9,535 matches
-
cărui principală sursă este un alt mare imperiu, dar de data aceasta unul care nu mai este al zeilor, ci al oamenilor: imperiul mediatic. Sus empireu, jos imperiu. Și întrucît Pasolini e italian, și întrucît italienii trăiesc cu complexul fascismului interbelic, totalitarismul la care autorul nostru se referă mereu e fascismul. Mai mult chiar, Pasolini folosește termenul de "fascism" ca sinonim pentru totalitarism, ajungînd să spună un lucru prin care negreșit le-a dat contemporanilor un motiv în plus ca să-l
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
care tata îmi citea înainte ca eu să fi început școala. Pentru Păstorel Teodoreanu am păstrat un constant interes până astăzi: am avut plăcerea să citesc acum câțiva ani un volum de corespondență a lui, excelentă fereastră asupra vieții literare interbelice. Între preferințele anilor de liceu și facultate ("anii de formare") au fost desigur Mateiu Caragiale, Urmuz, Camil Petrescu, George Călinescu și Gib. Mihăescu. Aș profita de ocazie pentru a menționa un poet care mi-a plăcut grozav în anii aceia
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
istorie. Mă gândesc acum că prin cele două excelente cărți de istoria medicinii pe care le-a scris, Istoria medicinii românești până în 1914 și Istoria chirurgiei românești între 1916 - 1940, a parcurs același drum ca dumneavoastră cu Întoarcere în Bucureștiul interbelic și În intimitatea secolului 19 . Desigur cu alte obiective și alte mijloace. Da, din păcate i-am citit aceste cărți abia după ce au apărut cărțile mele și mi-a părut rău, aș fi avut acolo un material extrem de bogat. Dar
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
Visions de l'Amen, se va lăsa confiscat de concretismul lui Pierre Schaeffer și a echipei sale de la Radio France. Curînd, se întoarce la Köln, optînd pentru generatoarele electronice și pentru serialismul integral, de care a fost sedus grație producțiilor interbelice schonbergiene și weberniene, dar, mai ales, emulației provocate de Boulez prin al său Le marteux sans maître. După cîteva escale aleatoriste (în siajul lui Cage) decolează "en fanfare" înspre orizonturile rarefiate ale punctualismului sonor ori către aerul tare al contrapunctului
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
de documente din perioada 1937-1939, din care extrage câteva puncte de plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
face din țăran și muncitor adevărate personaje, redimensionându-le, re-construin-du-le individualitatea. Marin Preda reușise deja, în Moromeții, I, să contureze un memorabil protagonist al lumii rurale. Dar epoca în care romancierul îl plasează pe Ilie Moromete este, în volumul întâi, aceea interbelică. Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de schematism. El respectă, dintre regulile impuse de la Centru, numai selectarea eroilor din rândul clasei muncitoare (în uzină sau pe
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
lui Al. Piru (autorul murise în 1993), apărută inițial în 1981, oprită la nivelul anului 1980, după cum mărturisește istoricul literar în postfață. Tentativa lui I. Negoițescu a rămas blocată la un prim volum, apărut în 1991, oprit la sfârșitul perioadei interbelice (criticul moare în 1993, lăsând perioada contemporană, pe care o cunoștea cel mai bine, în suspensie). Nicolae Manolescu a publicat în 1990 un prim volum dintr-o sinteză în lucru, în legătură cu care ne punem toate speranțele ca va fi ceea ce
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
tendințe) de către Ion Rotaru în nici una din etapele lui din secolul XX. Subliniază la un moment dat (p. 1293) faptul că, spre deosebire de G. Călinescu, maestrul său, îl consideră pe Mihail Sadoveanu, nu pe Camil Petrescu capul de afiș al perioadei interbelice. Mihai Beniuc este mult prea bine prizat în debutul secvenței despre poezia contemporană (p. 690). Deturnând și denaturând sensul vizibil al evoluției literaturii contemporane spre postmodernism, Ion Rotaru identifică, bizar (după părerea mea), "semne de revenire la clasicismul tradițional" în
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
Șeful Camerei Deputaților îl acuză pe Cărtărescu de atitudine "carlistă", fiindcă scriitorul a scris despre el că ar fi o nulitate și ca om politic cu funcție înaltă, dar și ca simplu cetățean. Încercînd să pară familiarizat cu istoria autohtonă interbelică Bogdan Olteanu scrie prostii. El afirmă despre atitudinea "carlistă" a unora dintre intelectualii interbelici că ar fi dus la legionarism. Or, așa cum știe toată lumea, nu și Bogdan Olteanu, legionarismul precede "carlismul", iar unul dintre motivele pentru care intelectuali ca Nicolae
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
despre el că ar fi o nulitate și ca om politic cu funcție înaltă, dar și ca simplu cetățean. Încercînd să pară familiarizat cu istoria autohtonă interbelică Bogdan Olteanu scrie prostii. El afirmă despre atitudinea "carlistă" a unora dintre intelectualii interbelici că ar fi dus la legionarism. Or, așa cum știe toată lumea, nu și Bogdan Olteanu, legionarismul precede "carlismul", iar unul dintre motivele pentru care intelectuali ca Nicolae Iorga s-au alăturat Regelui Carol al II-lea a fost tocmai ascensiunea politică
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
poți să scoți din a cartografia, prin ideile ei antrenînd caractere, o cultură? Înainte vreme, însă, părea chiar o obligație. De care se achită, într-un volum de la Cugetarea - Georgescu Delafras, din '41, Al. Busuioceanu. Prezentată sobru, ca toate cărțile interbelicului tîrziu, purtînd, în ediția mea, o semnătură (de proprietar) din februarie '42, în cerneală, ediția include tot ce-i trebuie unui cititor pentru a-și începe lectura pe deplin lămurit. Adică, o pagină cu "lucrări literare de același autor", grupate
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
ale științelor și tehnicii, improvizate, enomiastice, autohtoniste. Departe de a fi doar simple curiozități, ci elemente ale unei "metode" cu puternice proptele politice, ele impregnează mediul cultural românesc și interzic orice replică din afară. Internaționalismul de orice fel - proletcultist sau interbelic - e taxat fără drept de apel. Corectat și ajustat în fază inițială, E. Lovinescu devine, cu timpul, un veritabil inamic al valorilor - și al sistemelor de valorizare - locale. Printr-un calcul genetic și printr-o convenabilă găselniță partinică, grupul de la
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu critici români (aproape) uitați, Pompiliu Constantinescu merită prima șansă.
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
într-un trup înfometat și avatarurile unei conștiințe de sine, pune într-o lumină nouă un alt roman al începuturilor - Interior al lui Constantin Fântâneru, republicat în 2006 la Polirom și supus unor reevaluări de natură să modifice canonul literaturii interbelice. Situarea cronologic - contextuală a permis raportarea acestui roman apărut în 1932 (când autorul avea 25 de ani) la scrierile colegilor săi de generație (Eliade, Blecher, Bonciu, Holban), ori la universul bacovian, iar pe plan universal Simona Popescu îl apropia de
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
critici conștiincioși care treieră continuu pentru a separa grâul de neghină. Irina Petraș face parte din elita acestor conștiințe critice de veghe, atente la schimbările actualității și capabile să influențeze balanța în favoarea uneia sau alteia dintre valori. Există în tradiția interbelică a criticii românești câteva modele de critică literară, având consecințe directe în modul de a aborda actualitatea. Critica doctrinară, predispusă la un dogmatism ideologic sau estetic, are cei mai tipici susținători în Nicolae Iorga și Mihail Dragomirescu. Primul cere literaturii
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la nivelul cronicii literare, sunt dezastruoase. Avem astăzi continuarea acestui model de intransigență în dogmatismul textualist și cel postmodern. Al doilea model interbelic, cel mai fructuos, îl reprezintă critica purtătoare a unei anumite orientări sau opțiuni de principiu, cu o anumită flexibilitate, deci fără practicarea unui dogmatism rigid. Mă gândesc, în această categorie, la G. Ibrăileanu și, mai ales, la E. Lovinescu. Cronica
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Alecsandri că rămîne din el. Moralele lui, puțin simpatice unei tradiții literare care nu și-a prea făcut din îndrumare, din osteneală pedagogică, un obicei, rămîn, cu clasicismul lor care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii. Povestea vorbii, varianta interbelică, de pildă, cea din 1936, de la Scrisul Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
la Academie), rolul major al lui Ștefan Aug. Doinaș în asigurarea unei continuități cultural-istorice. Între 1938 sau 1947 și 1989 sau 1991, acest scriitor pe cât de precoce, pe atât de longeviv reprezintă una dintre puținele punți unificatoare. El recuperează modernitatea interbelică și o modulează creator alături de ceilalți "cerchiști"; caută racordarea la modelele exemplare ale culturii europene și "traduce în idiomurile frustrate, inhibate, funciar reactive, ale deceniilor comuniste, impulsurile continuității moderne, europene și liberale ale românității" (p. 15). Reacția lui Doinaș la
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
tradiție postlovinesciană, una "artistă", dezinvoltă, flexibilă, fără vreo fixație scientizantă și fără acea congestie de abstracțiuni ce, sub pretextul "obiectivității", alienează mai mult ori mai puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
a terminat programul, după cum spunea o tanti în gura mare, o tanti care lucrează în slujba cetățeanului" (brandingromania.com) etc. Efectul comic al acestor utilizări provine din mimarea cu intenție ironică a atitudinii respectuos-admirative și a limbajului infantil. În argoul interbelic, substantivul nene a fost înregistrat și cu sensul de "patron al unei case de toleranță"; "întreținut (și apărător) al unei femei care practică prostituția", "proxenet", sinonim cu argoticul "pește". Sensul, înregistrat și de Dicționarul limbii române (DLR, Litera N, 1971
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
în care - dincolo de rezervele estetice pe care, în virtutea oricărui cod publicistic, i le respectăm - recenzentul își lasă tastatura nesupravegheată și se referă la autoarea cărții în discuție exclusiv prin prenume. Ingenioasă manieră, dacă stăm să ne gândim. Lasă că în interbelic regula era cu totul alta, iar politețea cu mult mai strictă, lasă că nici măcar uzanțele timpului nostru nu se pripesc să accepte asemenea lejerități în discursul public, dar, vorba aceea, se pot isca oarecari neînțelegeri. Cum ar fi fost, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
atentă a arhivelor de manuscrise, de descoperire și clasificare a corespondenței emise și primite, dar mai ales de parcurgere migăloasă a unei puzderii de periodice literare și cotidiene la care au colaborat, îndeosebi a ziarelor de mare tiraj din perioada interbelică, în care au deținut rubrici permanente pe prima pagină sau în interior, în spațiile acordate literaturii și artei, și totodată de înregistrare a ceea ce s-a scris despre operele lor, scopul final fiind acela de a întocmi ediții critice complete
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
de mai jos, cu simțămîntul că propozițiile în chestiune ar putea interveni oricînd într-o dezbatere în care tentația nu totdeauna justificată a ultimelor noutăți, a unui dernier cri ar putea fi dispusă a nesocoti perenitatea unor opinii formulate în interbelic. Ceea ce distinge opera critică de operele imaginației, apreciază Vladimir Streinu, este condiția sa reflexivă, mijlocitoare a înțelegerii caracteristicilor creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
al lui Alexandru Paleologu, apare în momentul în care autorul său tocmai împlinise vârsta de 51 de ani. O vârstă până la care eseistul trăise câteva experiențe fundamentale într-o viață de om. A gustat din plin bucuriile vieții în perioada interbelică și în primii ani de după război. Părea destinat unei strălucite cariere diplomatice (care, după cum singur mărturisea, mulți ani mai târziu, la vremea respectivă presupunea să știi să săruți mâna unei doamne, momentul în care trebuie să dai pagina unei partituri
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
cu mijloacele unui realism pitoresc, indicativ, descriptiv, în care se străduie să implanteze deschideri simbolice sau poetice ca aceea din finalul romanului. Pitorescul mahalalei de prin 1935 a fost revalorizat în sensul unui nou mizerabilism. Plasându-se într-o tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu, Carol Ardeleanu etc.), racordân-du-se la romanul popular cu hoți, criminali și femei fatale, Groapa trebuie înscris în filonul mizerabilismului epic, durabil și atractiv, ilustrat ulterior de Balanța (1985) lui Ion Băieșu și, mai ales, de proza lui
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]