2,412 matches
-
pe piața culturală românească a unui prozator britanic de o calitate artistică excepțională. Waugh (1903-1966) reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de confuzie etilică, aleargă fără pantaloni prin campus). Evenimentul marchează practic debutul "celeilalte vieți" a eroului una inițiatică și, neîndoios, epifanică. Parcurgînd întregul ciclu al suferințelor umane (dragoste ratată, trădare, închisoare, etc.), Pennyfeather revine la Oxford și se reînmatriculează ca student, culmea, sub propriul lui nume, pretinzînd totuși că este doar "un văr" al celui care declanșase imensul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
operei lui. Viața lui Henry Miller, de la începutul secolului și pînă în 1940 (cînd revine în SUA, după un semnificativ exil parizian), adică, practic, din copilărie și pînă la vîrsta de cincizeci de ani, constituie o intensă și dramatică perioadă inițiatică, legată nu atît de formarea unui individ, cît, așa cum spuneam, de formarea unui scriitor. Trilogia amintită și Tropicele ... romane gigantice, care investighează acest interval, cu detaliile lui adesea sordide ar putea să fie citite în varianta unui joyceian "portret (american
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apar și aici, bucurîndu-se de un succes imens). Moare, în 1980, ca un adevărat star (în ultimii ani de viață, relația cu starleta Playboy, Brenda Venus, este puternic mediatizată, iar Warren Beatty joacă, alături de el, într-un film). Lunga noapte inițiatică se transformase, în sfîrșit, în zi strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unde va locui un deceniu întreg între 1930 și 1940. În decor francez, finalizează cele trei romane amintite, gîndite probabil (la fel ca, mai tîrziu, Răstignirea trandafirie/The Rosy Crucifiction formată din Sexus, Plexus și Nexus!) în formula unei trilogii inițiatice. Presupunerea ar fi întărită de unele argumente istorice și estetice. În primul rînd, Anaïs Nin (iubita pariziană a lui Miller, într-o perioadă cînd el mai este, măcar tehnic vorbind, căsătorit cu June, americanca bisexuală, evocată cu numele de Mona
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descoperă sensul vital al libertății individuale. "Plecarea" devine, ca atare, o nevoie existențială și, totodată, existențialistă. Primăvara neagră ilustrează (chiar și la nivelul unei ideologii implicite!) principiul asumării acestei libertăți. Parisul este fundalul (mai degrabă liric decît epic!) al entuziasmului inițiatic auctorial. Personajele care interacționează cu naratorul-autor descind dintr-un fel de realism magic sud-american, adaptat la rigorile lirismului romanului de început de secol XX. Enigmatice și simbolice, aceste "apariții" narative (par "apariții", întrucît nici unul dintre ele nu are consistență psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perfecte. Dacă la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă, deși "perfectă" în intenționalitatea sa, tocmai prin presiunile etice pe care le exercită asupra celor impli cați. Procopiu scrie, în secret, despre adevărata față a imperiului, simțindu-și conștiința culpabilă în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ghidul" lor spiritual, Morrow), depășind mult ideea de educație academică (Julian Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar și un membru mai vechi al grupului, Bunny Corcorran, individ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cunoștințele /.../ sînt forme de putere" (p.12). Virtutea didactică se obține totuși numai prin forța exemplului și, ca atare, histrionismul rămîne o componentă fundamentală a profesoratului. Doxa sugerează, concomi tent, sofisticare și enigmă. Explicitarea ei descrie, prin urmare, un proces inițiatic, unde maestrul are porniri și abilități de șaman. Indubitabil, profesorul reușește prin aceste coordonate subiacente efortului didactic să supună și să mesmerizeze. Unicitatea lui reprezintă, în fond, premisa predării, acea legitimitate absolută, din unghiul căreia maestrul devine cel ce învață
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să producă în cazurile "canonice", desigur "emoție artistică"? Răs punsul nu are cum să fie decît pozitiv, întrucît (de)scriind o călătorie, un autor nu face altceva decît să se supună unui exercițiu autoscopic. Nu "alteritatea" revelată, așa-zicînd, prin voiajul inițiatic este subiectul unui asemenea jurnal, ci "sinele" celui care scrie. În cazul Americii fără etaje, subiectivarea devine cu atît mai evidentă, cu cît Ilf și Petrov nu-i pot rezista. Oricît de marcați de prejudecăți ar fi, datorită construcției lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un guru primordial, travestit însă în aparențele modernității). În ambele cazuri, "renașterea" eului etern (și real) întocmai ca în filozofiile orientale nu poate avea loc decît după ce sinele vechi (și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
subiectivă) a momentului respectiv, o "autoficțiune" grefată pe un interval temporal de transfor mări radicale și, măcar în aparență, ireversibile. Modifi carea abruptă a unei întregi lumi se reflectă aici violent și copleșitor în decorul miniatural al vieții personale, trecute (inițiatic, epifanic, cathartic, formator etc.) printr-un veri tabil Purgatoriu terestru. Romanul reușește să surprindă remarcabil starea de teroare indusă de "durata scurtă" a istoriei "duratei lungi" (dacă ar fi să abordăm alegoria Daliei Sofer prin prisma terminologiei braudeliene). "Istoria mare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
esențiali zează, atingînd palierele instinctualității primare. La început, eroul nu poate să intuiască rațiunile întemnițării, dar, treptat, prin intermediul dialogurilor "maieutice" cu anchetatorul (acoperit de o cagulă!), înțelege că e acuzat de... sionism și spionaj în favoarea Israelului. Totuși, experiența-limită devine una inițiatică pentru Isaac. Realizează că viața ante rioară, în ciuda confortului și stabilității ei, își atinsese propriul punct mort, intrînd într-o rutină depersonalizatoare. Dacă Sofer ar fi urmărit articularea unui roman psihologic și nu a unuia de atmosferă, probabil că l-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
parcă, după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a lecturii ce dispune de instrumentele necesare ("vêtrilele întinse "), are o finalitate bine precizată ("cârma tocmită "), și, de ce nu, un context generos ce stă sub imperiul clarității, configurând, astfel, prin imaginea implicită a cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
experiență ideală a lecturii ce dispune de instrumentele necesare ("vêtrilele întinse "), are o finalitate bine precizată ("cârma tocmită "), și, de ce nu, un context generos ce stă sub imperiul clarității, configurând, astfel, prin imaginea implicită a cititorului trecând prin probele lecturii-călătorie inițiatică și ale cunoașterii de sine și ale lumii ca premise necesare cunoașterii lui Dumnezeu 81 un model uman ideal. 3. "...să ne cunoașteți, cum că ne sârguim pentru folosul obștii...". Autorul Vom selecta aici, punctual, câteva atitudini autorefe-rențiale ale predoslovilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unei cărți este un act cultural ce vine în continuitate și descendență de idee și atitudine, pregătind și construind posteritatea și oferindu-i nu doar acces la învățătură și înțelepciune, ci și la modele umane depline, ameliorate tocmai prin vecinătatea inițiatică a cărții înseși, în toată complexitatea ei (ca probă de /provocare la/ introspecție, dar, oglindă a lumii și a lui Dumnezeu etc. ). Père et fils, histoire littéraire et histoire Stefan Lemny Le point de départ Dans la riche correspondance d
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
politică. Astfel spus, prejudecata economică antrenează prejudecata informatică și poate face periculoasă prejudecata genetică și invers. Aceste interdeterminări și amploarea schimbărilor în curs fac mai mult decît necesară o abordare transdisciplinară, care e cum spunea Basarab Nicolescu "o nouă cale inițiatică ce integrează fundamentele vechilor tradiții ezoterice și ale științei contemporane, reînnoindu-le limbajul, o cale vizionară și operativă ce atinge inima conștiințelor". Fără această abordare, lăsăm să triumfe nu atît "modernitatea", cît regresiunea istorică pe care ea o disimulează. Triumful
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
limbilor și societăților care le practică. Deci, e adevărat că limba persană e apropiată de franceză în anumite privințe, dar în același timp, a trece de la una la alta presupune o călătorie lungă, atît lingvistică, cît și culturală. O călătorie inițiatică pentru Atiq Rahimi, venit pe lume într-o limbă, persana, care i-a transmis toate tabuurile, inter dicțiile și limitele sale, impunîndu-i astfel un gen de autocenzură involuntară, o pudoare în manipularea cuvintelor, căci nu există doar un imaginar al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
complexă, studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului obiectiv sau exterior și a dublului subiectiv. În primul volum, Le Grand cahier (Jurnalul), doi frați gemeni, duși la bunica lor pînă la sfîrșitul războiului, traversează un parcurs inițiatic brutal, alcătuit din tot felul de "strategii de subzistență" care merg de la cele mai concrete pînă la cele mai profunde și abstracte. Gemenii învață să se descurce, cel mai adesea pe seama altora, dar ei descoperă și arma cea mai eficientă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărat indicator socio-economic, cel puțin european, și dau măsura unor dominante ale imaginarului colectiv, definitorii pentru epoca noastră. Prin urmare, acest romancier discret, amator de jazz și de plimbări, de la care multă lumea așteaptă un Nobel, a publicat o trilogie inițiatică ce face furori în Japonia, încă de la publicare, în 2009, primul tiraj fiind epuizat în ziua lansării pe piață, lăsînd mult în urmă aventurile lui Harry Potter. 1Q84 cu referire la binecunoscutul 1984 al lui Orwell, căci litera "q", în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-a lungul paginilor, se creionează un univers
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
terorizat, ai stat ghemuit zece zile lîngă balustradă, refuzînd orice îmbucătură... L-am binecuvîntat în gînd pe acel afurisit de căpitan Rowland care, prin istorisirea sa, în biroul guvernatorului Noii Galii de Sud, mi-a permis să povestesc această traversare inițiatică. Înainte de asta, erai așezat în șalupă. Șalupa a mers pînă la navă, unde te-ai urcat pe scara de frînghie... Narcisse a început să plîngă și mă privea rugător. Am cotinuat, fără milă. Înainte de asta, culegeai scoici pe plajă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tatălui, care-și dorise atît de mult reușita socială pentru fiica sa, Claire să adîncească iremediabil prăpastia dintre ei și să nu mai găsească nicicînd vorbele potrivite pentru comunicare. Altfel, virtuozitatea limbii reprezintă una din atracțiile majore ale acestui roman inițiatic, desprinderea și metamorfoza adolescentei țesînd o rețea organică de fraze vertiginoase. Ea nu va fi niciodată o pariziană adevărată, nu-și va găsi ușor locul printre atîția tineri literați, care știau că pe Stendhal îl chema de fapt Henri Beyle
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cercul lui Simion sunt construite în jurul rădăcinii "dor": Isidora Dora Dorina Teodora Minodora Alindora, toate alcătuind cercul iubirilor și grijilor lui Simion. Dorurile merg, de altfel, mult mai departe și mai adînc, împlîntate în istoria sfîșierii istorice a Bucovinei. Periplul inițiatic al Dorei Almăjan, fiica legitimă a lui Simion, stabilită împreună cu soțul ei în Franța, dar pe care ținutul natal o cheamă irezistibil, ne conduce, prin învățătorul Ovidiu Frunză și copiii săi, prin multe alte cutremurătoare mărturii, spre momentul acela de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]