5,645 matches
-
sugerează posibila „Învățare” a științei (a materiei de studiat) Înainte de toate ca un proces, ca un act de construcție a cunoașterii (de elaborare a cunoștințelor), bazat pe experiența proprie. Această orientare euristică vine ca o reacție la verbalismul și formalismul instaurate vreme Îndelungată În practica școlară și Întreținute adeseori și astăzi. Astfel, timp Îndelungat a dominat o mai veche concepție potrivit căreia școala ar avea menirea să transmită tineretului un corp de cunoștințe precis determinate și de imediată eficacitate socială. În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
abia el este cel dintâi pictor român modern, faptul se datorește înainte de toate culorii, într adevăr, el este primul dintre români care a renunțat -în opera de maturitate la clarobscur, în favoarea contrastului de cald rece, precum a înlăturat modulațiile cenușii, instaurând domnia strălucitoare a culorii pure. Beneș precizează că în pictura lui Luchian nu există "...lumină în sens plastic și nici întuneric în același sens. El pictează culoare, lumină, culoare în care lumina este încorporată ca un atribut al acesteia și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
revoluționari de diferite tipuri și înarmați cu felurite teorii legitimatoare. Ca și în cazul coloniștilor geografiei, și acești colonizatori ai unor republici ideale văd noul pe care ei înșiși se străduiesc să-l confecționeze, să-l predice și să-l instaureze mai puțin ca pe o noutate absolută, cât mai degrabă ca pe o restaurare și o restituire a vechiului, plasat într-un trecut adesea îndepărtat și nebulos. E ca și când ei ar avea convingerea că, atunci când ceea ce urmează să fie sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea responsabilă pentru faptul că, în general, într-o societate destinată virtuții și dreptății, unii trebuie să gândească în locul altora. Această fundamentare în ontologia umanului ar putea fi cu adevărat înzestrată cu suficientă forță pentru a fundamenta politicul și a instaura în el primatul lui a ști asupra lui a fi și pentru a legitima un tip aparte de stăpânitor de adevăr. Primul episod care merită amintit aici este mitul peșterii. Înaintea expunerii lui, Platon enunță un principiu al condiției umane
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu privire la mediul intelectual și social în care au fost elaborate dialogurile sale. Din nefericire, (sub influența lui Aristotel) lumea modernă s-a arătat ezitantă când ar fi trebuit să ofere platonismului ocazia unei revanșe veritabile: „... platonismul răsturnat al modernității a instaurat un raționalism abstract, trufaș și atins de cecitate față de tot ceea ce nu îi seamănă sau nu poate fi redus la propriul său algoritm de proliferare mecanică...”. Faptul că Aristotel avea câștig de cauză în urma „procesului” intentat Ideilor reprezintă, la limită
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Întrucât în forma frontală, bazată în special pe expunerile profesorului, elevul e prea puțin activ, școlile din Occident au pus pe primul plan activitățile pe grupe și cele realizate individual în clasă. Apoi, ca metodă principală de predare-învățare a fost instaurată problematizarea sau învățarea prin descoperire. În acest caz preocuparea dominantă este ca noile cunoștințe să nu fie prezentate copiilor în forma lor finală, deplin explicită, ci în situații care să ridice probleme. Reorganizând datele, transformându-le, elevii să ajungă la
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pierderea motivației, multe cercetări efectuate de psihologii sociali din sfera educației atestă avantajele structurării cooperative a claselor. Cooperarea înseamnă înainte de toate un câștig în planul interacțiunii între elevi, generând sentimente de acceptare și simpatie. Departe de a declanșa conflicte, ea instaurează buna înțelegere, armonia și stimulează comportamentele de facilitatre a succesului celorlalți. Ea determină creșterea stimei de sine, încredere în forțele proprii, diminuarea anxietății pe care mulți copii o resimt la contactul cu instituția educativă și contribuie la intensificarea atitudinilor pozitive
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
elită eugenică”, biologic, intelectual și moral, selectată din rândul urmașilor celor talentați. Cine erau membrii acestei elite? Firește: bărbați educați din elitele profesionale, de preferință români și, pe cât se poate, din profesii științifice. Ei urmau să Îi Înlocuiască pe politicieni, instaurând o conducere de avangardă, tehnocratică, „responsabilă și non-partizană”. Discursul etic și politic este complet biologizat, iar limbajul liberal al elitei pe bază de merit individual, complet desconsiderat. Interesant este faptul că idealul eugenist al inversării ponderii Între intelectualitatea umanistă și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
individuale sau colective. El poate fi descris ca „un câmp de forțe a cărui necesitate se impune agenților angajați în aceste antagonisme și ca un câmp de lupte în interiorul căruia se înfruntă agențiiă” (ibidem, p. 55). În fiecare câmp, se instaurează raporturi de forță între categoriile de resurse („speciile de capital”, după Bourdieu) puse în mișcare pentru a-și asigura o poziție dominantă. Nu este nimic nelalocul său să-i calificăm drept elite specializate ale câmpului în chestiune pe cei care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ea să scoată la lumină interesele latente ale unui grup, să contribuie la formularea lor în mod coerent și să obțină din asta un proiect politic realizabil. Între elita de reprezentare și grupul al cărui purtător de cuvânt este se instaurează o legătură ce comportă un element utilitarist, dar și o componentă emoțională pronunțată (ibidem). În cursul anilor ’60, Nicole Debruelle-Vosswinkel a efectuat în Belgia un studiu asupra celor pe care îi numea „notabili” și asupra accesului la „notabilitate”, privit din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a tuturor elementelor particulare (ibidem). Pentru alții, dimpotrivă, este vorba despre un dispozitiv ce asigură perenitatea unei ordini sociale. Cu privire la acestea, Bourdieu, afirmă: Concursul este o modalitate de a impune o formă de numerus clausus, un act de închidere ce instaurează între ultimul ales și primul exclus discontinuitatea unei frontiere socialeă (Bourdieu, 1989, p. 141). Oricum ar fi, la ora actuală, acest mod de recrutare a elitelor de către marile școli este considerat rezultatul „dualismului” învățământului superior francez. Totuși, trebuie să observăm
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
după cum a arătat-o și istoria ultimilor ani ai Uniunii Sovietice. Procedurile mai elaborate comportă mecanisme de selecție. Acestea sunt în mod frecvent controlate de instanțele conducătoare ale partidelor politice. Într-un regim totalitar cum a fost regimul sovietic, fusese instaurat și un sistem foarte particular: cel al nomenclaturii. La mai multe niveluri, existau liste - sau nomenclatoare - ale posturilor influente pentru care era necesară aprobarea unei instanțe a Partidului. Trebuia asigurată de loialitatea politică a persoanelor selectate, oricare ar fi fost
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
avansate ale unei epoci care se scufundă... Noua gândire se caută dar încă nu se găsește. Ea nu poate ieși gata înarmată din capul lui Zeus. Epoca seamănă cu un teren de experimentare a posibilităților conceptuale, a tentativelor de a instaura o lume alternativă inclusiv în domeniul intelectual. Filosofia se supune legilor apariției speciilor: formele cele mai puțin adaptate pier, cele mai apte să supraviețuiască rezistă și prind rădăcini. Selecția se operează prin convertiri imperiale și prin lovituri de stat. Forțele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
capabilități risca să dezechilibreze sistemul internațional și amenința supraviețuirea altor state. Cât privește ordinea bipolară instaurată, ea nu a fost cauzată nici de expansionismul constitutiv al Uniunii Sovietice și internaționalismul ideologiei comuniste, și nici de încercarea Statelor Unite de a-și instaura și extinde sfera de influență în Europa, ci ca urmare a „vidului de putere” creat într-o Europă slăbită, care a fost acoperit în mod mecanic și automat de către cele două puteri. Mai recent, faptul că SUA, Franța și Germania
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a rezolva interesele conflictuale ale statelor - actori raționali și egoiști - într-un sistem internațional anarhic. Iar asta face din idealismul wilsonian o cale neviabilă de construcție a politicii externe și a celei internaționale în general, întrucât pacea nu poate fi instaurată prin concepte morale și legislative care sunt aplicabile și, posibil, de conceput numai la nivel statal sau individual. După sfârșitul primului război mondial, Statele Unite se afirmă ca principalul pol de putere în sistemul internațional, Marea Britanie își continuă declinul început chiar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
preveni acest scenariu. Deseori, această modalitate de asigurare a ordinii este asociată cu balanța de putere, modelul care a dominat politica europeană timp de mai multe secole (Huntington, 1999, pp. 35-49). Un exemplu clasic în acest sens este ordinea multipolară instaurată prin Congresul de la Viena (1815) după războiul hegemonic napoleonian. Atunci principalele Mari Puteri continentale - Anglia, Austria, Prusia și Rusia, sub forma Quadruplei Alianțe (în care ulterior a fost integrată și Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a avertiza (pe nemțește Denkmal, de la denken = a gândi, și Mal = semn; decit semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o invitație la reflexiune, la reculegere, deci o oprire, o epohé. Într-un sens, monumentul contrazice natura: el se instaurează în peisaj printr-un act de autoritate, suspendând devenirea și impunându-și amprenta în spațiu. (Toate satele au monumente: troițe, biserici, cimitire.) Monumentul își arogă spațiul pe o anumită rază de întindere; el generează o arie monumentală, în care totul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
există cultură și la populațiile nomade sau la cele analfabetice, miturile și exorcismele lor, fastul, ornamentația, riturile constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie, deci de evoluție. Deducția fenomenologică a lui Kenneth Clark mă satisface perfect. În ce mă privește, aș fi formulat-o pe un alt criteriu, adică: numesc civilizație ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar din punctul de vedere al artei literare e cu desăvârșire irelevant a denunța inexactitățile sau chiar minciunile memorialistului. Un mare memorialist, ca orice mare scriitor, nu „reproduce” pur și simplu realitatea obiectivă, ci îi imprimă marca geniului său. El instaurează o imagine a societății și a epocii a cărei veracitate profundă nu pierde, ci, din contra, câștigă prin pasiunea autorului, care dilată, deformează, inventă și până la urmă impune lucrurilor o coerență și o plauzibilitate ce le lipsește în primă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
proporție cu simțul realului. Numai dacă ai acest simț poți să-și imaginezi ceva plauzibil. Cu cât simțul acesta e mai acut, cu atât imaginația e mai bogată și mai puternică: vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski. Imaginația are darul de a instaura irevocabil o imagine a lumii, proprie, autonomă și exemplară. Se crede, în genere, că, de pildă, literatura „de imaginație” se deosebește de istorie sau de memorialistică prin faptul că închipuie întâmplări fictive. Dar un mare istoric, Iorga de pildă, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar un mare istoric, Iorga de pildă, sau un mare memorialist, de pildă, Saint-Simon (pe care anume l-am pomenit adineauri alături de Tolstoi), sunt ceea ce sunt tocmai prin puterea lor extraordinară de a-și reprezenta realitatea și de a o instaura în imagini de neuitat. Dacă imaginația nu înseamnă neapărat ficțiune, ficțiunea în schimb, ca să se impună, are neapărat nevoie de imaginație. De altfel, „ficțiune” vine de la verbul fingo, fingere, care înseamnă originar: a fasona, a frământa o materie (brutarii se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
numai a „cuvântului” și nici doar a „cuvintelor” ci a cuvântării, adică a sensului, a înțelesului, propriu-zis: a exhortației. Cât despre muzicalitate, ea nu are la Dan Verona funcția de eufonie, de sunet vag și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este de a exorciza moartea, de a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
asupra clasicilor noștri ca fenomen global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Nu avem curajul, să fim cu adevărat realiști. Am mai vorbit și alte dăți de o artă care minte. Nu minte poate, prin ceea ce spune, ci prin ceea ce eludează. Cred că suntem în stadiul în care valorile revoluției s-au instaurat ireversibil. Ea poate avea libertatea să se privească pe sine, să știe și să declare prețul cu care s-au cucerit valorile ei. Unul dintre exemplele cele mai recente și mai demne sunt nu puține pagini din Imposibila întoarcere a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]