1,667 matches
-
derulat de către Schramm poate fi considerat un succes. Dovezile în favoarea acestei afirmații sunt multiple și pot fi sintetizate astfel. Se înregistrează o creștere exponențială a numărului de facultăți, departamente și institute de cercetare cu profilul comunicare. Devin evidente eforturile de instituționalizare a numelui, de impunere a lui în denumirile departamentelor de specialitate ; aproximativ la jumătatea anilor 1970, fostele departamente de „Retorică” își schimbă denumirea în „Retorică și Comunicare”, iar cele de „Jurnalism” în „Jurnalism și Comunicare de masă”. Sunt create primele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sistem ce asigură funcționarea organizată a indivizilor; * organizațiile pot determina schimbările instituționale prin tipologia relațiilor interumane și prin experiențele de viață care oferă cadrul propice regenerării sistemului normativ; * orice organizație poate reproduce instituția sau o poate schimba, acceptând sau nu instituționalizarea. Între cele două forme de organizare, P. F. Drucker (1993) insistă în a argumenta importanța organizației pe care o investește cu atributul schimbării și al inovării, în detrimentul instituțiilor, caracterizate de conservatorism. Ceea ce ne surprinde favorabil la raportul anterior descris este
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
aplicabilitate, complexitate sau claritate a obiectivelor; b) repeziciunea cu care indivizii doresc să se implice în promovarea schimbării; c) resursele necesare sau existente la nivel personal și organizațional. 2. Implementarea sau transpunerea în acțiuni concrete a măsurilor de reformă; 3. Instituționalizarea care reflectă măsura în care schimbarea a avut ecou; 4. Consecința care vizează efectele obținute în urma schimbării și care se reflectă în calitatea rezultatelor profesorilor, elevilor și organizației în ansamblu. Analizând majoritatea încercărilor de etapizare a schimbării organizaționale planificate constatăm
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
din ce în ce mai mare. Ca urmare a crizei ariene, regula de credință cîștigă considerabil în precizie și tinde să se impună cu titlu de lege civilă. De asemenea, Ioan I. Ică, Origen contemporanul nostru, în prefața volumului, paginile (pp. 22-27) referitoare la instituționalizarea creștinismului. Cît despre islam, el a păstrat pînă astăzi unitatea între legea religioasă și cea civilă. Cînd discernămîntul legat de cele două niveluri cuprinse în această unitate lipsește sau e programatic evacuat, apar fundamentalismele politice sau instrumentările de stat ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în plus dizabilitățile și comorbiditățile. Acest model este primul care include în rândul parametrilor definitorii pentru fragilitate statusul cognitiv, mobilitatea, tulburările de echilibru, integritatea funcției vezicale și intestinale, capacitățile funcționale. Astfel permite o apreciere mult mai bună a riscului de instituționalizare și de mortalitate la persoanele vârstnice studiate. Din păcate, modelul Rockwood suprapune noțiunile de fragilitate, dizabilitate și comorbiditate, fără a face distincție între ele. Astăzi, aceste trei noțiuni, deși sunt frecvent interconectate, sunt considerate entități diferite, având o abordare terapeutică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
specializate precum centre de prevenire a consumului de drog sau unități spitalicești(nivel 3). Nivelul patru de intervenție presupune existența unor programe de recuperare specifice precum grupuri suport, dezintoxicare în instituții specializate/centre de zi. Nivelul cinci de intervenție presupune instituționalizarea cu modalități diferite de tratament. Dacă intervenția are succes individul urmează următoarele nivele care presupun reabilitarea sa prin centre de reabilitare, programe de monitorizare și reîntoarcerea în familie. Acest model este un continuum de tratament deoarece oricând individul poate să
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
largi a experienței de viață și mediului cultural ce influențează percepția asupra stării de boală, precum și aderența la tratament (40). Factorii cunoscuți care restrâng comunicarea sunt factorii sociali, cum ar fi pensionarea, separarea de familie și prieteni prin deces sau instituționalizare, factorii psihologici, precum depresia și anxietatea, sau factorii legați de procesele de aging, care includ pierderea senzoriului, declinul memoriei sau încetinerea procesării informațiilor (41) . Acești factori pot diminua sentimentul vârstnicilor de putere și influență asupra propriilor vieți, alterând autonomia și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
și naționalitate) chiar și în țări în care acest lucru presupune a lua zilnic decizii în situații de conflict, a trăi într-un cerc mult mai larg de drepturi democratice decât în România interbelică, deși, din punctul de vedere al instituționalizării minoritare, al poziției economice sau politice, minoritatea maghiară din România se găsea într-o situație poate mai bună decât cea din Iugoslavia, dar, fără îndoială, într-una mai proastă decât cea din Cehoslovacia. Discriminarea politică se referea în primul rând
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mileniului întâi acesta devine centru de putere nu doar din perspectivă spirituală ci și din cea laică. Această putere devine sursă a corupției 52 și prin aceasta se pierde puritatea mesajului religios și se dezvoltă un imaginar social și o instituționalizare ce va genera o nevoie de reformă și cenzură. Secolul al XIII-lea găsește biserica atât de coruptă încât aproape orice măsură în interiorul său era imposibilă. De exemplu, când Papa Inocentiu al III-lea încearcă să realizeze o purificare în interiorul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Constantin în 313, apoi de Teodosie se menține în Orient, dincolo de 1435, regăsindu-se și astăzi, în mentalitatea națiunilor est-europene1. Problematica reală este amestecul spiritualului și al temporalului, de dincolo și de aici, teologia și politicul pe care numai instituționalizarea precisă o poate descurca. Polemica dintre teologul care pretinde să extragă esența pură și omul politic care stabilește compromisuri adesea îndoielnice, este permanentă 2. Viziunea Orientului este cea a unei simfonii sau armonii a autorității spirituale și a puterii temporale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poate pentru idealul de durabilitate și continuitate, direcționând în acest sens atitudinile și comportamentele actorilor organizaționali, recurgând chiar la constrângeri. Oamenii, cred Berger și Luckmann (1999), au tendința să-și ancoreze acțiunile într-un sistem instituțional cunoscut, familiar. Dacă scopul instituționalizării este prelungirea, punerea în act a valorilor sociale promovate de o societate, de aici decurge și nevoia de antrenare a actorilor sociali pentru consolidarea acestora. Cu cât mai larg este câmpul instituțional, în raport cu cel noninstituțional, cu atât mai mult controlul
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
învăța și apoi actualiza, de câte ori este nevoie, scheme socio-cognitive adecvate, adică se vor acomoda cu modelele normative prescrise de instituție și cu situațiile tipice întâlnite aici, se vor familiariza cu sistemul de control în care s-au format. Obișnuința și instituționalizarea sunt două funcții care orientează acțiunea. Iar modul de îndeplinire al acțiunii se realizează prin controlul social care acționează ca sistem normativ instituit de gestionarii puterii. Ce se întâmplă dacă contextul se schimbă? Observațiile analiștilor politici și unele cercetări empirice
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
exclud deciziile "care, într-un anume fel, ar contribui la anularea uneia sau mai multor reguli ale jocului" (Bobbio, 1983: 316, dar și 1984). Nici nu ar fi corect să se afirme că, într-un regim democratic, există o reală instituționalizare a "incertitudinii" în ceea ce privește substanța deciziilor care se pot lua. Când se accentuează în mod excesiv aspectul procedural sau se vorbește de "incertitudine absolută" - înțelegând prin această expresie că, în interiorul procedurilor democratice valide, se poate lua orice decizie, chiar și cea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
experienței autoritare, acestea sunt doar amintiri ale trecutului. Lipsesc și formele evidente de represiune exercitate de poliție, și, prin urmare, rolul aparatelor create pentru a îndeplini aceste atribuțiuni este scăzut, cu precădere cel al armatei. În plus, există o slabă instituționalizare și organizare a ,,statului", dacă nu chiar un adevărat proces de dezinstituționalizare. Armata poate totuși păstra un rol politic evident, deși mai degrabă indirect și mai puțin explicit. Pentru o mai bună înțelegere a regimurilor de tranziție se poate adăuga
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare. Este indispensabil să fie înțelese valorile care servesc legitimarea regimului (tradiționale, moderne etc.). În privința mobilizării, cuantumul mobilizării "de sus" (și posibila sa instituționalizare) este aspectul cel mai important, fiind oportună relaționarea lui cu cele trei aspecte mai sus menționate. Reprezentarea liderilor și participarea vor fi controlate și limitate (cazul cel mai frecvent al autoritarismelor). În cele din urmă, vom individualiza instituțiile create de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
siguranța, ordinea sau necesitatea unei coordonări tehnocrate care să elimine risipa, corupția, nedreptățile majore. Aproape niciodată o politică de mobilizare "de sus" nu a avut un oarecare succes, chiar și pentru că anumite caracteristici ale organizației militare au făcut mai dificilă instituționalizarea relațiilor elită-masă sau pentru că, dată fiind situația politică în care a avut loc intervenția, regula obișnuită a fost neimplicarea depolitizarea și indiferența la nivel de masă. De asemenea, regimul militar prezintă foarte rar elemente instituționale distincte față de regimul precedent, dincolo de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
loviturii de stat. În Chile se configurează situația clasică a intervenției militare: criză politică profundă, caracterizată de legitimitate scăzută a regimului în vigoare, politizarea claselor inferioare, amenințarea intereselor claselor mjlocii, criză economică profundă, ilegalitate, dezordine, violență și corupție, o instabilitate, instituționalizare scăzută, fie a structurilor regimului (care abia a atins independența - așa cum s-a întâmplat efectiv în diferite țări africane), fie a structurilor intermediare, ca de pildă, partidele și sindicatele (chiar autoritare). Concluziile sunt valabile pentru aria latino-americană și pentru cea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
definitivă deoarece fenomenul la care se referă modelul s-a răspândit mai ales în ultimul deceniu. În plus, este necesar a aminti cum, la sfârșitul anilor șaizeci, Huntington [1968: 397 urm.] a subliniat posibilitățile de stabilizare asigurate de existența și instituționalizarea partidului unic. 2.4 Regimuri de mobilizare Regimurile de "mobilizare" sunt acele regimuri în care caracteristica de mobilizare limitată, proprie regimurilor autoritariste, se atenuează, astfel încât ele devin un model-limită al autoritarismului, foarte apropiat totalitarismului [a se vedea mai departe]. Deși
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este totală. Aspectul cel mai pregnant constă în faptul că regimul totalitar prezintă un înalt grad de mobilizare, alături de alte aspecte, deja menționate, dar aceste procese sunt marcate de obiective în profundă transformare; în acest sens se poate vorbi de "instituționalizarea dezordinii revoluționare": "Structura organizatorie și mecanica funcțională a statului totalitar reproduc principiul de dezordine civilă și de permanentă instabilitate" [ibidem, 119]. Astfel se pot explica diferențele dintre două exemple majore ale totalitarismului (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă). Această problemă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în schimb cea internaționalistă se prezintă ca fiind mai "democratică". O accentuare a rasismului există în prima, în schimb este absentă în a doua ideologie. Alte diferențe pot fi evidențiate comparând principalele structuri ale celor două regimuri. De exemplu, posibilitatea instituționalizării organizațiilor paramilitare, prezente în cazul nazist și absente în cel sovietic. O întrebare importantă privește realități politice care pot fi reintroduse în genus-ul totalitar. Diferiți autori au inclus China lui Mao în acest genus. Chiar dacă, pentru această țară, nu există
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o manieră, mai mult sau mai puțin explicită, dar întotdeauna, situația este provocată de probleme de fond. Aceasta ipoteză de bază trebuie subliniată. Înainte de toate, se impune să acordăm atenție conexiunilor dintre actorii aflați în coaliția implicată în procesul de instituționalizare și, ulterior, de autonomizarea instituțiilor statului, cu anumiți actori ai coaliției, mai ales cu grupurile sociale relevante din punct de vedere politic. Dacă este evidentă lansarea ipotezei conform căreia instituțiile își doresc consolidarea, aceasta implică, frecvent, distantarea elitelor instituționale - militare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prima etapă, de consolidarea precedentului regim autoritar și, apoi, de criza treptată și de transformarea lui într-un sistem în care elita militară este un grup de presiune influent. Condițiile esențiale pentru o astfel de transformare sunt cel puțin două: instituționalizarea regimului (care are nevoie din ce în ce mai puțin sprijin militar - deoarece se bazează mai puțin pe forță și represiune) și voința politică a unui lider capabil să pună în aplicare această schimbare care permite eliberarea de sub o "protecție" militară, uneori prea opresivă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
conform căruia introducerea sufragiului universal masculin precede celui de-al doilea principiu. De modelul german se apropie Danemarca, Suedia și Austria. O descriere mai fidelă a procesului primei democratizări se poate face dacă se ia în considerare apariția, dezvoltarea și instituționalizarea structurilor intermediare. Nu este vorba numai de grupuri asociative sau de sindicate, dar mai ales, de partide, de actorii principali ai democrației de masă. Este nevoie a aminti că există legături, numeroase și complexe, între aspectele instituționale celor patru fenomene
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dar mai ales, de partide, de actorii principali ai democrației de masă. Este nevoie a aminti că există legături, numeroase și complexe, între aspectele instituționale celor patru fenomene fundamentale (legitimitate, încorporare, prag de reprezentare, putere executivă) și apariția, dezvoltarea și instituționalizarea partidelor de masă. De exemplu, Rokkan spune, în mod corect, că introducerea sistemului electoral proporțional, în fazele de mobilizare de masă, contribuie la stabilizarea alternativelor de partid existente în fiecare țară. În cele din urmă, așa cum amintește Cama [2000: 64
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
durabilitatea unei democrații. Persistența este instabilă dacă o democrație, deși capabilă să supraviețuiască, este predispusă la crize succesive declanșate de eventuale șocuri externe, de natură economică, de exemplu. În acest sens, stabilitatea presupune condiții favorabile, cel puțin în termeni de instituționalizare (organizarea structurilor politice), de legitimitate (încrederea "difuză" în caracterul meritoriu al sistemul politic sau al regimului agreat), de eficacitate decizională (capacitatea de a lua și de a aplica deciziile în funcție de obiectivele deja fixate) (Ake, 1975; Morlino, 1980; Sanders, 1981; Dowding
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]