19,488 matches
-
Sorin Lavric Cînd îți petreci ani de zile în incinta unei biserici de care ești legat prin meseria pe care o practici - organist și dirijor al corului bisericesc - nu se poate să nu te încarci cu starea ei de spirit. Îi împrumuți clar-obscurul serilor și penumbra dimineților friguroase, îi împărtășești
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
colorată mi se desfășura înaintea minții care căpăta văz. Un exercițiu istovitor întru menținerea imaginii și care pretinde oarecari puteri. Timpul se spulberă, se alcătuiește o altă durată, abolind spațiile, minabilele reticențe ale rațiunii. Acum zăream - și tot mai limpede - incinta Parlamentului, în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. îl auzeam, în toată armonia glasului
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
de fix cinci secunde și abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii și inspectă vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci minute și zece Înjurături, Ghiță Asoltanei sosi cu „bagajul” și gâfâind Îl depozită În incinta metalică. Apoi Încercând În negrul nopții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci minute și zece Înjurături, Ghiță Asoltanei sosi cu „bagajul” și gâfâind Îl depozită În incinta metalică. Apoi Încercând În negrul nopții să distingă ceva pe fața maiorului spuse șoptit: Rezolv eu! Tu gândește-te la petrecere, la un cadou verbal sau ceva frumos pentru Rozina, altfel râmâi fără cea mai importantă moștenire, iubirea ei! Nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mi-a spus Clovis: au cerut autorizație să parcheze carul de transmisie pe carosabil. Și acum, cea mai tare: duminică, o să facem un sit-in în jurul blocului. — Ce-i aia sit-in? — Un miting tăcut, la care toți participanții ocupă pașnic o incintă, se așază în fund și nu pleacă de-acolo nici bătuți. De obicei, sunt bătuți măr. E o invenție americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să vedem pe unde-o să treacă moartea! râde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întinde de la Porțile de Fier până la Călărași, sector în care se asigura navigabilitatea navelor cu un pescaj de până la 2 metri, chiar și la ape mici. Sectorul Călărași-Brăila, caracterizat prin despărțirea fluviului în două brațe, ce închid în interior două incinte, în prezent îndiguite, drenate și cultivate agricol. Sectorul al patrulea, care se întinde în aval de Brăila, cunoscut și sub numele de Dunărea maritimă, este caracterizat de adâncimi mari, permițând navigația navelor maritime cu pescaj de până la 7,2 metri
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
adunau asemenea unor nori tulburi pe un cer de vară. Când se afla în casa doctorului și acesta nu era acasă, prelungea înadins meditația, cu intenția de a-l întâlni pentru a schimba câteva vorbe și apoi să părăsească mulțumită incinta. După această scurtă întrevedere, pleca spre garsoniera ei ducând cu ea multele întrebări ce căutau cu febrilitate răspunsuri. Simona găsea în amabilitatea și politețea doctorului semne că ea nu-i este indifrentă. Imaginativ se agăța de cuvinte și găsea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așeză în pat, dar nu pot pricepe de ce el e convins că-l cheamă Tudor!? Câteva zile Simona se hrăni cu imaginea copilului văzut în parc. Fața ei dobândise o strălucire solară. Era fericită! * Ori de câte ori ieșea la plimbările libere prin incinta spitalului, Simona discuta ce discuta cu asistenta apoi, după un timp, cerea să fie lăsată singură. Simțea nevoia să fie numai cu gândurile ei, cu viața ei trecută sau prezentă. Despre zilele ce ar fi urmat, nu-și făcea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lor colegă. În câte lumi îi este dat omului să trăiască!" gândi Ema care fusese una din cele mai apropiate confidente ale Simonei. Zile în șir cele două foste colege ale Simonei fură urmărite de scenele la care asistaseră în incinta spitalului. Când vreo colegă le întreba din pură curiozitate cum se mai simte Simona, acestea răspundeau impasibile: Pare puțin obosită, cum îți închipui că poate să arate o ființă dependentă, timp îndelungat, de patul unui spital!? Și încheiau discuția. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
față de ea - avea, într-adevăr, o particularitate specifică, una prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o lună Înainte de această discuție am avut un vis devastator: se făcea că am mers Împreuncă cu P.C. la București pentru cumpărături. Magazinul În care intrasem avea la ieșire un fel de stativ rotitor care Îți permitea să ieși din incintă. Nu știu cum s-a făcut că, P. a luat-o Înainte și, dintr-o dată, am auzit lumea țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acest timp, colonelul și familia Georgescu își expuseră prezumțiile. Cum discuțiile aveau toate șansele să alunece pe pante sensibile, colonelul hotărî ca cei doi copii să fie conduși într-o cameră alăturată. Tot timpul cât Vișinel fusese prezent în aceeași incintă Ina și Alex îi studiară cu viu interes cele mai neînsemnate gesturi, mimica, întregul comportament. Nu puteau să-și dea seama dacă trăiesc cu adevărat clipa dorită cu atâta asiduitate sau dacă, ceea ce li se întâmpla în acel moment, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-o cameră alăturată, copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa mamei lui Vișinel câteva întrebări. I
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor în biroul său. Tăcerea umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii lui Mihăiță, se întâmplă un miracol; simți cum în întreaga ei ființă sângele începuse să-i clocotească, de parcă ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părere de rău, în calitate de popicar veteran la echipa „CFR-Olimpia” Iași, vice campioană națională în 2013, nu mai există nici o popicărie în toată comuna Vama. Halal progres a adus democrația postrevoluționară în sportul de masă din zonele rurale! La popicăria din incinta stadionului, împătimiții amatori de popice jucau pe bani, atât individual, cât și pe echipe, până noaptea târziu, timp în care se bea un butoi cu bere la halbă, adus în mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară de seară prin parc, pe alei, în împrejurimi și a fost la un spectacol extraordinar de muzică pop. Ce mai, o adevărată vacanță pe care, dacă ar fi posibil, ar fi vrut s-o reediteze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai dorește ceva? Îl întrebă fata din cadrul ușii. - Nu, nu, mulțumesc, Vica! Secretara dispăru ca o umbră fără ca el să știe când aceasta părăsise încăperea. Se opri din lucru și privi în jur. Se convinse că nu era nimeni în incintă. Fără să știe cum și de ce, povestea cu fluierarul redeveni o prezență, deși nu o chemase. Se vede că îl obseda încă. Alungă cu mâna aceste gânduri ca și cum s-ar fi apărat de o gâză. Mâine sau poimâine, va fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai dădea din picioare! Oamenii de pază reușiră cu greu să-i scoată pe petrecăreți din incinta maternității. Aceștia înțeleseră în cele din urmă că, nemaiavând rachiul trebuitor, petrecerea se putea muta la un local unde se afla din belșug acest articol. În clipa aceea, ținând copilul Inei în brațe, Olgăi îi săgetă prin creier ideea că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Plină de o durere neexprimată, își privi din nou soțul, care arăta ca un bidon turtit. - Nu te-am văzut demult în starea asta! Și lipsindu-se de cuvinte, Olga îi făcea semne disperate cu mâna să părăsească mai repede incinta. Era cuprinsă de o firească stânjenire pe care încerca să o justifice celor prezente în salon, spunându-le că e o situație de excepție. - Ți-am spus... de bucu... Nu-și termină spusele. Intuind îndemnurile ajunse la exasperare ale Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
așteptări. Luat de val, îndemnat de prieteni, fiind și într-o stare euforică datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul serviciului de cadastru veni lângă el și-l iscodi: - Vrei să pleci, Alex? De acum încolo o să fie frumos, vom rămâne numai între noi și... - E târziu Teo, și așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la o înălțime considerabilă, până jos. Dacă nu se lovea la cap, poate nu murea pe loc.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]