2,113 matches
-
Paul-Gabriel Sandu Pompiliu Crăciunescu, Vintilă Horia: Transliteratură și realitate, Ed. Curtea Veche, București, 2011, 279 pag. Lucrarea lui Pompiliu Crăciunescu, Transliteratură și realitate, se dorește a fi un studiu insolit al operei literare a lui Vintilă Horia, centrat asupra celor trei romane care alcătuiesc Trilogia exilului. Studiul se deschide cu prezentarea câtorva date biografice și evenimente relevante din viața scriitorului, fiind schițate aici, de asemenea, unele dintre temele centrale ale
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
elaborate între stadiile existenței unui alt personaj romanesc al lui V. Horia, prințul Radu- Negru, și cele trei etape existențiale kierkegaardiene: estetic, etic și religios, autorul perseverează în a face tot felul de apropieri și de paralele dintre cele mai insolite, repetând aproape obsedant câteva idei, precum cea a cunoașterii indivize și a omului întreg, făcând grave erori și confuzii terminologice ori enunțând platitudini pe un ton grav. Suntem mereu înconjurați de concepte ortografiate cu majusculă ori scrise în italice, de
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
lui, capacitatea de a asculta discursul celuilalt, deschiderea lui intelectuală și abundența lecturilor lui au adus un sunet aparte în puzderia de „show”-uri „picante” care împînzesc piața televizuală.” Dan C. Mihăilescu (PRO TV), un fel de „corn al abundenței” culturale, insolit dar exact, generos dar acid, o neobișnuită combinație de dinamism „european” și voluptate orientală. Andi Moisescu (PRO TV), ”un producător de divertisment care dovedește, de cîte ori apare, că se poate și fără mîrlănii, trivialități și efecte ieftine, că veselia nu
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
-l delectează pînă și prin definițiile sale rebusistice, care nu pot fi decît unele de ordin metaforic. Pentru piatra numită "opal", găsim o perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
fostului aliat sovietic, fiindcă nu făcuse alegeri libere în Polonia și România? E de neconceput" (pp.24-25). Grosul cărții este însă ocupat de aventura africană. Lucru oarecum firesc, dată fiind întinderea în timp a acesteia (23 de ani) și caracterul insolit al experienței. Neagu Djuvara a avut șansa de a asista la nașterea unui stat independent. El face o radiografie a modului în care au fost puse pe picioare instituțiile statale ale Republicii Niger (încă o dată, a nu se confunda cu
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente uneori marginale, cu un efect stilistic fermecător și insolit, fiind totodată precisă în descriere : "Picioarele se goliră de tot ce era rău. S-au scurs odată cu oboseala durerile scurte și nemulțumirea, se subțiară, se făcură mai mici. Ridică o mână și rupse o petală mare, portocalie, o duse la
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
aspecte politice, istorice, sociale și chiar erotice ale Galeriei..., cît mai ales impresionați de felul cum sînt ele extrase din fluxul existențial, gîndite și legate într-o realitate conceptuală cu mult mai subtilă. C. Regman dă un verdict tranșant și insolit: "roman filosofic, în timp ce N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
în față soției: ,Cum să uit că, ani de zile, ca să fii a mea, eram nevoit să te amețesc mai întîi cu alcool?" Iată pînă unde poate merge perversiunea misogină a lui Camil: pur și simplu e vorba de un insolit viol săvîrșit de soț prin anihilarea voinței de rezistență morală a soției. Agentul acestei anihilări este flagelul lumii noastre, alcoolul, iar beneficiarul acestei anihilări este celălalt flagel al lumii noastre, bărbatul. Cît despre victima violului, ea nu doar că-și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
jilav confortabil / ca o placentă”, “și bucățica de pantheon / roasă dimineața pe stomacul gol”; și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu mai pot să mă agăț de stele // mușcam din poezie / ca dintr-o turtă dulce”... O viziune insolită propune poeta în volumul de proză poetică și versuri Piața cerului, subintitulat ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
trei douăștrei, vârtoapele, roata sau ’76. E-adevărat însă și că Teodor Dună merge mult mai departe printr-un soi de onirism horror, aș zice, cu viziuni mult mai întunecate, unele terifiante de-a binelea, deliruri încâlcite, dialoguri și replici insolite, totul dus până la paroxistic, într-o pastă puternic expresionistă. Mult întuneric, ploi grele, comunicare bizară între oameni, timp dereglat sau paralel, situații și stări inexplicabile, spațiu captiv, moartea ca suprapersonaj... Poezia lui Teodor Dună este apăsătoare, trebuie citită în doze
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
masă". Devenind instantaneu Evidențe, sau cum ar spune el, "luminoase evidențe". Acute percepții de sine, care pe loc se prefac în evidențe privind lumea toată. Numai ce este unic și singular are șansa să pătrundă în "general", în universalitate. Numai insolitul deschide accesul spre universal valabil. Marea literatură este în stare de asta. E ceea ce își spune lui însuși Ionesco când îl asaltează - ceea ce des se întâmplă - sentimentul zădărniciei, al zădărniciei scrisului... Iată că nu, nu e inutilă literatura, nu e
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
aș fi avut destinul meu, mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau diverse și aflate la "extreme": scriitor, ocultist, preot. A existat, există, o mică legendă țesută în jurul calităților sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-și potențeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Toate iubirile Clarei Mărgineanu sunt iubiri trecute sau rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi animă viața și o Clara Mărgineanu trăindu-și fericirea la timpul prezent ar fi, în planul poeziei, o prezență la fel de insolită ca un, să zicem, Bacovia, poet bucolic. Contemplarea propriilor înfrângeri, a experiențelor mai mult sau mai puțin traumatizante, îi conferă poetei sentimentul puțin pervers al unei împliniri sui-generis. Tot ceea ce în viață a fost promisiune și speranță devine certitudine doar
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
și coerentă "ideologică" - este și un extraordinar exercițiu de imaginație, o reverie tulburata de angoase și care poate oricînd degeneră în coșmar. Scriitura Cărții nopților (cartea de debut a autoarei care a primit, printre altele, și premiul pentru cea mai insolita carte a anului în 1985) mizează pe "evidență" și pe puterea de fascinație a vizualului de natură onirica. Tot în cadrul dialogului - tonic, cel puțin pentru public - de la lansarea cărții traduse în română, poziția romancierei a fost una de delimitare față de
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
că americanii pun pe prima pagină titluri de genul: „Cultura Franței e moartă” nu înseamnă nimic. Vitalitatea spiritului francez e extraordinară, e de-ajuns să participi la un festival de teatru precum cel de la Avignon, ca să vezi cum cele mai insolite experiențe artistice sunt făcute în fața unui public anume format pentru ele. Aș spune că Franța e țara avangardei instituționalizate, spectacole care în SUA nu ar rezista nici 2 zile pe afiș în Franța rezistă 6-7 luni. Diferența e totală între
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
la această realitate e, schimbând ceea ce e de schimbat, echivalent cu a-l învinui că stațiunea de munte în care se desfășoară romanul prea seamănă cu toate stațiunile de munte întâlnite în alte cărți sau în excursiile de weekend. Cât insolit tematic se poate pretinde unui romancier? În ce măsură are acesta obligația de a livra, ca informație, știri în exclusivitate? Că istoriile acestea ar fi „preluate și expediate” facil, mă îndoiesc o dată în plus. Accentul nu cade nici pe suferință (morală ori
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
sunt liber să semnalez faptul că un anumit tip de comportament retoric e stricător de limbă. Dar sunt cu adevărat liber? Nu prea, de vreme ce un ditamai reprezentant al guvernului dă imediat cu mine de pămînt, într-o variantă cu totul insolită. Eu zic: publicul nu e obligat să știe ce e aia „matrafoxat". El răspunde: „băsistule!" Eu zic: într-o dezbatere publică, nu e indicat să recurgi la un termen tehnic, neuzitat în vorbirea curentă și, de altfel, manevrat discutabil („incremental
Scenariul lui Mirel Palada despre Andrei Pleșu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81641_a_82966]
-
italienizant, care-i îngăduia să facă fraze gândite parcă în limba lui Dante și să considere cu indulgență aventurile lui Heliade numindu-l doar „stravagant”. Numai că, în stilul său seducător, în paginile sale cele mai terne, strecura măcar sclipiciul insolit al câte unui neologism mai ales italienesc, ceea ce nu anula eroarea de fond, în fapt, malonestitatea (ca să nu mă exprim prea neaoș și să scriu „ticăloșia”); eu aș zice, revenind la clipele de atunci, că o slujește și o face
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri de înregistrare-inventare a realității, Constantin Țoiu se află în situația unui regizor de emisie de la televiziune. Cu bun-gust și cu mobilitate intelectuală, el comandă schimbarea perspectivei narative exact atunci când trebuie, ceea ce înseamnă exact atunci când cititorul începe să se plictisească
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
sonet Ai noștri tineri..., dar care au făcut trecerea de la anteriu, șalvari și ișlic la redingotă, pantaloni moderni și joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o face, pe urmele lui Jean d'Ormesson între snobism și dandysm. Scrie Jean d'Ormesson, citat de Adriana Babeți: "În ambele cazuri, atunci cînd vom regăsi tema publicului (s.a.) și
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
și alți timișoreni... Tot în 1983, a asistat, undeva aproape de Botoșani, la un fenomen de psihoză în masă; luminița văzută de participanții la o tabără în aer liber... s-a dovedit a fi un avion. Dar agitația provocată de apariția insolită a tulburat un oraș întreg... Grupul Rufon (Romanian UFOnetwork), care se ocupă de studiul fenomenelor OZN, a sintetizat câteva observații făcute pe teritoriul României. Farfurii zburătoare la domiciliu În iulie 2000, o persoană care a refuzat să se identifice, susținea
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
un alt ginere iugoslav, ea se prezenta singură ca "soacră a Balcanilor". Frecventele călătorii la Belgrad și Atena o fac să se simtă acasă. Toate aceste țări par a fi devenit țările mele". Mare iubitoare de natură și de peisaje insolite, odată își manifestă dorința (la Sarajevo) de a trăi într-o moschee și de a transforma cimitirul într-o grădină "divină". Ciudățenii ale unei fantezii romantice exacerbate! Pe de altă parte, Regina se înfățișează ca o ființă volubilă, declarând că
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
însă lucrurile cu romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, publicat de editura Humanitas, a cărui principală materie istorică o constituie începutul secolului al XVI-lea, țările iberice, teritoriile descoperite de portughezi și de spanioli. Deși lăudabil în principiu pentru insolitul teritoriului istoric ales, romanul conține licențe care depășesc ca număr și amploare marja de eroare suportabilă într-o narațiune ce mimează istoria, prejudiciind în permanență integrarea istoricului în spațiul ficțional și dăunînd, în ultimă instanță, lecturii, care, din binevoitoare, e
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]