1,749 matches
-
face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente sunt aluziile la obiceiul solicitării de mită sau la umilirea și exasperarea contribuabililor prin inutilele și interminabilele trasee birocratice: "Ismail primește și audiențe [...] .Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sunt mai întâi introduși sub un abatjour enorm, unde sunt obligați să clocească fiecare căte 4 ouă. Sunt apoi suiți într-un vagonet de gunoi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
științifice moderne" au fuzionat într-o sinteză explozivă care a oferit omenirii ceea ce aștepta: transformarea lumii și a condiției umane, iar ponderea determinărilor mitice în tot ceea ce îl privește pe om nu mai poate fi subestimată (istoria însăși fiind o "interminabilă confruntare între visele umanității și inerțiile materiei"): "succesul mitologiei comuniste, succes relativ dar incontestabil stupefiant chiar, dacă îl raportăm la suportul său material precar -, nu poate fi înțeles decât în sensul duratei lungi a istoriei și în primul rând din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tale străluceau abia atunci am înțeles cum se nasc licuricii iar tu zâmbeai cu mâinile sub ceafă întinsă peste universul redefinit 4 mai 2011 La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
printre amănuntele notate în fugă ceva cunoscut, cu sentimentul ciudat că e vorba de o altă Villahermosa, de aiurea... orașul paludic, asediat de mlaștini, cu un singur hotel și un singur restaurant, cu nopți vâscoase, bântuite de țânțari, cu duminici interminabile și inutile, cu case având drugi de fier la ferestre dincolo de care se vedeau femei bătrâne în balansoare din epoca victoriană, în mijlocul bibelourilor și fotografiilor de familie, mirosul de fructe putrezite urcând din apa fluviului, păsările cu pene prăfoase, șoimii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
maya. Hazardul a vrut să ne numărăm printre privilegiați, dîndu-ne astfel o șansă pe care abia acum o înțeleg bine, după ce am văzut de aproape jungla de la Palenque și am simțit mușcătura soarelui de Yucatan. Pe trotuarele capitalei, privind caruselul interminabil de mașini de pe Avenida Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să asculți noaptea bolboroseala junglei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care e? Pentru care din multele tale reviste participi la acest eveniment? îl întrebă Lisa sarcastic pe Kelvin. Pentru nici una. Dar am chef de distracție și nu mi-am revenit după vacanța bancară. Lisa tresări la menționarea acelei lungi și interminabile vacanțe bancare. Să n-audă de ea! De cum au ajuns, Lisa dispăru în mulțimea bine îmbrăcată, Kelvin se îndreptă direct către bar, iar Ashling începu să se plimbe curioasă prin încăpere. Nu cunoștea pe nimeni și nici nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în pat. De parcă asta era o variantă! De îndată ce și-a ridicat rețeta, a trebuit să dea fuga să vadă o prezentare de film, unde toată lumea cu care vorbea părea să converseze cu părul ei murdar. Filmul a durat trei ore interminabile, timp în care s-a agitat în ultimul hal, gândindu-se la câtă muncă putea să fi făcut la birou în timpul ăsta. Și când te gândești că era o vreme când își imagina că aceste lucruri sunt fabuloase. Imediat ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
viteză prin fața ochilor mei cu aripile lor. Cine ești? Ce faci? Cum ai ajuns aici? De unde vii? Cum te cheamă? Ce vârstă ai? Ce-ți place? Vrei să te joci cu noi? Abia aveam cum să răspund la întrebările lor interminabile, deschideam gura să spun ceva și ei mi-o luau înainte cu alte întrebări. Așa că a trebuit să spun și eu ceva. Dar voi ce faceți aici? Ce vreți să deveniți? Ce vă place să jucați? iam întrebat, găsind că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
doar ceva ce se asemăna cu o construcție... era, de fapt, un pod uriaș, un arc peste norii albi, sclipind în mii și mii de scânteieri iridiscente... m-am oprit la începutul treptelor care duceau în sus pe podul arcuit, interminabil, ca o scară ce se pierdea undeva în înălțimi... m-am întrebat dacă aveam forța să mai urc și acele scări, pentru că mi se făcuse dintr-o dată sete, frig și somn, drumul până acolo fiind atât de lung, încât m-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
răspuns care se aflau în fața mea... era mai ușor să aleg varianta de a renunța la imprevizibilul drumului care aștepta noi eforturi, de a nu mai încerca să urc scara și să ajung mereu altundeva, având mereu drumul în fața mea, interminabil, ascendent și incandescent... Am început să-mi amintesc întâlnirile mele de până atunci, momentele petrecute în prezența ființelor pe care le cunoscusem și imaginile locurilor pe care le văzusem, lucrurile pe care ajunsesem să le înțeleg sau să le descopăr
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
prea mai aveam cum să le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
invizibil al ușilor, așteptând să apară de undeva... dacă arborele are ramuri infinite, atunci și posibilitatea ca noi să existăm într-un număr infinit de reflectări ale unui gând asemănător este destul de probabilă. Am tăcut un timp, privind la peisajul interminabil de uși transparente și nori albi care apăreau și dispăreau prin seninul nesfârșit. Era liniște și pace la acel etaj senin... Ce importanță ar fi avut dacă eram doi sau un număr infinit? Ușile invizibile apăreau și dispăreau în seninul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
foarte cunoscut, ceva nu mai era la fel. Se făcuse frig. Iar insula era pustie. Libertatea, cu silueta ei impunătoare, nu se vedea nicăieri. Ploua, norii coborâseră la nivelul pământului ca o ceață umedă iar picăturile îmi păreau reci și interminabile. Am rămas acolo, nedumerirea și dezorientarea mea se amestecau cu ploaia. Unde era Libertatea? Unde dispăruse? Nu știam ce să fac și nu înțelegeam de ce nu mai era acolo ceva ce ar fi trebuit să fie veșnic și incontestabil. Îmi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Avea ceva sămi spună? Atunci de ce nu-mi spusese în față? De ce dispăruse? Și cum rămânea cu întrebările mele?... În ploaie, nu se zărea nimic. Nici o scrisoare. Nici un mesaj. Nimic. Doar liniște și apă. Am privit în sus, la picăturile interminabile, și atunci am văzut că, dinspre cer, venea plutind ușor o foaie de hârtie, deasupra capului meu, ignorând parcă perdeaua de apă... Am întins mâna și am prins-o imediat, apoi m-am adăpostit la gura tunelului, ca să citesc. Foaia
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și apare după ploaie, dar care este de fapt prezentă mereu, în orice loc ne-am afla, oricând, prin lumina care se împarte în nuanțe... Arcul se ridică deasupra arborelui ca un drum, trecând printre stele și galaxii, în spirale interminabile, pentru a se întoarce la arbore după ce-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă doar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Roma, care, secole de-a rândul, avea să se numească Treviri. Dar poate că acele nedefinite fire de fum nu erau orașul; cât vedeai cu ochii, din nesfârșita izolare a castrului, era o mansio, o tabără temporară de-a lungul interminabilului drum militar. Iar la miazănoapte, dincolo de fluviu, nu se aflau decât păduri întinse. — Privește, îi spuse bătrânul decurio, subofițerul care cu greu se ținea după el, îndeplinind cât de bine putea ordinul de a nu-l lăsa singur, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin forța armelor, iar senatorii se revoltau pe dată. Astfel, după interminabilele masacre din timpul războaielor civile, Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau fi amânate, el reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șoaptă. Gajus, aflat în preajmă, văzu că ea îl asculta și înclina capul; apoi se oprea, înălța capul, îl privea pe ofițerul credincios; pe neașteptate, surâse. Gajus vru să se îndepărteze; mâinile îi tremurau. Nu se întoarse. După o tăcere interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la mausoleul lui Augustus. Cenușa lui Nero fu așezată și ea acolo. Austeritatea ceremoniei se transformă, pentru poporul Romei, într-o puternică acuzație împotriva senatorilor care-l susținuseră pe Tiberius. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zăcea acoperit de un munte de gunoaie. Și în fața templelor de la Ab-du au fost descoperite profilurile a două lacuri sacre și rămășițe ale corăbiilor isiace. De asemenea, la baza piramidelor, precum și în alte părți. A fost însă nevoie de discuții interminabile și de mult timp pentru a înțelege semnificația misterioaselor lacuri nilotice și a avea o idee mai clară și, poate, mai profundă despre acest cult vechi. Statuile scufundate în mare la Alexandria. În timpul cercetărilor efectuate în portul Alexandria au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai firească și mai profundă. Straniu, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Principalul este să nu te simți tu ridicol, ci puternic, imbatabil, de neclintit În spațiul tău interior, pe care trebuie să-l aperi cu violență de intruși, de invidioși, de carieriști, de curve, de agresorii de profesie. (miercuri) Vorbește, vorbește interminabil ca și cum n-aș fi de față, ca și cum și-ar vorbi sieși: „prin tine am ajuns femeie“ (mâna mea ezită); „am pierdut totul În tine“ (mâna mea se ridică); „eu sunt opera ta, numai prin tine trăiesc, de ce Îți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre cer albastru, despre noi, veșnicii pribegi spre clipe de fericire... despre noi... Iar eu, atunci, pentru că-l iubeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio problemă. Omul zâmbi și se îndreptă spre școală. Pastorul își reluă observația vigilentă, jucându-se neastâmpărat cu mânerul servietei. Într-un final, după cinci minute care părură interminabile, văzu ceea ce aștepta și pentru ce călătorise atâția kilometri: mașina neagră Lincoln Town Car cu plăcuțe oficiale. Aceasta încetini la o stradă distanță de Școala Cartierului. Pastorul încercă să deslușească ce era scris pe plăcuțele de înmatriculare. Da, era mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Souza știa foarte bine să se folosească de dreptul ei de a cheltui nelimitat și fără să fie nevoie să se justifice (clauză asupra căreia insistase înainte să aibă loc ceremonia de căsătorie). Poate că era obositor să suporte lecțiile interminabile ale maică-sii, dar Adriana nu punea la îndoială autoritatea ei în materie de bărbați. Adriana privi pe geamul mașinii în timp ce ieșeau de pe Strada 405 și intrau pe Wilshire, îndreptându-se spre Westwood, apoi spre Synagogue Alley. Trecuseră aproape doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]