4,210 matches
-
-ului • informație ; • motivare; • întărire (sedimentare a cunoștințelor). Link recunoaște două tipuri de formulare a feedback-ului : • relativ • de corectare. Mostonn si Ashworth oferă trei categorii : • de corectare ; • al valorii; • exprimarea neutră; Kilbourn sugerează patru tipuri de feedback : • intelectual; • pedagogic; • managerial; • interpersonal (relația stabilită între persoane). Tuckman oferă alte patru categorii diferite : • absolut; • normativ; • obiectiv; • subiectiv. Fishman a oferit o modalitate pentru a înregistra si studia feedback-ul mărit (sporit) , care include următoarele categorii de scopuri : • evaluativ; • descriptiv; • comparativ; • explicativ; • de prescripție
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
nota aritmetică și imperativul scrierii, al elaborării de lucrări scrise. Abia după 1800 examinările au devenit ciclice și sistematice, fiind învestite cu noi semnificații și cu putere. Introducerea sistemului numeric de notare a condus la centrarea pe competiție: atât cea interpersonală (Cine are note mai bune?), cât și cea cu propria persoană, competiția pentru o „monedă de schimb” (oferi învățare de calitate, ți se oferă note de bună calitate, care te plasează în fruntea ierarhiei și te face să-ți îmbunătățești
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
societății moderne. Instrumentele sunt văzute ca mijloace pentru un dialog activ între indivizi și mediul lor (Rychen, Salganik, 2000, p. 11). Participarea și funcționarea în grupuri sociale eterogene. Această competență vizează dependența omului de ceilalți semeni, necesitatea stabilirii unor relații interpersonale pentru a da sens existenței în comunitate. Percepția corectă a rolurilor și responsabilităților proprii și ale celorlalți, negocierea și compromisul, acceptarea diferențelor culturale sunt descrieri ale acestei competențe-cheie. Un inventar mai detaliat, cu o descriere pentru fiecare tip de competență-cheie
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Posesorii manifestă sensibilitate față de natură, față de elementele acesteia. De regulă, sunt iubitori de plante și animale. Predarea trebuie să utilizeze clasificări și ordonări, exemple din lumea naturală și contact direct (acolo unde este posibil) cu obiectele-suport pentru studiu. 7. Inteligența interpersonală este capacitatea de a interacționa eficient, de a comunica cu ceilalți, de a-i conduce și de a-i motiva, precum și de a-i înțelege. Cei care au bine dezvoltat acest tip de inteligență gândesc și învață cel mai bine
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
au bine dezvoltat acest tip de inteligență gândesc și învață cel mai bine împărtășind idei și valorificând experiența celorlalți. Clinicienii, profesorii, antrenorii, personalul din vânzări, dar și politicienii de succes se presupune că posedă o astfel de inteligență bine dezvoltată. Interpersonalilor le place să organizeze evenimente, să fie liderii informali ai grupului; sunt apreciați de ceilalți pentru modul în care relaționează, în care știu să fie buni ascultători și sfătuitori. Succesul predării va fi asigurat de utilizarea învățării prin cooperare (peer
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
spațiului, construcția de locuințe, planificarea și calitatea vieții. Tehnica a fost concepută pentru a evita sursele comunicării distorsionate observate În grupuri: dominarea grupului de către una sau mai multe persoane; presiuni de respectare a opiniei grupului, diferențe de personalitate și conflicte interpersonale și dificultatea de a se opune public persoanelor cu poziții de autoritate. Ca răspuns la limitele tehnicii convenționale Delphi s-a Încercat crearea de noi procedee, care să se adapteze complexității problemelor de strategie. Delphi poate fi organizată printr-o
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
bază altruismul și sentimentele impersonale sau ideale, a căror origine se află În valorile morale ale Supra-Eului. Sentimentele sociale sunt sentimente altruiste și ele desemnează atitudinea sau dispozițiile afective ale individului față de diferitele grupuri sociale. Din acest motivele sunt sentimente interpersonale de reciprocitate, rezultând În primul rând, din relațiile afective ale individului cu alte persoane. Astfel, sentimentele sociale exprimă o atitudine de deschidere a mea către celălalt sau către ceilalți. Forma cea mai generală În care se manifestă sentimentele altruiste este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că identitatea Eului este rezultatul final al unui act autoreflexiv, un veritabil fenomen de oglindă, sau de oglindire a Eului În propria sa conștiință, când se descoperă pe sine Însuși, dar și de oglindire a persoanei În afara sa, În cadrul raporturilor interpersonale, când sunt perceput de către ceilalți. Oglindirea este descoperirea de sine, iar descoperirea de sine Înseamnă de fapt determinarea identității mele, a ceea ce Eu sunt În raport cu ceilalți și cu lumea. Având În vedere acest fapt, rezultă că Eu nu pot fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu mai are ce să ceară de la ea. În plus, ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca scop restaurarea acestuia. Pătrunderea În intimitatea unei persoane se face, În cazul psihoterapiei, prin cuvânt, dar și prin sentimentele afișate de terapeut față de subiectul său. Cuvântul Își depășește, ca semnificație, rolul pe care-l are de obicei În comunicarea interpersonală. Cuvântul, În actul reparator terapeutic, este consolare, reparație, suport moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plus, intimitatea este absolut necesară, Întrucât ea contribuie la completarea, formarea și desăvârșirea persoanei umane, la progresul acesteia. Din acest motiv, o intimitate pozitivă se stabilește numai În concordanță cu preferințele mele, fapt asupra căruia vom insista În continuare. Preferința interpersonală Orice Întâlnire poate fi Întâmplătoare sau impusă de circumstanțe, ea nedepinzând În mod expres de persoana mea. Pot ști dinainte cu cine mă voi Întâlni și În ce scop, sau pur și simplu pot fi pus În fața unui fapt Împlinit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un anumit tip sau model uman pe care doresc să-l văd incarnat, prezentificat Într-o anumită persoană. Eu aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar, o caut. Dimpotrivă, pot Încerca să o evit, ca pe ceva nedorit. Preferința interpersonală este rezultatul experienței mele raportată la Întâlnirile și contactele avute anterior cu ceilalți. În acest context al experiențelor interpersonale, primul loc Îl ocupă părinții, frații, rudele apropiate, prietenii, colegii și cercul continuă să se lărgească. Din această mulțime de persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar, o caut. Dimpotrivă, pot Încerca să o evit, ca pe ceva nedorit. Preferința interpersonală este rezultatul experienței mele raportată la Întâlnirile și contactele avute anterior cu ceilalți. În acest context al experiențelor interpersonale, primul loc Îl ocupă părinții, frații, rudele apropiate, prietenii, colegii și cercul continuă să se lărgească. Din această mulțime de persoane pe care le-am cunoscut eu fac o selecție preferențială și, În funcție de aceasta, Îmi construiesc niște modele pozitive către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
legat de evitarea persoanelor care m-au frustrat, m-au dominat, și alegerea acelora care m-au acceptat, m-au ocrotit, mi-au oferit sentimentul securității și al Împlinirii mele. Din acest motiv, se poate spune că la baza preferinței interpersonale stau sentimentele de atracție, simpatia, sau sentimentele de respingere, antipatia. Prin acest aspect, esențial În relațiile interumane, Psihologia Morală dovedește calitatea de a explica Într-un fel particular acest tip de relație, dincolo de aspectele sale exterioare, intrând În sfera interiorității
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de atracție, simpatia, sau sentimentele de respingere, antipatia. Prin acest aspect, esențial În relațiile interumane, Psihologia Morală dovedește calitatea de a explica Într-un fel particular acest tip de relație, dincolo de aspectele sale exterioare, intrând În sfera interiorității umane. Preferința interpersonală, dincolo de aspectele legate de experiența personală, mai are și o altă dimensiune. Eu sunt atras de anumite modele ideale sau, mai exact, de anumite persoane care reprezintă pentru mine modele idealizate, către care tind și cu care doresc să mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este starea de neliniște legată de Împlinire și pe care o putem considera un complex prometeic, de data aceasta cu aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu persoane care adesea au aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești să te identifici, la care aspiri și pe care lupți să-l poți dobândi. De regulă, ca cel mai general exemplu, acest tip de preferință interpersonală este realizat În relația maestru-discipol. Se poate vedea acum destul de clar faptul că Între complexul lui Oedip și complexul lui Prometeu nu este nici un fel de contradicție, mai mult chiar, se poate spune că ele sunt complementare și necesare Eului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această temă În continuare. Rămânând Însă cantonați În sfera preferinței interpersonale, vom admite că atât Întâlnirea, cât și relația de intimitate a unei persoane cu o altă persoană sau cu ceilalți este legată de existența unui model intern ideal, depozitat În Supra-Eul moral. El este rezultatul experienței aspirațiilor individului. Acest fapt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele de mai sus, că persoana mea este o problemă de conștiință pentru mine, dar și o problemă de relație, de acord, pentru cei care vin În contact cu mine. Acordul dintre persoane nu este posibil decât printr-o cunoaștere interpersonală. Dar acest lucru Îmi arată că, deși sunt unic, eu am sau port În mine dualitatea (revelată metodologic de reflecție În câmpul conștiinței meleă naturii mele ca ființă umană: cel ce sunt și cel care Îl gândește pe cel care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceasta, se Îmbogățesc continuu, sufletește și moral. Prin iubire, ca și prin prietenie, persoanele progresează. Iubirea este un sentiment sufletesc și moral pe care avem tendința de a-l extinde dincolo de relația dintre două persoane. O formă particulară de relație interpersonală bazată pe iubire este comuniunea. Prin comuniunea dintre persoane, sau dintre om și Dumnezeu, eu mă regăsesc În tine și tu te regăsești În mine, Într-o relație de reciprocitate totală, de dăruire, dar În care cele două persoane, deși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va menține această legătură, care, cu timpul, se va transforma Într-un cuplu distinct, inseparabil, cu o configurație psihologică și morală proprie, specifică. Sunt cunoscute asemenea cupluri, ca de exemplu Castor și Polux etc. Prietenia și iubirea depind de preferința interpersonală a membrilor cuplului, de nivelul de educație și de extracția socială a acestora, de nivelul de cultură, profesiune, gusturi etc. Timpul este proba prieteniei. Iubirea, dominant emoțională la Începutul ei, se va transforma treptat În prietenie, prin pulsiunile inițiale devenind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un pronunțat caracter valoric, fiind expresia concentrată a unor simboluri sau arhetipuri reprezentative În cadrul unor culturi. Tipurile desemnate de ele sunt expresia modului de viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
normele morale. Supraeul determină ca omul să devină ființă responsabilă de actele, intențiile și idealurile sale, atât față de sine, cât și față de semenii săi, dar și față de instituțiile și legile cetății. Am arătat mai sus care sunt relațiile interumane. Relațiile interpersonale sunt Însă normate În cetate de legile civile care urmăresc atât interesele cetățenilor, cât și pe cele ale cetății. Într-o anumită privință aceste relații sunt „formalizate”, impunând respectarea unor anumite modele cuprinse În principiile fundamentale ale dreptului: Honeste vivere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]