2,252 matches
-
M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă. Indignarea metaforică nu încîntă pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul străine de conștiința lui. Stănică urmă relațiunea: - Și cum îți zisei: soacră-mea strânge bani. Mi se pare mie că vrea să cumpere o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară nemulțumiți, înjurînd, iar moș Costache decisese ca în primăvară, când o fi vreme bună, să găsească alți meșteri mai cumsecade și să colaboreze cu mâinile lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine! - Bre, cuvioase, îl mustră, cu prefăcută indignare, părintele titular, ți-am spus să nu mai pomenești pe ucigă-l-crucea. Ce păcatele, doar ești preot bătrîn! Doar atâta iertare să ai pe lângă Domnul milostiv. G. Călinescu Stănică deveni provocător: - Așa sunteți dumneavoastră. Pe alții îi sfătuiți să nu bea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
goale până în sufragerie, unde bătrânul dormea liniștit, sforăind. Atunci se întoarse în odaia ei, se îmbrăcă și sculă după aceea și pe Felix, pe care-l duse la geam. - Vezi ce se întîmplă aici? Ce zici? Felix se umplu de indignare, la rândul lui, însă Otilia îl sfătui să tacă. - Este inutil, dacă nu e papa, n-au decât să-și ia toatefleacurile. Nu trebuie să simtă bietul papa, fiindcă, dacă află, se supără și moare pe loc. Observația i se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau pentru cineva care ne poate transforma viața. Acest lucru îl spun chiar și multe femei și mulți bărbați care caută un motiv de fericire printre bucuriile și durerile zilnice. „Cine își poate permite astăzi să fie fericit?”, spunea cu indignare o soră care abia se întorsese acasă după o zi de muncă cu copiii neastâmpărați și transpirați dintr-un cartier dificil din Palermo. Și totuși, dorința de a fi fericiți există așa cum există bucuria, pacea și dreptatea. Există această dorință
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau basiștilor controlându-și timbrul, repetată în ritm de Aida. Repetițiile atingeau punctul culminant când interveneau sopranele strigându-și indignarea, pe note muzicale, de ce recepționau urechiușele lor gingașe. - Nu se poate, nu se poate, să auzim așa ceva! Și astfel, n-a simțit nevoia să meargă seara la operă, o asculta ziua pe gratis. Visul lui era să ajungă cândva la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o fizionomie vie și un caracter concret. Multă vreme, în guvernarea tribului, a cetății, opinia a jucat rolul de comentariu, cel al vocii colective a corului antic care punctează prin întrebări, prin exclamații de groază sau milă, de surpriză ori indignare cuvintele și acțiunile protagoniștilor subliniindu-le, fără ca membrii corului să fie ei înșiși actori. În Statele feudale, fragmentate și bine delimitate, în care viața publică se limita la teritoriul unui oraș, al unei regiuni, opinia exista în forma a mii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că poporul nu se ridică împotriva unor astfel de guvernări. Așadar, care e diferența dintre monarhie și republică? Stupefiant e că societatea în întregul ei nu se revoltă la auzul acestui cuvînt: război"346. Nici optimismul, nici pacifismul și nici indignarea nu au împiedicat războiul. Victoria aliaților a adus cu sine prăbușirea a două imperii, al Germaniei și al Austro-Ungariei. Dar și un lanț de revoluții naționale și sociale. A reușit una singură, cea din Rusia. Toate celelalte au fost înăbușite
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
primitiv, semioriental și pentru a sădi în ea sentimentul de exaltare pentru noul cult leninist. La fel se întîmpla și cu mausoleul din Piața Roșie, în care a fost depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea unei forțe lăuntrice dacă au ajuns să dezgroape o ceremonie arhaică, dată uitării. Dacă au instaurat-o, a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
retribuțiile erau reduse; în plus, lipsa aprovizionării cu alimente, energie electrică, apă potabilă, căldură, precum și scumpirea energiei electrice și a gazului, nu în ultimul rând foamea și frigul (care dominau întreaga Românie ceaușistă în această etapă) creaseră o stare de indignare și tensiune printre muncitori; orașul Brașov devenise un spațiu în care mocnea „o mare acumulare de substanță explozivă” (Filichi, 1994, p. 16). Astfel, în noaptea de 14-15 noiembrie 1987, în atelierele IABv, schimbul III, secția 440, încep să se formeze
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mintal”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut arunca întreprinderea în aer! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
populare spontane” (p. 204); „Revoluția română s-a născut dintr-o disperare absolută: tinerii care au ieșit în stradă știau că vor fi uciși, dar refuzau să mai accepte prelungirea opresiunii” (p. 205). Frica de represiune a fost depășită de indignarea și furia mulțimilor. Cazul Tökes nu este văzut ca făcând parte dintr-un complot extern, ci doar ca o scânteie: „Actul de nesupunere civică de inspirație religioasă a dezlănțuit o formidabilă revoltă de masă împotriva unuia din cele mai strâns
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Actul terorist, în sine și pentru sine, este egal cu zero, publicitatea este totul. Faptul de a fi în întregime axat pe impresia produsă și pe efectul obținut face din terorism o formă eminamente dramatică, teatrală, destinată să provoace spaima, indignarea și, în același timp, admirația. Pentru a-și realiza publicitatea dorită, terorismul nu se abține de la nici un efort, de la nici un sacrificiu. El are nevoie de publicitate, trăiește din aceasta și omoară de dragul ei. Toate acțiunile teroriste sunt concepute, pâna în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sexual a fost privit nu fără anumite precauție (pe lângă Claudius Galenus, Foucault îi numără pe Rufus din Efes, Aretaeus și Caelius Aurelianus). Acești medicii au descris patologiile sexualității nu doar într-un registru fiziologic, ci și cu un aer de indignare adoptat mai târziu de unii moraliști creștini. Împreună cu Soranus din Efes (sec. al II-lea d.Hr.), Aretaeus din Capadocia (sec. al II-lea d.Hr.), de pildă, este un entuziast apologet al virtuților cumpătării (enkrateia)2. Cel puțin în privința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubire, femeia Începe să ia Înfățișarea demonului. G. Cretzianu numește femeia fără suflet „vierme bun de strivit”. Gh. Tăutu se uită mustrător la femeia care se hlizește „sucind din șele și din obraz”. Nici aceștia nu sînt niște detractori consecvenți. Indignarea trece repede În adorație, demonul regăsește ușor atributele Îngerului În poezia românească. Poetul român este, de regulă, ginofil, momentele de „mistificație erotică” (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și la Pann, și la alții, Îngrijorați de istericalele femeii modiste. Unii trubaduri fac deosebirea Între femna (noțiune peiorativă) și dòmna, aceea care unește, „joie et plaisir avec corps gracieux et parfait”... Stamati, Pann și alți misogini simplifică lucrurile concentrînd indignarea lor asupra nevestei rele: femeia matură care se Îndepărtează de tradiție și de religia familiei. Ei mută accentul de pe planul crosului pe acela al moralei. Retorica amoroasă Întîmpină la poeții români dificultăți și de alt ordin. Retorica trebuie, Întîi, inventată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se păru că nu mai avea mult și va sări la el. Dar se calmă, își reveni și continuă dialogul pașnic, expunându-și ideile în cel mai omenos chip dar atent să nu se lase luat de patimă și de indignare. Unii confrați ai mei mă acuză că-i pun într-o lumină proastă prin conduita mea de om de carte; spun chiar că vreau să fiu cel dintâi pentru a trece drept cineva în ochii lumii, iar nu în ai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și devenind surprindere, zăpăceală, indignare. În ultimele rânduri și în afara Catedralei, lumea nu izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plus era ceva sclipitor, o fulgerare de energie care, răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan Jacopo Antonio Marta, îl enervase peste măsură; era o scriere arogantă, considera drept evidentă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lumină și nu prea avea condiții să scrie cât ar fi vrut, așa că se mulțumea scriind scrisori către oamenii însemnați ai vremii: oameni de știință, cardinali și ambasadori, cerea grațierea sau își justifica d.p.d.v. cultural sau teologic lucrarea lui. Când indignarea dădea pe-afară, așternea argumente în apărarea sa cu o stringentă și logică fluență a frazelor și cu argumente atât de perfecte în rigoarea lor logică, încât oricine le-ar fi primit rămânea fascinat și mișcat, chiar dacă avea anume prejudecăți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Sau odată cu trecerea anilor te-ai înmuiat și le faci concesii tocmai acum când ei nu mai pot să-ți facă niciun rău, dat fiind că procesul, procesele s-au încheiat? Tu mă provoci mereu fiindcă ești convins, revolta și indignarea slujesc spre a ține în formă sufletul, trupul și creierul. Dar să lăsăm deoparte lucrurile lumești și ascultă mai bine noile poezii compuse în ultimele zile. Scrisese mai multe; terminase două scrieri cuprinzând gândurile lui despre poezie pentru a se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te cari ? se congestionă bătrânul, sufocându-se de indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care-l despărțea de etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]