2,098 matches
-
o neliniște comună, locuitorii insulei așteptaseră și se rugaseră, plecînd doar pentru cîteva minute ca să bea o cafea și să se mai Încălzească. Televiziunea prin satelit, branșată pe Eurosport, comenta Încontinuu cursa transatlantică. O a zecea ediție care se anunța infernală. Skipperii fuseseră nevoiți să Înfrunte, pe timp de noapte, trei depresiuni succesive, În plin Atlantic de Nord. Pentru siguranța lor, acceptaseră s-o ia mai pe la sud, spre a evita o zonă presărată cu iceberguri pînă la est de Terra-Nova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
într-un final. Mai încercăm mâine. — Am să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă or fi început ședința. Dimineața asta o să fie infernal de greu de îndurat. Pe la unșpe jumate sunt cu nervii la pământ. Mobilul mi s-a încărcat și am găsit în cele din urmă semnal în bucătărie, dar n-a sunat nimeni. Și nu am nici un mesaj. L-am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dintre ei nu pare să observe acest lucru. Câteva mâini s-au întins și au luat eclere de pe tavă, fără măcar ca posesorii lor să-mi arunce vreo privire. Toată lumea e prea ocupată să râdă și să pălăvrăgească. Zgomotul e infernal. Arnold nu se vede nicăieri. Dar trebuie să fie pe undeva pe aici. La simplul gând și mi se pune un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să ridic capul și să-l caut din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în ciudă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sunteți de-o gentilețe infernală... DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă chiar că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns cu aceeași monedă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sunt prea bine educat ca să mă apuc să cânt la violoncel... DOAMNA CU VOAL: Să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă uit puțin pe aici? m-a rugat el. — N-ai decât, i-am răspuns. Și a întors casa cu fundu-n sus, controlând în cratițe și oale, trântind ușile dulapurilor, scormonind cu un vătrai în spatele caloriferelor și făcând un zgomot infernal. Efectul pe care acest spectacol l-a avut asupra mea și a Helgăi a fost de-a ne uni, de-a ne aduce fără nici un efort într-o relație care altminteri ar fi necesitat un timp îndelungat. Stăteam unul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
da, l-am aprobat eu. — Crezi c-o să mai fie încă unul? a întrebat el. — Încă un ce? am întrebat. — Încă un război, a spus el. — Da, am zis eu. — Și eu cred, a spus el. Nu ți se pare infernal? — Ai ales cuvântul potrivit, am zis eu. — Ce poți face de unul singur? a întrebat el. — Fiecare face câte ceva, cât de puțin, am zis eu, și asta-i tot! A scos un oftat adânc. — Toate se adună. Oamenii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau un zgomot infernal, care ar fi trezit și morții. Ușa apartamentului lui Hugo era întredeschisă, ceea ce nu m-a surprins. Am împins-o ușor, deschizând-o cu o singură mișcare lentă. În mod normal, s-ar fi auzit muzică dinăuntru și până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la parcarea creșei, care era lipită de treptele de la intrarea în clădire. Teoretic, amândoi ar fi trebuit să scape de dușul ploii. Cum precedentele lui vizite la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
esența vieții sale”, care conduce omul spre o continuă decadență și dispariție. Chiar istoria sa este văzută ca „istorie a decadenței graduale a unei specii care a venit în lume deja lovită mortal”, în timp ce civilizația este considerată ca un „mecanism infernal” care îl nimicește pe om; - homo creator are la bază ateismul în baza căruia un Dumnezeu nu poate, nu trebuie să existe, dacă responsabilitatea, libertatea, datoria, sunt cuvinte simple, dacă existența omului trebuie să aibă un sens. Din analiza imaginilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe cea mai inspiratoare de idei și de readucere, În amintire, a acelei emoții; acea, profundă emoție, a unei Încă neprihănite copile a neamului românesc. De necrezut, aproape, și, totuși, atât de adevărat! Pe urmă, totul a reintrat În malaxorul infernal, al vieții de zi cu zi, a fiecăruia. Copiii - cu copiii; cadrele didactice - cu cadrele didactice; deci, și Nana - cu Nana. Și, mai repede decât clipa, chiar, cu mult mai repede, a trecut Încă un an. A urmat, normal, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fi luat lucrurile, Thomas ar fi fost ca venit din cer, iar H&V-Cryos un fel de Duh Sfînt, da, clinica putea să facă pînă și fecioarele să nască; minuni de tot felul se petreceau zi și noapte, un rai infernal Într-un iad paradisiac, cam așa arăta lumea: cine mai stabilea criterii morale? Ce vorbe, bune pentru babe! Nici pentru ele, unele aveau amanți tineri, făceau prostii Într-o veselie. De ce prostii? N avem și noi un vagin? Ce-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși, În același timp, greu și una, și alta, mai ales ultima. Asta pentru acordurile primei părți, dumnezeiești. Pentru ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alesese cu nimic, jocul avea mize mici. Nimeni, de fapt, nu cîștiga. Înțelepciunea sutelor de ani pe care o simțea cîteodată - rar, sau doar i se părea - Îl omora, aproape. Pentru că, atunci, Într-o străfulgerare, Înțelegea tot, simțea tot, gîndea infernal, adică distrugător. Preț de o clipă; subclipă; timp cu semn invers, inexistent, În afara vremii, nu avea denumire. Un consum care Îl epuiza, de aceea, imediat, uita tot. Dacă o singură zi ar fi trăit așa de intens, aceea ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să spun, domnule doctor? Ce să spun despre un fapt pe care nu-l cunoaștem nici noi prea bine? Băiatul meu era plecat la munte. A avut câteva zile libere. Erau oferite ca recompensă pentru rezultatele obținute după o muncă infernală de vreo doi ani. Doi ani fără concediu... Muncea și duminica, adesea plecat undeva, pe teren... Era iarnă. Vara urca pe munte echipat ca un alpinist. Iubea escaladările, chiar dacă era doar un amator. De mic își dorea să urce pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din subiecte diferite... „biostratigrafie la care... domnilor, vă rog... da, paleoecologie menționam... iminența unor pericole... termeni cantitativi... patinaj recomandat în tot ... nu jaloanele, ci schiurile... acum!... trambulina este la ... săniuța oferă posibilitatea... viteza de deplasare ca factor... desigur... ce lumini infernale! De unde forța asta, domnule? lumina roșie mă orbește și... acolo, cine? ... de ce? O, nu!... să ajung noaptea asta... urgent... lumini și frâne... zăpadă tasată... e o chestiune vitală... capitala... adresa la telefon... curelele la bocanci nu se... formațiuni glaciare vechi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mi-au atins niște coarde profunde care mai vibrează încă. Și de altfel le port în mine, le-am învățat pe de rost. Dumneavoastră nu știți, dar eu am această enormă capacitate de a nu uita nimic, memoria mea este infernală, anormală, reține tot, cuvinte, gesturi, imagini... Poemele mi-au rămas în memorie, a fost suficient să le citesc o singură dată pentru a le grava undeva, aici, și fiți sigur că le voi purta cu mine toată viața. nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cea uriașă se mișcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, așteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atît îl miră anticamera. Ea era de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx. Apoi veniră mai multe laolaltă plutind, îndesate unele într-altele, pline de nămoale încrustate, bărboase și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse ale industriei sale, dulapuri, cufere. Sohațchi cultiva mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
undeva departe, dar îl jignea totodată plecarea ei cu Pascalopol. Ea, o fată, să plece la moșia unui necunoscut, în definitiv, și pe timp îndelungat și fără să-i spună nimic! Otilia i se păru de o putere de disimulație infernală. În vreme, dar, ce-l încredința că-l iubește și-l săruta pe buze, ea medita cum să fugă la Pascalopol. Desigur că avea legături cu el, poate chiar se căsătorise. Felix fu din nou zdruncinat în cultul lui pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut ora patru dimineața, toți sfătuiră pe Titi să rămână până se face bine ziuă. Soțul dispăru, și Titi avu, pentru două ore, G. Călinescu iluzia că este iar căsătorit. Ce urmărea Ana? Stănică pretindea că sunt la mijloc planuri infernale. În fond, se pare că nu era nimic altceva decât o lipsă de ținută morală, de mică burghezie, amestecată și cu speranța ascunsă de a trage un mic folos. După ce se despărțise de Titi, Ana începuse să se slujească de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă. Încă din dreptul vârstei de treisprezece ani, insațiabila Cosiția sare și se instalează în spațiul cel mai plin de pucioasă al rubricilor revistelor de scandaluri. Nenorocește bărbați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]