1,416 matches
-
bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al treilea erau de toată rușinea; vânduseră marfa cea mai bună și așteptau alta. Nu era nevoie să insiste asupra locului din care veneau aceste transporturi: Irakul revoluționase întreaga piață. Un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
congres de specialitate desfășurat la Amsterdam: Accidente ale istoriei sau...?. L-am simțit zâmbind alintat la capătul firului: - Sper că nu vom vorbi doar despre acest, mă rog, să-i spunem studiu. Interesul pe care l-a stârnit mă cam intrigă... sigur, mă și bucură În același timp, dar n-aș vrea ca el să pună În umbră restul lucrurilor pe care le-am făcut, mai importante, mai... Vivat predocumentarea și internetul!, am exclamat În gând, mândru de mine, În vreme ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
peste vreo trei săptămâni, pentru că acum mă pregătesc pentru Congresul mondial de istorie de la Paris unde, o să râdeți, mi s-a solicitat să prezint o variantă detaliată exact a comunicării cu accidentele istoriei. De-aia spuneam că Începe să mă intrige interesul pe care-l suscită povestea asta, nu m-am așteptat... În fine... L-am asigurat că nu e nici o problemă, termenul de trei săptămâni pica excelent, până atunci aveam timp să adun materialul necesar și să fac filmările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
munte, darmite om cu femeie! Sau cumva n-aveți Încredere În Înțelepciunea milenară a poporului pe care, cu onoare, Îl reprezentăm amândoi aici, În inima occidentului corupt până În măduva democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e un fel de a spune: sugestia Evelinei conținea o nuanță imperativă prea evidentă ca să mă pot preface că n-am sesizat-o. Pe de altă parte Însă, ideea Îmi convenea, așa că... gând la gând cu bucurie. Ce m-a intrigat a fost faptul că, la un moment dat, doamna psiholog a luat o hârtiuță, a scris pe ea câteva cuvinte și apoi a Împăturit-o, privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pozitivist Îmi interzicea să Înaintez pe această cărare spinoasă, așa cum mă reținuse să formulez o concluzie clară și la finalul lucrării pe care n-am mai apucat s-o prezint la Paris. Plonjasem deja periculos În poezia istoriei. Mă intriga Însă suficiența burdușită de curiozitate a așteptării lor: va da sau nu handicapatul de elev examinat răspunsul cuvenit? Îmi ceruseră să-mi exemplific teoria privitoare la repetabila fracturare a cursului istoriei, alesesem cazul lui Alexandru cel Mare fiind un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nici nu s-a Întrebat, retoric sau pe bune, care va fi fost motivul pentru care Centrul s-a cam cutremurat la apariția cărții lui Fukuyama. Așa crezusem că va proceda, așa cerea logica dialogului. Tăcerea ei m-a intrigat. Știau ori ba, ea și restul personalului de execuție, cu ce se ocupau cei pentru care lucrau? Venisem cu gândul să aflu lucrul acesta, mi se părea important, cu toate că n-aș fi putut să precizez foarte exact de ce. Sigur, ceva-ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place. Riscândsa a fiu excomunicată din Liga feminină de luptă Împotriva bărbaților, pot să vă divulg un secret: aveți dreptate, dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit. Înțelesesem că vă ocupați cu fișele psihologice ale mai-marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spune de obicei În astfel de situații, nu? Eveline a tăcut, așteptând parcă s-o Întreb ceva. Ceea ce am și făcut după câteva clipe de gândire mai mult mimate: aveam foarte limpede În cap motivul pentru care povestirea ei mă intriga la culme. - De unde știi toate astea? Și, de fapt, cine ești tu cu adevărat? M-a privit scurt, apoi s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem o dată cunoștință. A treia oară... Numele meu este Eveline Fontaine, fostă Bârsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bine spus, domnul Charles Redford, absolvent de chimie la Princenton, specialist În tehnologie militară de grad Înalt, fost ofițer superior În Legiunea Străină, autor de cărți și expert ONU În probleme de armament nuclear. Ți-am spus că fusesem foarte intrigat de faptul că nu apărea nicăieri În fișierul cu personalul Centrului. Greșeam profund. Era foarte acolo, atâta doar că, din superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prima Întâlnire, pentru că nu-mi place să mă laud și nici să le creez obligații celor din jur. E stânjenitor. Aflasem, desigur, dar faptul nu mi-l făcea pe chimistul pseudonimizat mai simpatic. Gestul lui binevoitor mă surprinsese și mă intrigase, atât. - Știu și vă mulțumesc recunoscător, am răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta. Trebuie să vă mărturisesc că nu umanismul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În care nici n-avea cum să pătrundă, de altfel. E clar că a fost ascuns acolo după ce, În prealabil, i s-a făcut de petrecanie, nu trebuie să lucrezi la Interpol ca să-ți dai seama de asta. Ce mă intrigă pe mine este altceva: cum de eu n-am observat cadavrul, că, slavă Domnului, m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată. Pot să continui? Întrebare evident retorică, la care am răspuns doar cu un gest de Încuviințare, formal și el. - Se observă ușor că nu poate fi vorba despre o corespondență simplistă de genul: primele numere naturale, primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i-o menținuseră În pofida oricărei logici Îl abandonaseră mai apoi, lăsîndu-l În grija sorții taman cînd avea mai mare nevoie de ei. Se mai Întreba, de asemenea, dacă vreodată, măcar pentru scurtă vreme, fusese iubit de către mama lui și Îl intriga profund complexitatea unui sentiment despre care auzise vorbindu-se deseori pe puntea vapoarelor sau În timpul lungilor discuții de la castelul provei, dar În legătură cu care nu avea nici cea mai vagă idee. Oberlus nu iubise niciodată pe nimeni și nimeni nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți de treaba asta. La revedere. ― Un moment, domnișoară. De unde mă cunoașteți? " Ce prostuț! zâmbi bătrâna. Când o să-i spun lui Mirciulică o să moară de râs. Dar desigur, draga mea, amănunte n-ai să-i dai niciodată. Doar știi cât intrigă misterul, iar soluțiile prea simple în general dezamăgesc. Lasă-l să-și închipuie tot ce e mai complicat. Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea. Bătrâna respiră adânc. ― Să stabilim deci ultimele detalii. Își privi ceasul agățat de gât. Este ora 11. Vom susține că l-am găsit pe Panaitescu... Mă rog, acum circa un sfert de oră. Adică la 10.45. Ne-a intrigat liniștea suspectă. ― N-o să iasă nimic din toată povestea asta, gâfâi Valerica Scurtu. Țineți minte ce vă spun! E o nebunie! Pușcăria ne mănîncă! Matei trase adânc din țigară. Observă sarcastic: ― Mai ai timp să renunți. Fă-ți bagajul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brațe. Făcuse rost de adresa lui și îi expediase o scrisoare. Exact 20 de rânduri, scrise cu o caligrafie rotundă de elevă exemplară. Îi dădea întîlnire la Cetate, o ruină de la marginea orașului. Mai târziu, maiorul îi mărturisise că-l intrigase sfârșitul bilețelului. ― O adevărată lovitură de maestru, spuse cu aceeași voce mică bătrîna." Dacă gestul vi se pare prea îndrăzneț pentru o elevă, n-aveți decât să mă reclamați. Mă numesc Melania Simian, clasa a Vil-a B, Liceul Ortodox
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sine ― plimbîndu-l cu atâta dezinvoltură, încît a reușit să-i păcălească pe cei mai mulți. Printre cei mulți, mă număram și eu. Nu și doamna Melania Lupu care l-a intuit bine. Într-adevăr, Doru Matei se prăbușește repede... Așadar, mobilul mă intriga în cea mai mare măsură. Când am aflat că vila din Crăiței fusese locuită în timpul războiului de către șeful comandamentului german, cunoscut amator de obiecte de artă, am avut sentimentul că un far s-a aprins brusc. M-am uitat din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Letterman, stând de vorbă și făcându-ne de cap. Printre sărutări, i-am relatat vag despre călătoria la Moscova și i-am povestit cum Își pusese În cap Lauren să se Îndrăgostească, total nepotrivit, de un bărbat logodit. Hunter fu intrigat de poveste și Îmi spuse nenumărate Întrebări, dacă Lauren Îl plăcea pe Giles foarte mult cu adevărat și ce credeam eu despre ei doi ca potențial cuplu. I-am adus aminte lui Hunter că bineînțeles că nu puteau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dăunează sănătății. Sînt lucruri evidente și este normal ca o societate responsabilă să le aibă în vedere. Nu sînt, evident, nici împotriva joggingului sau a diferitelor tehnici de îngrijire a corpului, și cu atît mai puțin împotriva ecologiei. Ceea ce mă intrigă însă este modul în care toate acestea se leagă între ele într-o viziune despre lume, într-un adevărat cult, cu dogmele, exegezele și escatologia sa, cu preoții, adepții și mai ales habotnicii săi. Ar trebui să fim orbi ca să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000 ! Desigur, nimic nou sub soare ! știm această meteahnă a noastră de la atotvăzătorul Caragiale. Ceea ce mă intrigă nu este însă faptul că a observat și el acest lucru - cum ar fi putut să-i scape ? -, ci că și atunci exista această tentație irepresibilă de a începe totul de la „pașopt”. Înseamnă că este ceva mai profund în mentalitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu pare să fie intrigat de această - cel puțin aparentă - contradicție. Ei, da, dar asta e altceva ! - îți va explica imediat fiecare dintre noi. Dacă vei insista și vei întreba de ce, procesul explicativ poate continua, eventual, pînă la această culme a subtilității : Păi nu mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]