4,420 matches
-
i-a determinat pe muzicieni să susțină un al doilea concert, neprogramat, la același festival. Un alt treilea concert a avut loc o săptămână mai tarziu, în 23 iunie, la “Little Bucharest” alături de trupă rock “Vox Maris” din Chicago. La insistențele publicului - dornic să-i asculte la nesfârșit - piesele trupei HÂRA au răsunat ore în șir la Chicago , încântând spectatorii. “La concertul nebun de la Romanian Heritage Festival chitară lui Flavius s-a spart printr-un accident nefericit... prietenii noștri de la trupa
DEBUT SPECTACULOS AL TRUPEI HARA LA CHICAGO de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357186_a_358515]
-
un an la Topoloveni. Aveam o imaginație inepuizabila, care se hrănea mai mult din dorința mea de a fi deosebită de ele, cu scopul de a la domină și a fi ascultata că o “șefa”. Într-o zi plictisita de insistențele lor de a continua șirul întâmplărilor din tabăra, le-am propus să le citesc din “Pățaniile lui Păcală”. Totul a început ca o idee, care să continuie cu un fel de “Bună ziua ți-am dat, de tine nu am mai
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
un an la Topoloveni. Aveam o imaginație inepuizabila, care se hrănea mai mult din dorința mea de a fi deosebită de ele, cu scopul de a la domină și a fi ascultata că o “șefa”.Într-o zi plictisita de insistențele lor de a continua șirul întâmplărilor din tabăra, le-am propus să le citesc din “Pățaniile lui Păcală”. Totul a început ca o idee, care să continuie cu un fel de “Bună ziua ți-am dat, de tine nu am mai
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
săptămână, se întâlnea cu învățătoarea mea. Într-o zi s-a întâmplat să vină la școală. De data aceasta a fost rândul ei să fie certată de tovarașa învățătoare. Adormisem în primele zece minute, de cum intrasem în clasă. Cu toată insistența ei și a colegilor din jurul meu să mă trezească, nu au avut nicio șansă. La ora a doua dormeam, fără să manifest că ceva nu ar fi în regulă. La a treia recreație, când mami a trecut pe la școală, eu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
strică, vreau să am și eu o soră, vreau să am pe cineva de care să am grijă. Te rog, tata-mare! mă rugam cu vocea tremurând și cu ochii plini de lacrimi. -Spune ce vrei?! m-a întrebat speriat de insistențele mele. Fără să răspund, am scos mâna de sub palton și i-am arătat iepurașul mic și alb, care tremura în palma mea. -Tata-mare, dacă îl pierd să știi că mor! i-am spus repede, tremurând de teamă că nu m-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lin, să se așeze lângă fiecare mac, să-i prindă mâna și să valseze împreună. La sfârșit “macii” se ofileau, iar “bondarii” deasupra noastră, ne acopereau protector. Dansul era frumos și în mod sigur avea o semnificație. Matei, după multe insistențe și plânsete, a fost și el acceptat în programul nostru, în locul altui “bondar” care reușise să se îmbonăvească înainte de sfârșitul anului. În fiecare zi, după-amiaza, venea la mine și repetam amândoi sub privirea admirativă a prietenelor mele. Cu toată greutatea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
final a asistat rectorul Universității din Iași, profesorul universitar Ștefan Micle, ardelean de origine. El a fost vrăjit de frumusețea, inocentă și inteligența ei și deși era mai în vârstă cu 30 de ani, a cerut-o în căsătorie. La insistențele mamei sale, peste un an, frumoasa și tânăra Veronica devine respectabila doamna Micle, la numai 14 ani. În tinerețea mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, în ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
că „centrul de gravitate al Bisericii, al omului și al întregii creații se află în Sfânta Treime ca izvor de sfințire și viață veșnică pentru cei ce cred în Hristos” . Iar izvorul viu și nesecat la care suntem chemați cu insistență de către Bunul Dumnezeu este Liturghia creștinătății noastre ortodoxe, îmbogățită succesiv prin „creația colectivă și anonimă a pietății poporului și a liturghisitorilor, nu impusă prin ordine papale sau decrete sinodale, ci generalizată cu încetul prin acceptarea și îmbrățișarea ei benevolă de către
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
el în barcă. Moșul avea deja 72 de ani, însă mai fusese cu mine și nu avea rău de mare, era de baștină de pe malul Dunării, din Galați. De multe ori, atât eu cât și alți colegi de pescuit, la insistența cunoscuților sau turiștilor, mai luam în larg câte un însoțitor. Când sunt doi în barcă, este uneori mai plăcut de ieșit pe mare. Mai stai de vorbă, mai povestești, oricum nu ești singur cu gândurile tale. Fiecare trage la câte
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
organismului de refacere a părților din corpul lezate de bolile pe care le-ai tot acumulat. Bagă plicul la locul lui. Vei avea nevoie mai mult decât mine de ce ai ascuns în el.” Privirea medicului era severă și nu permitea insistențe. De fapt suma din plic era simbolică dar tot avea medicul dreptate. Își poate cumpăra o pâine caldă și puțin unt că parcă dorea din inimă o felie de pâine cu unt ca în copilăria revenită în minte printr-o
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
cineva, căutându-ne pe noi, ar fi încercat să intre, știind că el, din fire, nu mușca. Atunci, se ridica în două labe și, așa sprijinindu-se pe poarta cât el de înaltă, îl privea pe acel om cu atâta insistență, încât era imposibil să nu înțeleagă „de vorbă bună”, că nu este nimeni acasă și, deci, nu are rost să intre degeaba în curtea lui. Foarte-foarte rar lătra, chiar și dacă era vorba de joacă. De mârâit, rare ori se
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
așa, pe mutește, din toată droaia de câini și pisici ce o aveam în curte, în doi ani, nu a mai rămas decât el singur. Educat natural, din fire, cu cele mai alese maniere, fără lătrături sau alt gen de insistențe, Ursu, își căpăta de foarte multe ori micul dejun sau cina din oraș, după cum îi permitea programul ce și l-a făcut, studiindu-l cu atenție pe al nostru, al celor din curtea lui, dar, de consumat, își consuma tot
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
pe creștetul capului, căci eu, plecată de mulți ani peste hotare, nu mai știiam nimic despre el. ─Cum așa? - am răspuns eu mirată. ─Trebuia să se înscrie pentru transplant, într-o listă de aștepare, și a refuzat categoric, cu toate insistențele încurajatoare ale medicilor. ─Nu înțeleg de ce? Avea doi băieți care erau lumina ochilor lui! De ce? Azi sunt șanse mari să reușească un transplant! Da, tu Maricuță! Nu s-au înțeles... Știi? Înainte de a muri, stând cu capul pe umărul sărmanei
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii mașinii sale de scris Continental, cumpărată cu bani anume strânși de la consignație. Când îmi spusese, parcă glumind, că poate pe von Rennhoff îl mustra conștiința, din moment ce îl invita cu atâta insistență la el la Hamburg, să-l ducă la medici renumiți, fiindcă, într-un fel, s-ar putea zice că din cauza lui s-au întâmplat toate câte le-a pătimit, tata mă lăsase mut de uimire. Da, continuase el cu un
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
provinciali. Cea mai mare parte a anului boierii, inclusiv cei mari o petreceau la moșie, ocupânduse de buna ei gospodărire și de oamenii de pe aceasta, ocrotindu-i și stimulându-i spre o viață și muncă cu folos. Este de notorietate insistența boierilor olteni din această perioadă pentru introducerea pe moșiile lor a noii culturi a porumbului, pentru ameliorarea raselor de animale și înmulțirea acestora, precum și pentru păstrarea tradițiilor și a modului de viață moral-creștină a locuitorilor celor 282 de sate aflate
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
gesturi aproape mecanice, intri în atmosferă, întrerupând cursul vieții cotidiene pentru noua stare de lucruri. Realitatea se estompează, curge, se lichefiază precum ceasurile lichide ale lui Salvador Dali. În același timp, fantasma unei femei frumoase îl urmărește pe narator, cu insistență. „Părul lung și negru, chipul senin și surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală...” Enigma pune stăpânire definitiv pe mintea și inima omului, nu fără frisoanele provocate de stranietatea locului. „Îmi amintesc deodată cum
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
preda factori teologici sau istorici. Liturghia era doar ceva ce trebuia făcut pentru a îndeplini cerințele formale ale Ortodoxiei" (Paul Meyendorff, "Fr. Alexander Schmemann's Liturgical Legacy in America", St. Vladimirâs Theological Quarterly, vol. 53, 2009, nr. 2-3, pp. 321-322). Insistența nicidecum întâmplătoare asupra acestei ample descrieri sugerează deja, în subtext, contribuția schmemanniană uriașă, actuală, providențială la primenirea spirituală și liturgică a Ortodoxiei americane. Ca teoretician al Teologiei liturgice și sacramentale, Alexander Schmemann a revitalizat studiul acestei discipline în școlile teologice
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
praful minune își făcea efectul sub îngrijirea mamei. În ziua plecării, zor nevoie, mătușa dorea o cutiuță cu praful minune. Cum să dai însă cocaină, un puternic stupefiant, pe mâini nepricepute când însăși în farmacie se ține sub cheie? La insistențe de care nu putea scăpa mama a încropit un praf cu extract de usturoi, mirosul cocainei. I-a dat cutiuța cu mii de sfaturi care, probabil, ieșeau pe a doua ureche cum intrau pe prima. Fericită a pus cutia în
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
lume îl înconjoară. Nemarginea este multiplă, însă singurătatea centrului, oriunde s-ar afla acesta, este copleșitoare ! Ia mai dă-o-ncolo de filosofie de doi bani ! Să iasă din cuvinte întâmplările ce i-au marcat lui Dio întreaga existență, persistență, insistență ! Răcoarea dimineții de septembrie mai întârzie printre lucruri și amintiri. Soarele se mai ascunde undeva dincolo de nori. Dio așteaptă și el ceva care să-i motiveze ridicarea de pe scaun. De pe scaunul singurătății, desigur. Dar nu, sufletul nu vrea să-și
DEŞERTUL , PUR ŞI SIMPLU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350697_a_352026]
-
ședința sa de lucru din 19 februarie 1998, a instituit o Comisie centrală pentru dialogul cu Biserica Greco-Catolică, dialog al cărui prim obiectiv era soluționarea litigiilor patrimoniale existente la nivel local între cele două părți. Două luni mai târziu, la insistențele repetate ale Sfântului Sinod, IPS Părinte Mitropolit Lucian Mureșan va răspunde pozitiv, manifestând disponibilitatea ierarhiei greco-catolice de a participa, în sfârșit, la dialogul cu Comisia centrală propusă de Patriarhia Română. Din Comisii vor face parte ierarhi ai celor două Biserici
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. A II A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358729_a_360058]
-
ne este sugerată. În cazul meu pot spune că părinții mei mă voiau agricultor. Din acest motiv când am terminat 4 clase elementare, nu am fost lăsat să merg mai departe la școală. După un an de stat acasă la insistențele directorului școlii din satul nostru Petia, domnul Agape CASANDRA, am intrat la ciclul 2 cum era pe atunci, adică în clasa a 5 a. La începutul clasei a 7 a din nou am fost oprit să mai merg la școală
ALEGEREA MESERIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358827_a_360156]
-
toamna anului 1955. Am fost oprit în rafinărie ca ucenic la atelierul AMC, unde aveam posibilitatea să devin ceasornicar sau orice meserie mi-aș fi dorit. Cu toate acestea după un de muncă în rafinărie, aveam să revin acasă la insistențele tatălui meu. Dar, acum situația se schimbase. Nu voiam să mai fiu țăran, ci îmi doream ceva mai mult. Am plecat din nou către orașul visurilor mele; Ploiești. Am început un lung șir de încercări și experiențe. Șantierul uzinei DERO
ALEGEREA MESERIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358827_a_360156]
-
estor cursuri, nu primim copii !* (Aceste cursuri la Școala Populară de Artă, se țineau zilnic, de luni până vineri, între orele 17-20 ). Am început să plâng, insistând să mă primească pentru înscriere . După lungi ezitări, s-a lăsat înduplecat la insistența unor profesori, aflați în cancelaria școlii. Astfel a acceptat domnul profesor Lungu, ca eu să mă înscriu, urmând să dau două examene în aceiași zi, pe când ceilalți colegi inscriși dăduseră examen, iarăși acum ei erau în așteptarea rezultatelor. Am intrat
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
Uneori acest joc părea să aibă un acompaniament de fundal, presărat cu frânturi de melodii, reținute de capriciozitatea memoriei sale. Așa obișnuia să se cufunde într-o stare de relaxare și de aceea evita - afișând de obicei o expresie impenetrabilă - insistența oricărei priviri ce ar fi dorit să i se facă observată și astfel să o incite la vorbă. Uneori mai asculta pentru puțin timp flecăreala celorlalți și apoi plictisită, se retrăgea pe propriile tărâmuri, devenind imună la tot ce i-
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
se consumă la înalte temperaturi până la epuizarea fizică și, implicit, alunecarea spre moarte. Iubirea acaparează, plonjează în uitarea de sine și pierderea identității, paroxismul ei este o vamă prin care, pe nesimțite, protagoniștii pășesc îmbrățișați în nonexistență.Ambiguitatea, cultivată cu insistență, este ridicată la rang de metodă, iar șperacolul ei ne salvează nu de puține ori. Vladimir Străinu sesiza cu adâncime, că ”galanteria funebră sau cochetăria mortuară formează trăsătura de recunoaștere cea mai proprie a lui Emil Botta“, astfel că greu
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]