1,822 matches
-
într-un constant stil incisiv, e una din primele condiționări ale unității scrisului heliadesc" (p. 53); "Indiscutabil, ipostazele heliadismului ideal se concentrează într-un unic și dramatic personaj care intră ușor cabotinizat în scena unei istorii mitice (...). Personajul heliadesc se insinuează puternic, visându-se protagonist într-un "spectacol din cele mai grandioase ce se prezintă omenirii", singur dar în văzul tuturor" (p. 69); Am și precizat că urmărim personajul creat de el [I. Heliade Rădulescu, n. n., I. M.], ca structură umană
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
psihologice care instalează violența pe firul consumist al televiziunii sunt foarte bine cunoscute. Ele nu mai surprind pe nimeni: e de așteptat ca violența televizată (care, așa cum se întâmplă adesea, este încarnată de eroi simpatici) să sfârșească prin a se insinua în comportamentele tinerilor telespectatori care consumă în mod exagerat acest gen de programe. Însă, pe de altă parte, este la fel de logic ca directorii de canale să continue să propună aceste programe, dat fiind că lor li se datorează o bună
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
nenorocită! Dacă o să continue așa, o să fiu nevoit să-mi vînd unul din apartamentele de la Cannes pentru a-mi alimenta conturile de trading! " (...) Roxane se situa altundeva. Ea refuza să audă vorbindu-se de analize financiare. Vedea că finanțele se insinuau peste tot, printre oameni și lucruri, dar Roxane se ținea la distanță și nu se amesteca în conversații. Își situase foarte sus nivelul de etanșeitate care îi convenea. Desigur, Roxane rămînea un copil, nu o făcea neapărat diandins, comportamentul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
descoperind că nici naratorul, nici sora lui, nici mama Barbarei nu sunt ce păreau a fi la început. Nici măcar moartea tinerei fete nu rămîne pînă la capăt un accident fatal, ci capătă nuanțe mult mai sinistre. Deși pe parcursul romanului, autorul insinuează suficiente indicii de o mare importanță pentru reconstituirea evenimentelor, o face în așa fel încît pe moment îți scapă, nu le sesizezi decît retroactiv, cînd oricum e prea tîrziu. Și totul în acel unic stil djianesc, aparent detașat, ușor amuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la noi în "fiare vechi" după 1989. Prin valorificarea lor și ale unor "acte birocratice" au apărut "capitaliștii de carton", posesori doar de conturi, fără resurse și abilități psihomorale necesare revenirii la viața demnă. Același tip de oameni s-a insinuat în mai toate instituțiile Statului, în guvern, în justiție. Ei rezistă nu numai criticilor repetate din presă, dar și în alegerile "democratice". Prin urmare, cuvântul "criză" trimite la judecată, discriminare, formulare și rezolvare de situații critice, dacă se au în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
întrebarea dacă este posibilă o rezolvare nonviolentă a conflictelor. Benjamin răspunde afirmativ, indicând sfera relațiilor private, mediate lingvistic. Dialogul este forma în care „cultura inimii“ (Kultur des Herzens) mediază raporturi obiective străine de logica confruntării voințelor. Dar și aici se insinuează violența, în momentul în care limbajul, aflat într-un proces de decădere (Verfallsprozeß) din starea sa adamică, poate găzdui minciuna. Amendarea acesteia transformă limbajul într-un câmp de bătălie. Introducerea motivului decăderii anunța de fapt „rezolvarea“ teologică a eseului. Rămânând
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doar în paginile ziarelor. Presa cotidiană devine astfel un revelator al orașului în natura sa de eveniment, de survenire neașteptată a întâmplărilor și de caleidoscop al formelor vii care îl compun. Lumea ziarelor îi este străină copilului; în locul ei se insinuează lumea magică a spiritelor“ care se desprind din liniile drepte ale zidurilor, dând seamă de viața pietrelor care-l compun și de memoria pe care o ascund. Este nevoie pentru această experiență urbană paradoxală de o condiție specifică, despre care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fotografiei de semn indicial iconic.““ Se explică astfel o serie de afirmații ale lui Benjamin din Kleine Geschichte der Photographie, în care fotografia conferă obiectelor puterea magică de a „vorbi“ aparatului, prin hazardul amănuntului surprins, prin detaliul neintenționat care se insinuează în scenariul vizat de fotograf. Mai mult decât descrierea sau narațiunea, supuse intenționalității autorului, ori decât pictura, mărturie a artei (Zeugnis für die Kunst) pictorului, fotografia deschide drumul către inconștientul optic (Optisch Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al lui Huysmans în literatură. Interesante în acest caz devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primitivi îl influențează somptuarul și fastul decorativ în pictură, fapt pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară: "Dar eu în lumea mea mă simt/ nemuritor și rece". Pe această posibilă filieră interpretativă se insinuează și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708 x 1,708 cm, inventar 2061, 1935), tot o natură moartă. Poetul nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele fin de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a feminității agresive, este trecut acum în patrimoniul unei masculinități războinice. Petre Oprea citează o foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca război între sexe. Intuiția lui Călinescu este corectă, cât de mult se aplică ea sculpturii lui Paciurea este discutabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intermediară, în care influența decadento-simbolistă se simte în poezie ca presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea până la parodie convențiilor lui). Avem de-a face cu o poezie și o proză decadentă second hand, față de care se insinuează un spirit critic, decelabil prin ecart ironic, printr-un ludic provocator, prin cultivarea unei poetici a antisublimului, a unui antisentimentalism anticalofil și a unei deconstrucții parodice a unei anumite estetici. Felul în care este tratat un personaj precum Salomeea servește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a complexității sale și să pătrundem multiplicitatea eterogenă și uneori contradictorie a semnificațiilor cuprinse în cuvîntul Rațiune. Astfel, putem înțelege că raționalitatea se opune raționalizării, cu toate că ambele provin din aceeași sursă. Am văzut cum mitul și religia s-au insinuat ca niște paraziți, sfîrșind uneori prin a pune stăpînire pe rațiune chiar în clipa în care aceasta își închipuia că le nimicește. Putem admite așadar că rațiunea nu este doar o sursă de gîndire critică, ci și o sursă de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa, care maschează un eurocentrism dominator, și potențialitatea sa veritabil universalizantă, care se deschide către toți indivizii și toate culturile și care demască și critică eurocentrismul. Procesul comportă fenomene de contaminare reciprocă între partenerii antagoniști: astfel, în Credință s-a insinuat multă raționalitate critică, firește în ciuda Rațiunii înseși, însă și în ciuda rațiunilor Credinței, iar în același timp o foarte mare Credință a pătruns în Rațiune și în Știință. Procesul ascunde de asemenea surprinzătoare răsturnări de situație, cînd, de pildă, excesul de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea timpului se integrează într-o compoziție arhitecturală armonioasă și rafinată, trecută prin filtrele orgolioase ale spiritului locului. Drept consecință, nu o dată în forma occidental-clasicistă a unor palate sau case boierești, se insinuează încă elementele decorului oriental"34. Două evenimente notabile sunt de punctat în chiar primele decenii de viață ale clădirii: casa devine sediul revistei "Convorbiri literare" (1867) și îl găzduiește pentru o scurtă perioadă de timp (câteva luni ale anului 1874
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant al văii, este una dintre „aparițiile” care întrețin o atmosferă situată la limita dintre fantastic și real, atmosferă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
repetase de sute de ori, fără să facă măcar un pas înainte.” - p. 78) și care pare a fi cuprins totul pentru veșnicie apare visul ciudat al lui Drogo. Acesta oferă o cheie în interpretarea parabolei pe care scriitorul o insinuează in text. Visul avut de Drogo, cu toată simbolistica lui, se înscrie în aceeași direcție a unui fantastic de tip existențial. Tot ce se întâmplă în vis este psihanalizabil și introduce în text sugestia morții, ca finalitate posibilă a idealului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
libertății spirituale a individului nevoit să rămână permanent încorsetat într-un set de reguli prestabilite, a căror judecare îi este interzisă. Revenind însă la libertatea pe care și-o asumă romancierul, remarcăm ușor faptul că, încă din primele pagini, se insinuează prezența printre personaje a unui narator care, deși aparent omniscient, pune mereu sub semnul întrebării relatările pe care le face. Adoptarea unui discurs narativ de tip tradițional este, după cum subliniam mai sus, una aparentă pentru că falsa impresie pe care ar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
gîndire care-i convinge că cealaltă națiune trăiește pe seama lor. Ei cred că toate națiunile sînt prinse într-o luptă animalică pentru supraviețuire și că numai cel mai tare supraviețuiește. Multe dintre discursurile lui Jörg Haider (Partidul Libertății din Austria) insinuează că "europenii din Est" pun în pericol statul, constituția și democrația. Neonaziștii din noua jumătate a Germaniei strigă: "Ausländer raus", îi aseamănă pe polonezi cu porcii înfometați, îi acuză pe vietnamezi de lipsa de biciclete și pe evrei de lipsa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
te pronunța pentru un anumit tip de umanitate anunțat simbolic în detaliile feței, ale vocii și ale gesticii. E o aderare la un anumit tip de viață umană care ni se pare cel mai bun și pe care îl găsim insinuat în altă ființă fără ca aceasta să presupună "perfecțiunea" ei. Ea te îndeamnă să cauți uniunea deplină cu persoana care o posedă. Drumul spre iubire nu e fără obstacole. Bărbatul, nesăbuit, îi propune, abandonând totul, să fugă împreună. Femeia începe să
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]