3,516 matches
-
prin tratamentul celulelor cu neuraminidază de Vibrio cholerae și astfel celulele tumorale capătă sensibilitate la acțiunea litică a efectorilor imunitari. Unele tumori pot să activeze sistemul de coagulare și astfel tumora este învelită într-o rețea de fibrină. Diminuarea reactivității imunitare se poate datora inundării organismului cu antigenele tumorale. Fiind o celulă foarte activă din punct de vedere metabolic, componentele membranei celulei tumorale au un turn-over ridicat. Antigenele eliberate se complexează cu anticorpii specifici sau cu receptorii specifici ai limfocitelor, făcându
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
efectul lor inhibitor asupra interleukinelor. Celulele maligne produc IL-10, detectată în lichidul peritoneal și în serul pacientelor cu cancer ovarian sau cu alte neoplasme intraperitoneale. IL-10 inhibă exprimarea moleculelor CMH clasa II pe suprafața monocitelor și macrofagelor și diminuă reactivitatea imunitară, prin efectele sale multiple asupra limfocitelor, monocitelor, celulelor NK și celulelor dendritice. Antigenele tumorale exercită un efect imunosupresor în gradient. La un situs îndepărtat de tumoră, efectul imunosupresor diminuă și inoculul mic de celule tumorale este respins. După ce tumora a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imunosupresor în gradient. La un situs îndepărtat de tumoră, efectul imunosupresor diminuă și inoculul mic de celule tumorale este respins. După ce tumora a dobândit dimensiuni importante, efectul imunosupresor este sistemic. Antigenele tumorale circulante se asociază cu celulele efectoare ale sistemului imunitar, chiar în sângele circulant, producând „paralizia” răspunsului imun. Creșterea tumorii poate fi stimulată prin fenomenul de amplificare imunitară. Acest fenomen a fost descoperit experimental și se definește ca un proces de intensificare a creșterii tumorii, în prezența anticorpilor specifici. Tumorile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este respins. După ce tumora a dobândit dimensiuni importante, efectul imunosupresor este sistemic. Antigenele tumorale circulante se asociază cu celulele efectoare ale sistemului imunitar, chiar în sângele circulant, producând „paralizia” răspunsului imun. Creșterea tumorii poate fi stimulată prin fenomenul de amplificare imunitară. Acest fenomen a fost descoperit experimental și se definește ca un proces de intensificare a creșterii tumorii, în prezența anticorpilor specifici. Tumorile au fost transplantate la organisme imunizate cu mojarat celular al aceleiași tumori, pentru sinteza anticorpilor specifici. Anticorpii nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
creșterea sa la animalele neimunizate. Anticorpii cu efect imun amplificat sunt IgG, la titru mic. Fenomenul de amplificare se explică astfel: - anticorpii ar putea induce un efect imunosupresor, deoarece prin feed-back ei inhibă sinteza anticorpilor potențial citolitici; - anticorpii de amplificare imunitară sunt citofili, adică se leagă specific pe suprafața celulelor tumorale, formându-se complexe Ag-Ac, care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sunt citofili, adică se leagă specific pe suprafața celulelor tumorale, formându-se complexe Ag-Ac, care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța imunitară este un mecanism eficient de scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei de reactivitate a limfocitelor Tc și B care, la contactul cu antigenele tumorale, nu se sensibilizează și nu generează răspunsul imun, deși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța imunitară este un mecanism eficient de scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei de reactivitate a limfocitelor Tc și B care, la contactul cu antigenele tumorale, nu se sensibilizează și nu generează răspunsul imun, deși față de alte antigene, reactivitatea lor imunitară este normală. Toleranța survine datorită stimulării repetate cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei de reactivitate a limfocitelor Tc și B care, la contactul cu antigenele tumorale, nu se sensibilizează și nu generează răspunsul imun, deși față de alte antigene, reactivitatea lor imunitară este normală. Toleranța survine datorită stimulării repetate cu cantități mici de antigene, dar un rol esențial în inducerea toleranței imunitare pare să revină raportului dintre limfocitele Th și Ts. Nu există dovada că antigenele oncofetale sunt inductoare importante sau ținte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care, la contactul cu antigenele tumorale, nu se sensibilizează și nu generează răspunsul imun, deși față de alte antigene, reactivitatea lor imunitară este normală. Toleranța survine datorită stimulării repetate cu cantități mici de antigene, dar un rol esențial în inducerea toleranței imunitare pare să revină raportului dintre limfocitele Th și Ts. Nu există dovada că antigenele oncofetale sunt inductoare importante sau ținte ale imunității antitumorale, deoarece, în timpul vieții embrionare, fiind în cantitate mare, ei au indus starea de toleranță imunitară. Tumorile nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inducerea toleranței imunitare pare să revină raportului dintre limfocitele Th și Ts. Nu există dovada că antigenele oncofetale sunt inductoare importante sau ținte ale imunității antitumorale, deoarece, în timpul vieții embrionare, fiind în cantitate mare, ei au indus starea de toleranță imunitară. Tumorile nu stimulează limfocitele Tc, deoarece majoritatea celulelor tumorale nu exprimă molecule costimulatoare sau molecule CMH II. Costimulatorii sunt necesari pentru inițierea răspunsului celulelor T, iar moleculele CMH II sunt necesare pentru activarea celulelor Th, care stimulează limfocitele Tc. Diferite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
exprimă molecule costimulatoare sau molecule CMH II. Costimulatorii sunt necesari pentru inițierea răspunsului celulelor T, iar moleculele CMH II sunt necesare pentru activarea celulelor Th, care stimulează limfocitele Tc. Diferite produse tumorale, altele decât antigenele, pot să interfere cu funcția imunitară și să favorizeze instalarea toleranței imunitare. De exemplu, prostaglandinele diminuează nivelul exprimării moleculelor CMH II pe suprafața celulelor prezentatoare de antigenă și pot, de asemenea, să suprime activitatea celulelor NK. Factorii genetici, neidentificați încă, influențează evoluția tumorii. Unele neoplazii sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
II. Costimulatorii sunt necesari pentru inițierea răspunsului celulelor T, iar moleculele CMH II sunt necesare pentru activarea celulelor Th, care stimulează limfocitele Tc. Diferite produse tumorale, altele decât antigenele, pot să interfere cu funcția imunitară și să favorizeze instalarea toleranței imunitare. De exemplu, prostaglandinele diminuează nivelul exprimării moleculelor CMH II pe suprafața celulelor prezentatoare de antigenă și pot, de asemenea, să suprime activitatea celulelor NK. Factorii genetici, neidentificați încă, influențează evoluția tumorii. Unele neoplazii sunt asociate cu incapacitatea limfocitelor T de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lor de a recunoaște antigena. În concluzie, micile acumulări de celule tumorale, stimulează răspunsul imun. Dar, chiar tumorile imunogene continuă să crească în gazdele imunocompetente, datorită eficienței scăzute a răspunsului imun antitumoral in vivo. Tumorile evită acțiunea distructivă a efectorilor imunitari sau chiar blochează realizarea răspunsului imun. Capitolul 30 APOPTOZA ÎN TUMORIGENEZĂ Termenul de apoptoză provine de la cuvântul grecesc „apoptosis”, care înseamnă „căderea frunzelor”. Apoptoza, numită și moartea celulară programată genetic, este un proces înnăscut, conservat din punct de vedere evolutiv
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
60) este exprimat constitutiv în majoritatea țesuturilor și poate fi complet activat de cele două forme trimerice ale lui TNF: legată de membrană și solubilă. TNF-R2 (receptorul TNF de tip II; CD120B; P75/80) se exprimă numai în celulele sistemului imunitar. Majoritatea informațiilor referitoare la semnalizarea TNF sunt furnizate de către TNF-R1, în timp ce rolul lui TNF-R2 în acest proces este secundar. Domeniul morții receptor-1 aparținând lui TNF (TNFR-1DD) este domeniul intracelular funcțional responsabil pentru semnalizarea activității receptorului. Structura sa este α helicală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o eră nouă în istoria medicinii umane. Ea are la bază realizarea unui construct molecular reprezentat în esență de un plasmid recombinant, purtător al unei gene codificatoare pentru o proteină cu valoare de antigen, pe care celulele specializate ale sistemului imunitar îl recepționează ca nonself, declanșând răspunsul imun. Antigenul aparține structurii de suprafață a unui agent infecțios, din grupa virusurilor extrem de periculoase pentru viața omului. Condiția esențială, sine qua non,pentru asigurarea securității vaccinării genetice este ca în cadrul constructului plasmidic să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fie introduse secvențe ce aparțin genelor care condiționează patogenitatea/infecțiozitatea agentului infecțios. Gena de origine virală inserată în plasmidul recombinant (vaccin ADN) trebuie să rămână funcțională și să codifice proteina cu rol de antigen ce va fi prezentat celulelor sistemului imunitar. Vaccinul ADN este un plasmid ADN de expresie, nereplicativ, care include în structura sa o secvență codificatoare prelevată din genomul unui agent patogen și care are capacitatea de a exprima o asemenea secvență sub forma unui peptid specific patogenului cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
antiPolyoma, iar dintre aceștia, 26 au dezvoltat tumori. După injectare, ADN viral este transcris și tradus în proteine virale specifice. Apariția neoplaziilor se constată numai dacă sunt traduse oncogenele virale. Proteinele codificate de genele transferate sunt prezentate componentelor specifice sistemului imunitar al organismului gazdă, ceea ce conduce la elaborarea unui răspuns imun specific față de agentul infecțios. Israel și colaboratorii (1979) au arătat că dimeri ai genomului virusului Polyoma, legați în succesiunea cap-la-coadă, realizează seroconversia animalelor inoculate. Will (1984) a raportat exprimarea informației
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
expresiei moleculelor CMH I scade până la anulare pe suprafața celulelor maligne. Metoda presupune injectarea intratumorală a genelor pentru antigenele alogenice CMH clasa I. Rezultatul este creșterea capacității celulelor tumorale de a prezenta antigenele specifice și implicit recunoașterea acestora de către sistemul imunitar și descreșterea dimensiunii tumorilor. O asemenea abordare oferă o cale indirectă de intensificare a antigenicității celulelor tumorale și demonstrează că în anumite cazuri, vaccinarea ADN poate oferi protecție terapeutică antitumorală. O altă cale de a ținti direct situsul tumoral cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cu specificitate tumorală, prin expresia unor molecule străine, CMH I pe celulele tumorale de adenocarcinom care, în mod normal, sunt slab imunogenice. S-a dovedit astfel capacitatea de a stimula răspunsul imun prin modificarea contextului în care este prezentat sistemului imunitar antigenul tumoral, oferind astfel un bun model pentru studiul efectelor inoculării directe a ADN în tumori preexistente, pentru stimularea efectelor terapeutice. Stimularea unui răspuns imun intens necesită totodată semnale costimulatoare specifice, suplimentare față de interacțiunile inițiale TCR/CMH. În mod normal
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sau gene pentru CMH clasa I pot stimula răspunsul imun local prin recrutarea celulelor imune la situsul tumoral. Pentru utilizarea eficientă a vaccinurilor ADN este necesară realizarea unor cercetări complexe, suplimentare, întrucât se cunosc prea puțin mecanismele prin care sistemul imunitar este stimulat să producă anticorpi sau CTL cu specificitate tumorală, după vaccinarea ADN. Tehnicile de terapie genică necesită un eveniment de infecție cu un virus nepatogen, manipulat genetic, pentru a se realiza transducția genei de interes, în organismul afectat de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în populația săracă; existența unei latențe biologice-clinice de lungă durată; localizarea infecției în situsuri privilegiate, din punct de vedere imunologic (sistem nervos central, organe limfoide); dificultatea recunoașterii sindromului infecției acute nespecifice; evidența rară a «refacerii spontane» după infecție; supresia reactivității imunitare; inaccesibilitatea imunologică, datorită integrării provirusului ADN în genomul gazdă; lipsa cunoștințelor de patogeneză virală HIV-1 și a corelațiilor ei cu răspunsul imun protector; absența unui model animal satisfăcător pentru infecție și boală. Problemele majore nerezolvate, în realizarea unui vaccin HIV-1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
majore nerezolvate, în realizarea unui vaccin HIV-1 sunt următoarele: • nu se cunosc epitopii majori cu reacție încrucișată între diferitele tulpini și subgrupe de virusuri, care ar reprezenta ținte adecvate pentru răspunsul imun umoral sau celular; • prevenirea infecției situsurilor inaccesibile efectorilor imunitari (din sistemul nervos central); • necunoașterea componentelor critice ale răspunsului imun care blochează infecția la nivelul mucoasei, în special când virusul este asociat celulei. Există date care susțin existența unei imunități eficiente a celulei gazdă. Asemenea date se bazează pe observația
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este mult mai dificilă decât în cazul oricărui alt virus, datorită variabilității genetice a acestuia (nu există identitate nici între două izolate, fiecare izolat conținând multe variante și această variație îi conferă virusului capacitatea de a realiza evaziune față de sistemul imunitar al gazdei, precum și posibilitatea de a-și amplifica patogenitatea și preferințele pentru un țesut sau altul în cursul ciclului de infecție). Un vaccin eficient anti-HIV-1 va trebui să incorporeze o gamă largă de variante de tulpini, mereu schimbătoare. Pe de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de tip III cu specificitate pentru structuri dublu catenare ribonucleice - adică ARN dublu catenar și care s-a numit dicer. Această ribonuclează cu specificitate pentru ARN bicatenar este considerată a aparține unui sistem de supraveghere genetică, comparabil cu misiunea sistemului imunitar de supraveghere a prezenței și eliminării nonselfului. Sistemul dicer devine activ în momentul în care în celulă este prezent un ARN dublu catenar ce corespunde unui ARNm purtător de mesaj genetic esențial pentru celulă. Și, întrucât o asemenea structură bicatenară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
distruge. Diferite tumori Celule tumorale Transfecția celulelor tumorale cu un retrovirus care exprimă o antigenă de suprafață, de exemplu HLA-B7, sau o citokină, precum IL-12, IL-4, GM-CSF sau INTERFERON-γ, cu speranța că acestea vor amplifica imunogenitatea tumorii, astfel ca sistemul imunitar să devină eficient față de tumoră. Se practică adesea ex vivo, utilizând celule tumorale iradiate letal. Cancer de prostată Celule dendritice Tratarea celulelor dendritice autologe cu antigenă tumorală spre a le stimula în a da un răspuns imun. Gliom malign (tumoră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]