1,875 matches
-
de adânc, încît Bietul Ioanide aduce în lumea operei de artă perfecțiunea sferei. Întâlnim și acum personaje luptând pentru realizarea țelurilor cu acea încordare a voinței tipic balzaciană, dar reținem îndeosebi paginile de rară poezie a străzilor, a clădirilor, ori inefabilul interioarelor. Din notarea detaliilor arhitectonice, din descrierea mobilierului, a culorii, și indicarea așezării lui, salonul lui Saferian Manigomian se transformă într-un cosmos, sugerând un anume prezent și trecut: "Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
i-a proiectat ruptura. Cum aș putea, la rândul meu, să-i explic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul? Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărți de istorie, era vorba și acolo de o stilistică a cotidianului, de împuțirea inefabilă a fiecărui atom de viață, de la mutra obiectelor care ne înconjurau (chibrituri, haine, clanțe, pantofi, tramvaie, caiete, uși de bloc, magazine, pixuri, mașini și nasturi ― pe scurt, tot ce se numea "produs socialist"), trecând prin cărți, filme, muzică ușoară, ziare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine în lumină de discuțiile sale cu premierul chinez Zhou Enlai: "Tocmai pentru că sînt puține lucruri practice de făcut, din dezbaterile conceptuale trebuie să se degaje elementul încrederii. Am petrecut multe ore împreună cu Zhou, în primul rînd pentru a concretiza inefabilul înțelegerii reciproce... Zhou a înțeles că dacă SUA și China pot articula analize paralele ale situației mondiale, de aici vor decurge automat acțiuni compatibile; în timp ce, dacă nu vor reuși acest lucru, asigurările verbale nu valorează mare lucru." (Kissinger 1979: 746
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția, rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
406-407. 462 Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția, rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
406-407. 462 Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
va face În mod intuitiv tot ce trebuie pentru a-și echilibra viața personală. Sens: Există uneori o legătură magică care se țese Între individ și universul necunoscut. Există aici posibilitatea de a o percepe. Capcană: Să Încerci să comunici inefabilul, să crezi că tot ceea ce resimți este obligatoriu perceput și de ceilalți. Opoziție sau careu Dispoziție: Puțin morbidă. Simbolismul lunar (femeie, mamă, familie, echilibru personal) este aici greu Încărcat de angoasă. Pe acest plan, individul se simte prizonierul unui fel
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propr iu‐zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindu‐le sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gr os de uitare. Spun în titlu că „Istoria...” este o cronică a cronicarilor, deoarece ziariștii sunt cei mai autentici etern izatori ai faptului cotidian nud
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de prima privire Încruntată. Înainte de orice, doi oameni stabilesc mai Întâi un contact energetic. Chiar dacă se află la mare distanță, simplul gând Îndreptat către o anumită persoană ne poate pune În legătură energetica cu ea. Iar această legătură, deși pare inefabilă, lipsită de consistență, creează sau Întărește matricea unei posibile relații. Prin canalele energetice avem posibilitatea de a predetermina story-ul unei legături. Pentru că În permanență există un circuit energetic intre noi și cei din jurul nostru, orice emoție, gest, cuvânt, acțiune sau
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
De multe ori ideile delirante par a irumpe fără rațiune, sau motiv iar sindromul automatismului mental se instalează cu fenomenele sale halucinatorii caracteristice. Acestea sunt axate în jurul tematicilor hipocondriace, de influiență, de otravire, de posesiune diabolică sau erotică, senzații de inefabil, iluzia de sarcina, zoopsii, cu apariție bruscă și care surprind anturajul. Ideile delirante pot fi exprimate cu dificultate surde, cu contrarii dogmatice și absolute. Câteodată se derulează un veritabil sistem ideologic în care preschizofrnul se angajează în spectaculosul abstract cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și psihice dezanimare, desomatizare), care pot fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului primar preluând și îmbogățind descrierile lui Jaspers: - dispoziția delirantă este o stare de tensiune delirantă în care insul prezintă o dispoziție inefabilă de anticipare a unei transformări angoasante; - dispoziția delirantă caracterizată după Conrad, prin "anastrofă" trăire delirantă în care bolnavul se simte ca fiind "în centrul lumii" (poziție geocentrică), în sensul perceperii fenomenelor și ființelor din jur ca având o direcționare și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
suplimentar, de Încă o golire de sine. Adevărata creație se oprește doar la ecorșeu. La străpungerea dureroasă a epidermei. Cărțile suportă, alături de ele (uneori chiar Înaintea lor, uneori chiar Împotriva propriei lor integrități) expunerea rănii provocate de indecizia manifestată În inefabilul act al creației. O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii Încărcată de Încrederea În acțiunea cuvântului trebuie să se Îndrepte Întotdeauna spre exterior. Oricât de insondabile ar fi profunzimile din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul de bază al semioticii este inteligibilitatea și descriptibilitatea sensului (la antipodul impresionismului sau gustului pentru inefabil al anumitor estetici). "Fără să știm ceva mai mult despre natura sensului am învățat să cunoaștem mai bine unde se manifestă el și cum se transformă... Numai o semiotică a formelor multiple sub care se prezintă sensul și a modurilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
studii privind statutul acestui tip de literatură. S-a observat că este vorba despre o proză dificil de clasat, care constă într-un amestec de elemente etice, estetice, psihologice, religioase, filosofice și politice, iar analiza trebuie să vizeze sinteza adeseori inefabilă a acestor elemente, deoarece o abordare unilaterală sau prea tehnică ar fi nepotrivită. Toate acestea obligă la reexaminări și reevaluări ale literaturii în general, dar mai ales la formularea unor răspunsuri pentru două întrebări esențiale privind literatura concentraționară. Prima întrebare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ca persoană, ci și ca posesor al unor calități "relațional semnificative" speciale, care pot fi descrise numai ca primordiale. Atașamentul către alt membru al grupului de rudenie nu este doar o funcție a interacțiunii. [...] El se datorează unei anumite semnificații inefabile care este atribuită legăturii de sânge" (Shils, 1957:142). Interpretarea clasică este că etosul grupului primar nu este un produs interacțional ci altceva, ceva în care atașamentul primordial, preexistent, joacă un rol foarte important. Acesta derivă dintr-o semnificație sacră
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru în grupul de rudenie" (Shils, 1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil al legăturii își are geneza într-o atribuire cognitivă. Mai mult decât atât, Shils nu neagă nicidecum importanța interacțiunii, normativității și instrumentalismului, ci, din contră, la fiecare pas spune: "pe lângă interes", "nu numai interacțiunea" ș.a. Geertz este considerat, poate în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a fi născut într-o anumită comunitate religioasă, de a vorbi o anumită limbă, sau chiar un dialect al unei limbi, și din asumarea anumitor practici sociale. Aceste asemănări de sânge, vorbire, obiceiuri și așa mai departe sunt văzute ca inefabile, și uneori covârșitoare, coercitive, în și prin ele însele. Oricine este legat de ruda sa, vecinul său, cel de aceeași credință, ipso facto; ca rezultat nu numai al afecțiunii personale, necesității practice, interesului comun sau obligației, ci în mare măsură
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
înseși" (Geertz, 1963:10). E vizibilă aceeași dualitate identificată la Shils și, în consecință, se poate face aceeași dublă interpretare: legătura există, este dată, este acolo, înrădăcinată într-o afinitate naturală sau spirituală, dar în același timp este văzută ca inefabilă (sacră) și i se atribuie o importanță nemăsurată, deci își are geneza și într-o atribuire de natură cognitivă. Un alt cercetător ce poate fi inclus în categoria esențialiștilor este van den Berghe. În taxonomiile identității etnice sau naționale, concepția
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
care va dăinui până la sfârșitul lumii. Literatura patristică este un obelisc al frumuseții, căci se caracterizează și se prezintă ca sublimă frumusețe, pe care o imprimă în sufletele tuturor celor ce o îndrăgesc și le conduce pe acestea spre frumusețea inefabilă a Dumnezeirii. Această frumusețe „atrage ca o vrajă, inundă și fericește inima omului. A oricărui om care, iubind cu adevărat, se poate lăsa cuprins de zâmbetul frumuseții. O frumusețe permanentă care nu se ofilește și nu îmbătrânește. Omul capabil să
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
fenomen de studiu rațional. "R. Otto a așezat în centrul științei religiilor fenomenul religios, demonstrând că studiul acestuia nu poate fi izolat de cel al omului religios și al comportamentului lui, experiența sacrului fiind experiența trăită a transcendentului și a inefabilului; potrivit lui Otto, omul religios descoperă un element de o calitate absolut specială, care se sustrage la tot ceea ce am numit rațional, care este cu totul inaccesibil comprehensiunii conceptuale și, ca atare, constituie ceva inefabil." (Enciclopedia de științe socio-umane..., 2004, p.
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]