3,164 matches
-
frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În Metamorfozele lui Ovidiu. Pe fața lui se succedau o serie de măști succesive, ca și când sufletul său ar fi fost teatrul unei bătălii Între diavoli, și făpturi diferite Încercau să pună stăpânire pe dânsul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rochia-fecioarei în micuța noastră grădină. Nu am reușit niciodată. Semințele rămâneau în pământ, putrezeau acolo încăpățânate, refuzau să urce spre cer, să iasă din pământul întunecat, umed și lipicios. Nu creșteau decât iarba-câinelui și scaieții, invadând totul, ajungând până la înălțimi incredibile, sufocând cu primejdioasele lor corole cei câțiva metri pătrați ai grădinii. I-am lăsat până la urmă să câștige. M-am gândit adesea la vorbele preotului despre flori, Dumnezeu și dovada existenței Lui. Și am ajuns la concluzia că există, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
băieților că m-am culcat cu profa, bineînțeles că nu m-au crezut, dar le-am dat atâtea amănunte, că arată așa, că are țâțele așa, că șoldurile, că e bronzată... după recreații nesfârșite, în care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la ea, și eu - ce dobitoc!, ochiul minții mele cuprinde numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-a petrecut ca la o experiență, ci ca la o scenă dintr-o tragedie cețoasă, jucată mult Înapoia vălului. Știa totuși că avea un sens bine determinat. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plenar nefericirile ei, eu însă eram fericit și nu-mi păsa de durerile nimănui, căci nu le băgam în seamă, de parcă nici n-ar fi existat. Acolo s-au petrecut unele lucruri de care îmi aduc aminte cu o acuratețe incredibilă. Stăteam mai mulți la etajul acela. Unii erau mai vechi și aveau spații mai mari și mai frumoase, eu eram cel mai tânăr și aveam doar cabinuța mea cu geam către crematoriul din curte. Răducu Ițcuș, un actor împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fi fost cineva important. Nici acum nu-mi este prea clar de ce mi-a arătat Mihai Berechet așa o atenție mie, care nu eram, orice s-ar zice, mare actor la vremea aceea. Vorbea frumos despre teatru, avea o patimă incredibilă, ardea pur și simplu când pomenea despre montările pe care le făcuse și despre actorii săi. Râdea plin, ca o orgă, se scutura toată ființa lui, râdea așa cum a trăit, din plin. Un amestec bizar de histrionism, de chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
încingea apoi o caterincă de mai mare dragul. Nu a refuzat nici un turneu, juca oriunde, îi plăcea la nebunie să urce pe scenă, oricât de amărâtă ar fi fost ea; în sală oamenii se strângeau unii în alții și ascultau incredibila, dar atât de adevărata poveste a femeii care își apăra dreptul la viață și la iubire. Apoi, dintr-un motiv oarecare - cred că Marcela se îmbolnăvise -, Filumena... nu s-a mai jucat și cea mai mare actriță a Teatrului Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Marcel Anghelescu stătea și ținea scara, iar Birlic, trecând pe lângă Marcel, îi bagă un deget în fund. Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o încercare șmecheroasă de om fără bani care vrea să păcălească o plasatoare mult prea îndatoritoare. Când a intrat în scenă Jean Louis Barrault, lumea a aplaudat mulțumită că îl vede, că există, că vrea să apară. Avea o lumină incredibilă pe chip, era liniștea întruchipată, un fel de zeu coborât printre oameni. Se mișca aidoma unei feline, fără a o arăta în mod evident; glasul îi era cald, luminos ca și fața. Spectacolul nu mi-a rămas în amintire pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-a transmis un fel de mesaj. A doua zi l-am văzut în spectacol. Fantastic, avea la vremea aceea aproape optzeci de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai bun, cred, și chiar am fost, căci cronicarii au vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mici puteau fi văzute peste tot, zilnic aveau loc mici examene la care asista toată lumea pentru a vedea ce au înțeles din ceea ce li se trasase ca temă, își dădeau toți cu părerea, era cu adevărat o atmosferă de cercetare incredibilă. Lecoq însuși prezida aceste întâlniri; era înalt, făcuse un pic de burtă, se îmbrăca în negru și era mereu cu zâmbetul pe buze. Se simțea în el omul de teatru pur, îndrăgostitul iremediabil de o artă pe care îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
le pot spune, din păcate, pentru că ele sunt legăminte pe care noi, cei din congregația celor trimiși să facem legătura, nu le putem dezvălui oricum și oricui. Este grozav să știi că nu ești singur. Ceea ce mă frământă este liniștea incredibilă de pe chipul și din glasul lui Szajna. Ele aparțin unui ales, unuia care fie va trebui să se reîncarneze, căci are prea multe de spus pentru o singură viață, fie va pleca mai departe, spre alte experiențe, lăsându-ne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îi spunea lui Horea că este îngrijorat, că are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor, șocul a fost dur de tot dacă stau și mă gândesc că am trecut în acele zile prin chestii absolut incredibile. Era cât pe ce să fiu și arestat, mă chemaseră și, după un scurt interogatoriu în timpul căruia ajunseseră probabil la concluzia că nu eram străin de chiuretajul ilegal făcut de soția mea, m-au trimis acasă să-mi pregătesc câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nopți câștigate pentru artă pe care n-am să le uit nicicând... Ce aer era, ce singurătate, ce splendoare în jur, ce bucurie în suflet, ce minune de vreme, ce minune de viață! Munca pe care o făcea Zoe era incredibilă, juca tot alături de noi, inventa pilde și povești ca să pricepem ce avem de făcut, suferea și se bucura împreună cu noi. Când a venit ultima zi de clasă, parcă timpul s-a oprit în loc, am crezut că o să murim de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
clovnii pe care îi întâlnise în circ erau tare vulgari și lipsiți de profesionalism, el voia să fie altfel, el voia să fie un clovn adevărat, un actor de fapt, și avea nevoie de sprijinul meu. Mi-a povestit lucruri incredibile, cel puțin pentru mine, copil crescut la casa părinților săi, beneficiind de grija și atenția lor. A crescut, practic, în circ. După ce a fugit cu circul, nu l-a căutat nimeni dintre ai lui, destul de târziu au vorbit la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vechi din vale se ascund după copaci, deși sunt foarte arătoase. Verandele închise cu sticlă sunt îmbrăcate în viță sălbatică, a cărei soră domestică se ține la o distanță respectabilă și lucrează pentru proprietarul vilei, căruia îi aduce profit. Frumusețea incredibilă și extravagantă a acestui oraș se impune aici într‑un mod atât de iresponsabil, încât până și Rainer încearcă să‑și țină gura, ceea ce totuși nu‑i reușește și începe numaidecât să laude, cu multe vorbe, împrejurimile. Aerul este absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din punct de vedere al relațiilor umane... și din punct de vedere filosofic. „Da, Înțeleg“, eram cât pe ce să spun eu. Nu știam Încă nimic despre această femeie, dar felul ei de a vorbi, Încet și rar, avea o incredibilă forță de convingere. Felul ei de a-și alege cu atenție cuvintele, lacrimile care dădeau noi tonuri vocii ei. Mi-am dat imediat seama că „da, Înțeleg“ nu erau niște cuvinte pe care puteam să i le spun, căci probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un soldat În rezervă, Însă nu am Încetat să sper că voi găsi cândva un sadic care să corespundă dorințelor mele. Ei bine, atunci l-am cunoscut pe el. Keiko Kataoka Își bău apa din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
morții, creșterea considerabilă a speranței de viață și noul raport cu suferința conturează un peisaj intelectual diferit. Totuși, metoda care ne permite să ne obișnuim cu această idee și să evităm să-i suportăm efectele zi de zi își păstrează incredibila eficacitate... -7- Sfințenia zeilor nepăsători. în mod obișnuit, ateismul definește simpla negare a zeilor - ori a lui Dumnezeu - sau chiar afirmarea inexistenței lor. în cazul lui Epicur, contrar celor susținute de păzitorii templului universitar, am putea vorbi de un ateism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
au avut, în general, bani înainte de Revoluție ... - Categoric! - Intelectualitatea, clasa de mijloc, n-a fost favorizată ... - Vezi tu, de asta spuneam despre obsesia mea pentru perioada interbelică. În acea perioadă, România a fost binecuvântată de Dumnezeu de o manieră absolut incredibilă. O parte din spectacolele pe care le fac eu sunt gândite special pentru ca generația de astăzi, scârbită de România, să vadă că a fost și altfel pe aici. Tinerii care se duc în străinătate spun: „Mi-e rușine că sunt
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
pentru ele nu vin, ori vin pe o direcție distorsionată și conțin explicații stupefiante sau superflue! Dacă nu ar fi existat umorul negru și grobianismul, l-ar fi inventat clasa politică românească de azi care edifică pasiunea pentru arhitecturi inovatoare, incredibile, pentru mijloacele împilării neamului, pentru irezistibilă deposedare de condiții materiale, pentru umilire și îngenunchiere. Atuni când președintele Traian Băsescu a insultat pe cea mai ilustră personalitate istorică a României contemporane, Majestatea Sa Regele Mihai, a insultat istoria însăși. Președintele guvernator
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
de veac și desăvârșită sub regimul actual. Coroana României poate fi o fortăreță cu garnizoană, care să apere aceste speranțe și să le activeze. Coroana României poate fi așezată pe locul în care a fost monumentalizată de istorie, prin căderea incredibilului articol 152 din Constituție care secularizează republicanismul în România. Aceasta se poate realiza printr-o operație de restaurare, îndepărtându-se gravitatea împotriva ființei naționale românești, împotriva istoriei României împotriva binelui românilor, prin transformarea celor două Camere ale Parlamentului în Adunare
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
lui Eminescu la prima vedere ? Apoi de fascinația cu care-l privea Slavici sau Iacob Negruzzi? 4.Universalitatea și proteismul preocupărilor, „tânărul Geniu ”refăcând idealul renascentist al lui Uomo universale. Totul realizându-se cu febrilitate și fără măsură, în ritmul incredibil al unei vieți scurte și epuizante, aspirația spre universalitate ia mai de grabă forma unei schizofrenii creatoare programate. Varietatea remarcabilă a preocupărilor eminesciene de la matematici până la filozofie, de la istorie la anatomie etc fac din el un Uomo universale. 5. Ocultismul
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
-și fructifica inteligența, omul de televiziune aservită, Robert Turcescu bănuiește că este chemat la apărarea și salvarea mladelor neamului românesc, imaginând în mod stupefiant, un atentat asupra sănătății copiilor din partea Nadiei Comăneci, prin participarea ei la o reclamă de televiziune. Incredibilă și insuportabilă poziția aceasta de construire a unei fortărețe de apărare a copiilor în fața Nadiei, care a fost, este și va fi un idol al copiilor lumii, care a ajutat, susținut și salvat, va ajuta, susține și salva copii din
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]