9,651 matches
-
și naratorul auctorial a pus la dispoziția romanului un foarte important nivel de semnificații, în care naratorul funcționează ca mediator între autor și cititor și între poveste și cititor. Cine este acest narator și cum își îndeplinește el funcția de intermediere? "Cine povestește romanul?"35. Studiile naratologice scrise în limba germană s-au ocupat intensiv de această problemă și au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare, unele dintre ele fiind contradictorii. În cadrul acestei discuții, naratologii au recurs în nenumărate rînduri la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul auctorial și cel la persoana întîi pot fi diferențiați în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați pornind de la relația lor cu aparatul transmiterii narative. Amîndoi sînt reprezentanți ai intermedierii narațiunii și nu au nici o legătură directă cu producerea operei, cu actul care generează lumea ficțională (intrigă, scenă, personaje și narator) ca imagini ficționale. Atît naratorul la persoana întîi, cît și naratorul auctorial sînt elemente ale structurii de suprafață a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a fost scrisă de cineva 60. Trecînd peste faptul că această controversă este privită ca o problemă internă a lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit. Acolo Bergonzi, la rîndul său, subliniază intermedierea oricărei forme de narațiune. Totuși, atunci cînd continuă afirmînd că "pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva", acesta trece, în raționamentul său, de la nivelul structurii de suprafață la cel al structurii de profunzime
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate de nivelurile mai profunde ale textului narativ prin limbaj și prin normele acestuia, însă nu sînt pe deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de mișcare în care acesta poate concepe o formă potrivită pentru transmiterea fiecărei povești. Este de la sine înțeles că actul concepției și cel al constituirii agenților transmiterii narative sînt strîns legate între
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
concepe o formă potrivită pentru transmiterea fiecărei povești. Este de la sine înțeles că actul concepției și cel al constituirii agenților transmiterii narative sînt strîns legate între ele și se petrec aproximativ în același timp. Foarte rar se întîmplă ca reprezentarea intermedierii să aibă loc în mod clar după actul de concepere a poveștii; acest lucru poate fi ilustrat, de pildă, cu ajutorul Caietelor lui James, după cum voi arăta în capitolul următor. Diferențierea celor două procese este, totuși, absolut necesară din considerente metodologice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înțelegere a întîmplărilor exterioare și interioare. Situația omniscienței nu reprezintă astfel o excepție, pentru că e puțin probabil să existe o operă în cadrul literaturii în proză în care aceasta să fie menținută în mod consecvent de la început pînă la sfîrșit. Astfel, intermedierea narațiunii, așa cum a fost aceasta exemplificată prin personalitatea naratorului, arată într-un mod foarte viu cum trebuie înțeleasă unitatea dialectică a conținutului (povestea) și a formei (intermedierea reprezentată): "Forma [este] exteriorizarea relativizantă a conținutului"62. Astfel m-am întors în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aceasta să fie menținută în mod consecvent de la început pînă la sfîrșit. Astfel, intermedierea narațiunii, așa cum a fost aceasta exemplificată prin personalitatea naratorului, arată într-un mod foarte viu cum trebuie înțeleasă unitatea dialectică a conținutului (povestea) și a formei (intermedierea reprezentată): "Forma [este] exteriorizarea relativizantă a conținutului"62. Astfel m-am întors în punctul de la care am pornit în redarea observațiilor mele despre intermedierea înțeleasă ca o trăsătură generică a narațiunii, și anume la afirmația lui K. Friedemann în legătură cu naratorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-un mod foarte viu cum trebuie înțeleasă unitatea dialectică a conținutului (povestea) și a formei (intermedierea reprezentată): "Forma [este] exteriorizarea relativizantă a conținutului"62. Astfel m-am întors în punctul de la care am pornit în redarea observațiilor mele despre intermedierea înțeleasă ca o trăsătură generică a narațiunii, și anume la afirmația lui K. Friedemann în legătură cu naratorul văzut ca simbol al faptului că noi nu cunoaștem lumea în sine, ci mai degrabă așa cum apare aceasta prin medierea unei minți care observă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acelor atitudini ale autorului care au fost concretizate în operă"66. Totuși, studiul de față nu poate satisface cerințele lui Weimann într-o măsură mai mare decît aceea presupusă de referințele ocazionale, date fiind limitele spațiale. 2. Gradul zero al intermedierii: rezumat, titlu de capitol, schiță În cele ce urmează vor fi luate în considerare rezumatele sau paginile de cuprins, schițele sau notițele din atelierul autorului, precum și titlurile rezumative ale capitolelor, din perspectiva intermedierii. Un element comun al acestor tipuri de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fiind limitele spațiale. 2. Gradul zero al intermedierii: rezumat, titlu de capitol, schiță În cele ce urmează vor fi luate în considerare rezumatele sau paginile de cuprins, schițele sau notițele din atelierul autorului, precum și titlurile rezumative ale capitolelor, din perspectiva intermedierii. Un element comun al acestor tipuri de texte este faptul că intermedierea încă nu a căpătat expresie în ele sau este exprimată doar parțial. Astfel, acestea reprezintă texte care se apropie de gradul zero al intermedierii. Spre deosebire de încercările formaliste și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
schiță În cele ce urmează vor fi luate în considerare rezumatele sau paginile de cuprins, schițele sau notițele din atelierul autorului, precum și titlurile rezumative ale capitolelor, din perspectiva intermedierii. Un element comun al acestor tipuri de texte este faptul că intermedierea încă nu a căpătat expresie în ele sau este exprimată doar parțial. Astfel, acestea reprezintă texte care se apropie de gradul zero al intermedierii. Spre deosebire de încercările formaliste și structuraliste de reconstruire a unui model pentru "narațiunea fără intermediere" cu ajutorul conceptelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale capitolelor, din perspectiva intermedierii. Un element comun al acestor tipuri de texte este faptul că intermedierea încă nu a căpătat expresie în ele sau este exprimată doar parțial. Astfel, acestea reprezintă texte care se apropie de gradul zero al intermedierii. Spre deosebire de încercările formaliste și structuraliste de reconstruire a unui model pentru "narațiunea fără intermediere" cu ajutorul conceptelor precum fable (versus sujet) sau histoire (versus discours)67, metoda mea are avantajul că nu se bazează pe ipoteze teoretice, ci, mai degrabă, pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
faptul că intermedierea încă nu a căpătat expresie în ele sau este exprimată doar parțial. Astfel, acestea reprezintă texte care se apropie de gradul zero al intermedierii. Spre deosebire de încercările formaliste și structuraliste de reconstruire a unui model pentru "narațiunea fără intermediere" cu ajutorul conceptelor precum fable (versus sujet) sau histoire (versus discours)67, metoda mea are avantajul că nu se bazează pe ipoteze teoretice, ci, mai degrabă, pe exemple textuale concrete 68. 2.1. Rezumatul: povestire fără narator "Sînt puține opere de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
față de instrumentul intens folosit al rezumatului 70. Este surprinzător faptul că pînă acum naratologia și teoria interpretării au neglijat aproape complet rezumatul în sensul acestuia de mijloc de revelare a acelor componente ale procesului narativ care determină forma specifică a intermedierii într-un roman sau într-o povestire 71. Desigur, este "lipsit de sens rezumatul unui text de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este de părere și Anderegg 72; semnificația unui roman poate fi determinată întotdeauna
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o astfel de reducție. Lectura cîtorva rezumate ale unor romane cunoscute dintr-una dintre enciclopediile celebre de uz curent, precum Concise Oxford Dictionary of English Literature, confirmă imediat ceea ce am afirmat anterior: faptul că nu se spune nimic despre forma intermedierii, adică despre forma în care e narată o poveste, este o trăsătură specifică a rezumatului. În cel mai bun caz s-ar putea să fie vorba despre o aluzie la intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anterior: faptul că nu se spune nimic despre forma intermedierii, adică despre forma în care e narată o poveste, este o trăsătură specifică a rezumatului. În cel mai bun caz s-ar putea să fie vorba despre o aluzie la intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar în cazul unor romane cum sînt Emma, Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Timpuri grele și Tess of the D'Urbervilles, care par să fie complet diferite unul de altul în ceea ce privește forma narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte Welt)77. Potrivit lui Weinrich, trăsătura distinctivă a timpurilor aferente "discutării" este faptul că acestea nu narează 78. În terminologia mea, aceasta înseamnă că ele relatează o poveste fără intermediere, adică în mod direct. Părerile lui Hamburger, Pascal și Weinrich se întîlnesc într-un punct fundamental: nu există nici un fel de narație într-o pagină de cuprins, ci mai degrabă ceva este stabilit în mod factual sau general se face
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formulează Weinrich, acestea "sînt discutate" (besprochen). Prin urmare, un rezumat poate trece cu vederea natura unui proces narativ dintr-o poveste. Cu alte cuvinte, timpul prezent dintr-un rezumat este o indicație a faptului că acesta prezintă o poveste fără intermediere sau o poveste fără narator. Sînt și alte dovezi care susțin această teză. Imediat ce povestea devine subiectul unei narațiuni dintr-un roman, apare timpul trecut 79. Secțiunea "Caietul negru" a romanului lui Doris Lessing intitulat Caietul auriu cuprinde rezumatul unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trecut, întrucît acum ea e parte a narațiunii nu contează dacă este o relatare prin viu grai (Ella repovestește conținutul) sau reflectarea conținutului poveștii în mintea Ellei. Timpul trecut poate, prin urmare, să fie înțeles ca o indicație a modului intermedierii. Este folosit aici din același motiv ca în exemplul: "El știa că emoțiile sînt periculoase". Timpul trecut este un semnal că se face referire la faptele care acum nu mai reprezintă doar o problemă de conținut, ci una legată de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
catalogat de la bun început romanul "neficțional" rezumat drept "ficțiune". De fapt, numai în rezumatul operelor ficționale timpul prezent intră în opoziție cu cel trecut; numai acolo folosirea sa trimite la caracterul ficțional, chiar dacă unul care implică un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sa trimite la caracterul ficțional, chiar dacă unul care implică un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu ne confruntăm cu gradul zero al intermedierii, ci cu un grad redus de intermediere. În repovestirile textelor dramatice, cum sînt Tales from Shakespeare ale lui Charles și Mary Lamb, intermedierea este chiar adăugată textului repovestit. În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu ne confruntăm cu gradul zero al intermedierii, ci cu un grad redus de intermediere. În repovestirile textelor dramatice, cum sînt Tales from Shakespeare ale lui Charles și Mary Lamb, intermedierea este chiar adăugată textului repovestit. În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu ne confruntăm cu gradul zero al intermedierii, ci cu un grad redus de intermediere. În repovestirile textelor dramatice, cum sînt Tales from Shakespeare ale lui Charles și Mary Lamb, intermedierea este chiar adăugată textului repovestit. În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale. Pare să existe o preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui personaj-reflector.). Totuși, forma persoanei întîi singular este întotdeauna exclusă din acest gen de rezumat, pentru că folosirea sa ar predispune la un anumit mod de configurare a intermedierii. 2.2. Rezumat, repovestire și didactica literaturii Analiza în paralel a unui rezumat și a unei repovestiri a unui roman sau a unei nuvele clarifică esența narațiunii ca gen literar. Putem începe prin compararea rezumatelor și a repovestirilor unei anumite
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]