3,449 matches
-
în asemenea cazuri ar putea fi reprezentat de existența unor persoane nevinovate care sunt victime colaterale ale infracțiunilor. Aceste victime nu au putut evita r]ul f]cut de infractor în felul în care au putut evita cei care au inc]lcat în mod voit legea și au evitat pedeapsă care ar fi rezultat. Teoriile pedepselor au de jucat un rol semnificativ în dezbaterea conținu] referitoare la pedeapsa capital], în special în cazurile de crim]. Unii retributiviști fac apel la legea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o persoan] poate fi ucis] pentru un scop personal sau pentru a o scuti de agonia sfârșitului dureros care se profileaz]. Chiar dac] scopul legii talionului este restrâns la cazuri în care r]ul este f]cut în mod intenționat, inc] mai exist] problemă referitoare la nivelul la care pedeapsă ar trebui s] imite crimă. Ar trebui criminalii uciși în aceeași manier] în care și-au ucis victimele? În orice caz, este imposibil de aplicat legea talionului în cazul mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
talionului în cazul mai multor r]uf]c]tori: hoțul f]r] bani, tâlharul f]r] dinți care îi sparge dinții victimei sale, cel care realizeaz] fraud] fiscal] etc. În cazul în care, fiind conștienți de defectele legii talionului, retributiviștii inc] mai insist] că pedeapsa s] fie proporțional] cu gravitatea moral] a faptei comise, atunci aceast] condiție este îndeplinit] în momentul în care crimă este pedepsit] mai aspru decât infracțiunile mai puțin grave. Astfel, nu este nevoie de pedeapsă capital]. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politicienilor. Nici scriitorii din acest domeniu nu clarific] întotdeauna ceea ce vor s] spun] prin moral], politic] sau „mâini murdare”. Cred c] Machiavelli poate fi cel mai bine înțeles că insistând pe ideea c] necesitatea politic] cere uneori în mod rațional inc]lcarea adev]ratelor rațiuni morale, care, în alt] situație, ar fi decisive. Ins] discuțiile moderne abordeaz] ceea ce este recunoscut că aceeași problem] sugerând c] exist] o moral] specific], potrivit] activit]ții politice și c] verdictele ei cânt]resc mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapt este susținut de apeluri la noțiunea de moral] a rolurilor, cu implicația c] rolul politic genereaz] exclusiv sau predominant nevoia pentru „mâini murdare”. P]rerea mea, spus] simplu, este c] în m]sura în care exist] o disput] în ceea ce privește inc]lcarea revendic]rilor moralei (chiar dac] „reale” sau pur și simplu „obișnuite”) în fața unor necesit]ți copleșitoare, atunci aceasta este o problem] care se poate ridica în orice domeniu al vieții. Nu este o problem] doar a politicii, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre politic și evidentul apolitic. Așa cum se știe, exist] multe controverse legate de interpretarea ideilor lui Machiavelli. Cred c] pledoaria lui cu privire la „necesitatea imoralei” este foarte serioas] (mai degrab] decât ironic], cum susțin alții) și c], deși are în minte inc]lcarea moralei creștine, ideea are aplicații mai ample în codurile morale și în cazul virtuților recunoscute în plan laic și în alte contexte decât creștinismul. Cand Machiavelli spune: „un om care vrea s] fie altruist oricând va ajunge s]-i
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajuns s] regrete decizia, c]utând apoi s] se elibereze din acel haos. În context politic, este posibil ca nu agentul în sine s] fi inițiat acțiunea imoral], ci doar s] fac] parte din grupul care a f]cut-o, sau, inc] și mai interesant, agentul este moștenitorul acestei situații. Considerând c] situația în care se afl] este profund imoral], trebuie s] încerce s] o schimbe, dar încetarea total] poate fi uneori mai daun]toare și periculoas] decât continuarea temporar] pan] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de importante pentru că cei mai mulți dintre noi s] respecte regulă, în ciuda apariției unei persoane care nu face acest lucru. Atunci cand convenția s-a deteriorat în așa m]sur] încât majoritatea nu își așteapt] rândul, avantajele nu mai exist] pentru cei care inc] fac parte din minoritatea care respect] regulă. Trebuie s] lu]m în considerare alte metode, precum legea sau violență, pentru a-i proteja pe cei bolnavi, pe cei slabi și pe cei care nu se pot afirmă singuri. Dar cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considerare alte metode, precum legea sau violență, pentru a-i proteja pe cei bolnavi, pe cei slabi și pe cei care nu se pot afirmă singuri. Dar cazurile difer]. Chiar și acolo unde exist] o convenție, cineva ar putea preferă inc] s] se conformeze în ciuda inc]lc]riii în mas] a regulii, cu scopul de a stopa aceast] inc]lcare, sau cel puțin de a demonstra ceva, poate în fața unei audiențe mai largi, în leg]tur] cu valorile care sunt subminate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau violență, pentru a-i proteja pe cei bolnavi, pe cei slabi și pe cei care nu se pot afirmă singuri. Dar cazurile difer]. Chiar și acolo unde exist] o convenție, cineva ar putea preferă inc] s] se conformeze în ciuda inc]lc]riii în mas] a regulii, cu scopul de a stopa aceast] inc]lcare, sau cel puțin de a demonstra ceva, poate în fața unei audiențe mai largi, în leg]tur] cu valorile care sunt subminate. Chiar și în climatul politic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe cei care nu se pot afirmă singuri. Dar cazurile difer]. Chiar și acolo unde exist] o convenție, cineva ar putea preferă inc] s] se conformeze în ciuda inc]lc]riii în mas] a regulii, cu scopul de a stopa aceast] inc]lcare, sau cel puțin de a demonstra ceva, poate în fața unei audiențe mai largi, în leg]tur] cu valorile care sunt subminate. Chiar și în climatul politic actual din ț]rile democratice, cineva ar putea, în acest spirit, s] demonstreze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] adversarii potențiali nu vor fi niciodat] absolut convinși c] renunțarea la acțiuni imorale este sincer] (Kenny, 1985). Aceste strategii „purificate” au fost totuși puternic criticate, motivându-se c] cele mai multe utiliz]ri ale armelor nucleare doar împotriva țintelor militare ar inc]lca cerință proporționalit]ții, fie în mod direct, prin efectele imediate asupra populației civile, fie indirect, prin riscul escalad]rii la niveluri de violent] disproporționate. Alți critici ai Argumentului Intențiilor Imorale au susținut, dar nu foarte conving]tor, c] descurajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reflecție, ființele raționale s] se concentreze asupra unei dorințe de a-i ajuta pe cei care au nevoie în astfel de circumstanțe. Bineînțeles c] ambele p]rți trebuie s] fie de acord cu faptul c] discuția moral] nu a generat inc] acel fel de convergent] a dorințelor noastre, care ar face s] par] plauzibil] ideea unei fapte morale - o fapt] legat] de motivele pe care le-am determinat în întregime într-o situație anume. Dar discuția moral] nu a fost luat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și simplu m] asigur înainte de a trece stradă. De ce s] insist]m c] trebuie s] fi existat o dorinț] undeva? Ceea ce se întâmpl] aici este c] eu consider un fapt (se apropie un autobuz) drept motiv că s] nu traversez inc]. Asta se cheam] a fi prudent; oamenii prudenți sunt oameni ale c]ror percepții despre sigurant] și pericol sunt suficiente pentru a-i motiva. La fel se întâmpl] și în etic]. Percepțiile cuiva despre bine și r]u pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în cazul moral nu difer] în mod semnificativ fâț] de explicația în cazul prudentei și, cu sigurant], e vorba despre judecat] și nu despre percepție când consider]m faptul c] se apropie un autobuz drept motiv pentru a nu trece inc] stradă. În orice caz, toate acestea sunt extrem de controversate în stadiul actual al filosofiei (pentru o perspectiv] diferit], vezi capitolul 35, „Realismul”). Ceea ce am incercat s] fac pan] aici este s] prezint obiecțiile cele mai eficace care au fost aduse
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
remarcă nu intrând în relații cauzale naturale cu ele (ceea ce este imposibil), ci prin rațiune. Ideea aici este c] putem fi determinați s] recunoaștem propriet]țile obiectelor reale și independente pe c]i ce nu sunt cauzale. Aceste chestiuni sunt inc] dezb]tute aprins și cred c] ar fi cinstit s] spunem c] formele noi și interesante ale intuiționismului la care se lucreaz] în momentul de fâț] inc] nu au eliminat complet problemele care i-au urm]riț pe predecesorii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reale și independente pe c]i ce nu sunt cauzale. Aceste chestiuni sunt inc] dezb]tute aprins și cred c] ar fi cinstit s] spunem c] formele noi și interesante ale intuiționismului la care se lucreaz] în momentul de fâț] inc] nu au eliminat complet problemele care i-au urm]riț pe predecesorii lor. Referințe Blackburn, S.: 'Errors and the phenomenology of value', Morality and Objectivity, ed. Ț. Honderich (London: Routledge and Kegan Paul, 1985), pp. 1-22. Hume, D.: A Treatise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturii umane. Acestea trebuie s] fie (i) suficient de specifice; (îi) conving]toare din punct de vedere rațional sau cel puțin foarte persuasive; și (iii) credibile din punct de vedere moral. Pan] acum, nu au fost formulate astfel de cerințe. Inc] sper]m. (Michael Ruse analizeaz] relația dintre biologie și etic] în capitolul 44, „Semnificația evoluției”.) Aici se încheie prezentarea principalelor curente naturaliste. Ele nu greșesc, în principiu, dar sunt deficiențe în ceea ce privește detaliile. Așa cum am v]zut, nu exist] nici un argument
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le înțelegem destul de ușor; prin urmare, sunt foarte familiare. Dar nici una dintre ele nu este adev]rât] sau fals]. (N-ar avea nici un sens s] spunem c] „este adev]rât c] bravo lui Betty Friedan!” sau „este fals c] vai!”.) Inc] o dat], aceste propoziții nu sunt folosite pentru a exprima adev]ruri factuale; în schimb, ele sunt folosite pentru a exprima atitudinile vorbitorului. Trebuie s] facem în mod clar diferența între a declara o atitudine și a exprima aceeași atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nu orice fapt poate fi considerat un motiv care s] susțin] orice judecat]. Faptul trebuie s] fie relevant pentru aceea judecat], iar influență psihologic] nu este neap]rât relevant]. Emotivismul nu este de ajuns; mai avem nevoie de cel putin inc] un adaos pentru a contura o teorie care nu va oferi doar o justificare a leg]turii dintre judecată moral] și emoție, ci și o leg]tur] dintre moral] și rațiune. Cea de-a treia tr]s]tur] a subiectivismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] poat] fi justificate de aceștia, dac] sunt pe deplin rezonabili și informați. Totuși, dac] susținem un relativism moral metaetic trebuie s] recunoaștem c] vor există situații când cursul unor acțiuni dezirabile fâț] de alti indivizi cu valori diferite va inc]lca aceast] tr]s]tur] a moralei noastre. În acel moment, nici o regul] nu ne poate ar]ta ceea ce trebuie s] facem. S-ar p]rea c] lucrurile ar depinde de celelalte valori pe care le mai avem în joc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constituie subiectul nostru actual, este una diferit]. Despre inutilitatea disputelor ontologice în etic], vezi Hâre, 1985b; pentru o opinie diferit], vezi Capitolul 37, Naturalism. Putem evita aceste dificult]ți, dac] facem distincția în termenii unei teorii a înțelesului care este inc] foarte popular]: teoria condiției adev]rului. Aceasta nu este aceeași cu vechea „teorie a verific]rii” susținut] de unii pozitiviști logici, dar împ]rt]șește unele sensuri în profunzime. Conform acestei teorii, înțelegerea sensului unei propoziții, folosit] în crearea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
observe regulile care guverneaz] consecventă. De aceea, ceea ce reprezint] aceste reguli trebuie s] fie preocuparea principal] a filosofului practic. Unii emotiviști au devenit iraționaliști, deoarece ambii au asimilat judec]țile morale imperativelor și au f]cut o greșeal] care este inc] foarte obișnuit] în privința imperativelor, si anume aceea de a crede c] acestea își extrag sensul din propriet]țile lor cauzale. Aceasta poate fi numit] teoria „deplas]rii verbale” a sensului imperativelor. Această implic] imposibilitatea de a face distincția între ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilitarist nu poate s] manifeste asemenea complexitate și bog]ție cognitiv]. Într-adev]r, Kohlberg greșește în mod clar. (Vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Desigur, ceea ce Kohlberg vrea s] susțin] este c] abilitatea cognitiv] a reversibilit]ții, cuplat] cu universalitatea, e inc]rcat] cu un conținut moral substanțial - c] are un anume set de lentile morale, că s] spunem așa. Astfel, el susține c] toate persoanele din Etapă 6 „v]d” clar c] viață este întotdeauna mai valoroas] decât proprietatea - o judecat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]rea c] nu poate exista dezvoltare moral] în absența unui conținut substanțial despre bine și r]u. Pare destul de adev]rât c] dezvoltarea moral] cere o cantitate semnificativ] de identificare cu ceilalți. Totuși, acest lucru nu este suficient - chiar inc] de la început. În consecinț], nu este clar c] primele etape ale lui Kohlberg constituie etape ale dezvolt]rii morale. Dezvoltarea moral] pare s] fie absolut imposibil] în absență educației morale. Teoria lui Kohlberg nu este compatibil] cu aceast] educație. El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]