2,142 matches
-
School, o școală alternativă din Bloomington (Indiana) fondată pe principii utopice și neorousseauiste (care însă erau considerate democratice). Școala a fost inițiată de Jesse Goodman și prezentată în 1992, dintr-o perspectivă ideologică. Comunitatea școlară din Harmony School era contrapusă individualismului promovat de școlile publice americane. Goodman lăuda „societatea de intimi” care se constituia la Harmony School pentru că se bazează pe cooperare între elevi și pe rezolvarea conflictelor prin negociere. I se părea chiar că society of intimates ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o identitate funciară între ființare și cunoaștere.”) IV.3. Desăvârșirea individualizării prin Cogito Primul «produs» al îndoielii hyperbolice este cogitoul. «Dubito ergo cogito», «mă îndoiesc deci cuget». Acest tip de cogito formulat la persoana I-a fundamentează, metafizic vorbind, un individualism cu particularități unice conferite de consecințele sale. Odată realizată intuiția cogito-ului, subiectul în care ea s-a desfășurat și s-a împlinit, își atinge în acel moment condiția sa de absolut. El își urcă astfel individualitatea pe treapta sa cea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Comunitarismul sau: Comunitatea a murit! Trăiască comunitatea! / 155 1. Forme ale comunitarismului / 156 1.1. În vechime / 156 1.2. Comunitarism vernacular, comunitarism filosofic și comunitarism politic / 157 1.3. Comunitarismul "nou" / 158 2. Disputa liberalism comunitarism / 161 3. Comunitarism / individualism / 167 Capitolul X. Ferdinand Tönnies / 171 1. Exegeză / 171 2. Gemeinschaft und Gesellschaft / 179 PARTEA A DOUA / 185 Capitolul XI. Intermezzo istoric / 187 1. Secolul al XIX-lea / 188 1.1. Regulamentul organic / 189 1.2. Momentul 1848 / 190 1
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
politică (pentru o națiune) sau la cea a omenirii ca unică soluție pentru criza/crizele traversate. Acest aspect este considerat posibil de asemenea de către cei care consideră că religia va face posibilă o asemenea rezolvare prin rolul avut în combaterea individualismului și egoismului. Capitolul II Definirea comunității 1. Dificultatea demersului Într-un articol (Definitions of Community: Areas of Agreement) publicat în anul 1955, George A. Hillary Jr. a colectat 94 de definiții diferite ale comunității. O astfel de încercare astăzi ar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Chiar dacă nu acceptăm ideea familiei în sensul contemporan cel puțin ca și comunitate, nu putem nega faptul că maniera generală de raportare la familie într-o societate este un indiciu pentru gradul de participare în general la rețelele sociale. Efectele individualismului, ale liberalismului sunt receptate din plin de familie, pentru cei mai mulți, cea mai mare problemă a comunității în America fiind reprezentată de dezintegrarea familiei. Declinul familiei arată că reînnoirea comunității va fi dificil de atins. "Când este în formă bună, familia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Familia instabilă. Aceasta a fost specifică Franței post-revoluționare, dar exemple pot fi văzute și în alte epoci istorice în Atena, după dezastruosul război cu Sparta, în Roma în perioada mai înaintată a imperiului etc. Aspectele caracteristice ale acesteia sunt extremul individualism, caracterul contractual, absența înrădăcinării în proprietate, respectiv structura sa în general instabilă din generație în generație. Acest tip de familie era considerat de Le Play ca fiind principalul responsabil de insecuritatea și incertitudinea spirituală din Franța. 3. Familia tulpină. În
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
succes aceasta poate fi găsită în Scandinavia, la Hanovra, în nordul Italiei și, într-un anume grad, în Anglia. De asemenea, poate fi găsită în China modernă. Acest tip de familie combină cele mai bune elemente ale sistemului patriarhal cu individualismul tipului instabil. Cu o singură excepție copiii pleacă de acasă la vârsta potrivită, și se descurcă singuri, autonomia fiind puternic încurajată, iar cel ce rămâne are grijă ca toți care vor avea nevoie de sprijin la un moment dat să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
socială, acest tip de solidaritate este întărit de disciplina comunității mici. Într-un astfel de grup relațiile au multiple fațete, datorită absenței rolurilor specializate. Individul nu interacționează cu grupuri distincte de indivizi pentru atingerea unor scopuri diferite. Dominantă este tradiția, individualismul lipsește, proprietatea este devălmașă, iar voința comunității conduce gândirea și comportamentul. Date fiind dimensiunile reduse ale grupurilor, o astfel de solidaritate era eficace în asigurarea coeziunii. Când însă numărul membrilor crește semnificativ, coeziunea nu mai poate fi asigurată de solidaritatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt diferiți. Fiecare are nevoie de ceea ce produc ceilalți, după cum și ceilalți au nevoie de ceea ce produc eu. Tehnologia și eliberarea individualității fac posibilă articularea organică a indivizilor liberi îndeplinind diferite funcții, dar uniți de complementaritatea rolurilor lor. Eterogenitatea și individualismul vor înlocui omogenitatea și comunalismul, iar diviziunea muncii va oferi tot ce este necesar pentru unitate și ordine. Că așa stau lucrurile o demonstrează Durkheim, făcând apel la dinamica în timp a pedepselor pentru varii acte prohibite. La un capăt
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au condus la dispariția comunității vechi sub forma cunoscută până atunci, cea a întovărășirii. La Le Play, Revoluția Franceză a afectat puternic tradiția și bazele comunității, prin intermediul a trei fenomene: prăbușirea autorității paterne, ruperea raportului dintre tradiție și familie, respectiv individualismul. Selznick arată că "Slăbirea comunității în timpurile moderne se datorează parțial ispitei și ascensiunii obligației limitate. În contractul modern termenii sunt specifici, iar costul încălcării este cunoscut. Preferința pentru angajamente definite și limitate este în întregime opusă ethosului obligației nelimitate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
orice. Rezolvarea oric(rei probleme s-ar afla (n construcția comunită(ilor. Frazer nume(te acest tip de discurs "comunitarism vernacular". (n filosofia politic( (( (n teoria politică exist( o formă elaborată a acestuia, apărută (n principal ca o critică a individualismului liberal, desemnat drept "comunitarism filosofic". Originile comunitarismului filosofic sunt legate de un melanj de mai multe orient(ri filosofice incluzând hermeneutica, fenomenologia (( pragmatismul. Acestea contrasteaz( at(t cu ra(ionalismul (( empirismul asociate cu filosofia politic( liberal(, c(t (( cu structuralismul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
început ca o controversă între filosofi, inițiată de lucrarea After Virtue a lui Alasdair MacIntyre și de lucrarea Liberalism and the Limits of Justice a lui Michael Sandel, ambele publicate în 1982. Alături de alte scrieri, ele criticau premisele liberalismului, îndeosebi individualismul economic și politic, precum și ideea că oamenii se pot elibera după dorință de obligațiile și atașamentele pe care nu și le-au ales. Aceste critici au fost numite "comunitariste", iar așa numita dezbatere comunitarism / liberalism care va face obiectul următorului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
central deținut de problema individ/comunitate în disputa dintre liberali și comunitariști. Yong Huang, de exemplu, nu consideră că pozițiile pe marginea acestei probleme ar fi atât de diferite. Liberalii nu caută baza drepturilor plecând direct de la cine știe ce noțiune a individualismului abstract, fie el de factură kantiană sau de orice altă factură. Apelul lor fundamental se face la comunitate. La fel, comunitariștii, deși subliniază importanța comunității, nu văd această subliniere ca fiind incoerentă cu ideea individualității. Când critică individualismul, ei critică
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
noțiune a individualismului abstract, fie el de factură kantiană sau de orice altă factură. Apelul lor fundamental se face la comunitate. La fel, comunitariștii, deși subliniază importanța comunității, nu văd această subliniere ca fiind incoerentă cu ideea individualității. Când critică individualismul, ei critică de fapt viziunea modernă a drepturilor individuale, privite ca fiind inserate indivizilor ca indivizi, dincolo și înainte de intrarea lor în relaționare cu ceilalți. Astfel, drepturile devin în principal drepturi împotriva celorlalți. Pentru comunitariști, ca și pentru liberali, individualitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cei care continuă să se bucure de beneficiile de a fi membru și de a avea identitate, fără însă a participa la activitățile ce produc aceste beneficii. Comunitarismul este însă un vis în care această problemă dispare complet. 3. Comunitarism / individualism Comunitarismul promovează fără rezerve ideea reîntoarcerii necesare de la "eu" la "noi" ((, legat de aceasta, ideea de integrare a noastră dincolo de aspectele individualiste. Este astfel în postura de "a treia cale" între relațiile impersonale, birocratice și cele egoiste de pe piață. Elisabeth
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
subliniaz( necesitatea de a analiza contextual (funcție de stilurile de viață, de tradi(ia societ(ților considerate) valorile (i maniera de ordonare a acestora. Și cum să ajungem la un acord cu privire la ceea ce este bine, atât timp cât cultura noastră are înrădăcinat ontologic individualismul? Adevărata noastră condiție nu ar fi situarea în societate sau în relația noastră cu alții în general, ci în ceea ce noi suntem ca entități izolate și inviolabile. Atât ideologia liberală, cât și cea conservatoare caută să rezolve problemele cu ajutorul mecanismelor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
modernism, ei căutau să sublinieze acele elemente ale vechiului regim pe care modernismul le pierduse într-o anumită măsură, printre cele mai importante fiind și comunitatea tradițională. De asemenea, conservatorii au adus în atenție fără ezitare contrastul dintre comunitate și individualismul impersonal tot mai promovat. Chiar dacă apare deseori sub masca utopiilor, imaginea comunității este opusă individualismului. Dar oricât am opune cei doi termeni, niciunul dintre conceptele individualism și comunitate nu pot fi înțelese fără o apreciere a sensului celuilalt. Cei doi
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-o anumită măsură, printre cele mai importante fiind și comunitatea tradițională. De asemenea, conservatorii au adus în atenție fără ezitare contrastul dintre comunitate și individualismul impersonal tot mai promovat. Chiar dacă apare deseori sub masca utopiilor, imaginea comunității este opusă individualismului. Dar oricât am opune cei doi termeni, niciunul dintre conceptele individualism și comunitate nu pot fi înțelese fără o apreciere a sensului celuilalt. Cei doi termeni pot apărea la prima vedere ca diferind într-o manieră importantă: ei tind să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tradițională. De asemenea, conservatorii au adus în atenție fără ezitare contrastul dintre comunitate și individualismul impersonal tot mai promovat. Chiar dacă apare deseori sub masca utopiilor, imaginea comunității este opusă individualismului. Dar oricât am opune cei doi termeni, niciunul dintre conceptele individualism și comunitate nu pot fi înțelese fără o apreciere a sensului celuilalt. Cei doi termeni pot apărea la prima vedere ca diferind într-o manieră importantă: ei tind să fie evaluați oarecum diferit. În timp ce individualismul este frecvent pictat ca o
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
doi termeni, niciunul dintre conceptele individualism și comunitate nu pot fi înțelese fără o apreciere a sensului celuilalt. Cei doi termeni pot apărea la prima vedere ca diferind într-o manieră importantă: ei tind să fie evaluați oarecum diferit. În timp ce individualismul este frecvent pictat ca o potențială problemă, comunitatea este de obicei conturată ca un deziderat. Termenul individualism este un termen apărut în secolul al XIX-lea iar de atunci a fost evaluat în maniere divergente. Pe de o parte există
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
celuilalt. Cei doi termeni pot apărea la prima vedere ca diferind într-o manieră importantă: ei tind să fie evaluați oarecum diferit. În timp ce individualismul este frecvent pictat ca o potențială problemă, comunitatea este de obicei conturată ca un deziderat. Termenul individualism este un termen apărut în secolul al XIX-lea iar de atunci a fost evaluat în maniere divergente. Pe de o parte există tendința de a-l portretiza într-o lumină pozitivă atunci când este asociat cu libertatea față de constrângerile sociale
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
La rândul lui, cuvântul comunitate a fost parte a limbii engleze cel puțin începând cu secolul al XIV-lea, referindu-se de atunci la un sens al identității comune și împărtășite a oamenilor, și sentimentele de reciprocitate și apartenență. Spre deosebire de individualism, comunitatea pare a nu fi folosită cu conotații nefavorabile, în pofida faptului că oamenii părăsesc comunități particulare incluzând mici orașe, mânăstiri și secte religioase deoarece sunt prea restrictive și parohiale. Peter Kivisto (1988) arată că este în general acceptat că individualismul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
individualism, comunitatea pare a nu fi folosită cu conotații nefavorabile, în pofida faptului că oamenii părăsesc comunități particulare incluzând mici orașe, mânăstiri și secte religioase deoarece sunt prea restrictive și parohiale. Peter Kivisto (1988) arată că este în general acceptat că individualismul este una dintre semnăturile caracteristice ale lumii moderne deoarece oamenii au reușit să se elibereze de constrângerile impuse de societățile tradiționale. De asemenea este asumat faptul că atât timp cât individualismul își are rădăcinile în cultura și psihologia socială a unei societăți
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
parohiale. Peter Kivisto (1988) arată că este în general acceptat că individualismul este una dintre semnăturile caracteristice ale lumii moderne deoarece oamenii au reușit să se elibereze de constrângerile impuse de societățile tradiționale. De asemenea este asumat faptul că atât timp cât individualismul își are rădăcinile în cultura și psihologia socială a unei societăți, devin necesare noi baze ale ordinii morale. Văzând America drept un model pentru viitorul Europei, Alexis de Tocqueville considera individualismul un ingredient relevant al democrației americane, prezentându-l ca
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
societățile tradiționale. De asemenea este asumat faptul că atât timp cât individualismul își are rădăcinile în cultura și psihologia socială a unei societăți, devin necesare noi baze ale ordinii morale. Văzând America drept un model pentru viitorul Europei, Alexis de Tocqueville considera individualismul un ingredient relevant al democrației americane, prezentându-l ca pe un cuvânt recent creat. În societățile premoderne oamenii nu acționează întotdeauna în maniere care promovează interesele comunității. În ultimă instanță, problema individualismului este că eșuează în egoism. Când ajung în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]