete de bancă bazate
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în numele viitorului" (fraze din Jurnalul lui Tolstoi - noiembrie, 1908). Sociologul argumentează în favoarea viziunii tolstoiene privind lipsa de sens a morții: "Nu, deoarece viața individuală a omului civilizat este integrată în "progres". În infinit, iar o asemenea viață, potrivit sensului ei imanent, n-ar trebui să aibă sfîrșit. Căci, pentru cine trăiește în cadrul progresului, există întotdeauna un alt progres la orizont; nici un om care moare nu ajunge pe culmea situată în infinit. Avraam sau țăranii din vechime mureau "bătrîni și sătui de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă vie"82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică sieși ("zar de automorfa lumină") - , ea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
logică de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără: a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumină visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanenta ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist 24. "Lumină imanenta" rembrandtiană, este conștiința activității creatoareaa poetului, ale cărei irizări posibile / virtuale, dramatic distribuite în text, însoțesc, ca o umbră, acțiunile reale ale acestuia, încărcându-le de semnificații neașteptate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumină visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanenta ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist 24. "Lumină imanenta" rembrandtiană, este conștiința activității creatoareaa poetului, ale cărei irizări posibile / virtuale, dramatic distribuite în text, însoțesc, ca o umbră, acțiunile reale ale acestuia, încărcându-le de semnificații neașteptate. Ea este cu atât mai intensă în actul de creație artistică, întrucât
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cuvinte, o existență pentru cineva (poetul), "entre (...) dans un espèce de circuit avec le présent" [intra într-un fel de circuit cu prezentul]24, în fapt, cu conștiința ("vegetale[le]25 raze"), care nu-i, să ne amintim, decat "lumină imanenta din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale ce însoțesc acțiunea efectiv realizată de ființă vie"26, într-o mișcare de adaptare reciprocă, acel "joc secund, măi pur27" ("Din ceas dedus"), prin care o realitate nouă, imprevizibilă ia naștere. Spațiul operei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă barbiana nu doar evocă subtil celebra definiție bergsoniana a comicului din Le rare (1900): "Du mécanique plaqué sur du vivant"38, dar ne invită să împărtășim
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
salvarea ordinii publice. Agamben citează o remarcă a lui Walter Benjamin conform căreia scopurile poliției nu sunt identice cu scopurile dreptului și că "în fond, "dreptul" poliției indică într-adevăr punctul în care statul, fie din neputință, fie din cauza interdependențelor imanente ale oricărei ordini juridice, nu-și mai poate garanta, prin ordinea juridică, scopurile empirice pe care vrea cu orice preț să le atingă"18. Ar fi vorba, deci, de transformarea dreptului pozitiv (în care se pune problema legalității mijloacelor în
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de sus". Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite în preajma autorului Versificației moderne..." . Hotărât lucru, Vladimir Streinu își așteaptă încă monografistul! X Vladimir Streinu a fost poet de vocație. O probează convingător unicul său volum, Ritm imanent. A comentat cu pertinență operele scriitorilor clasici, propunând adesea unghiuri exegetice inedite. O demonstrează studiile sale solide despre câțiva reprezentanți străluciți ai epocii de aur a literaturii române. A analizat cu promptitudine și aplicație, cu senină comprehensiune și detașare lucidă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu se află între valorile perene ale culturii noastre. II DOMINANTE ALE DEMERSULUI CRITIC În descendență maioresciană și, desigur, lovinesciană, Vladimir Streinu este și rămâne un critic estetic. Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori al intoleranței fanatice în artă. Ceea ce nu l-a împiedicat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a avut parte de o critică receptivă. Cei mai importanți exegeți ai perioadei interbelice - E. Lovinescu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică." Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din " asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul "Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică." Divinul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]