KorAP: Find »[drukola/base=invidie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...145 >

3,605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571

că, de fapt, e fesenist și vrea să voteze cu Iliescu. Bineînțeles că treaba asta politică e doar o aparență, există substraturi mai vechi și mai omenești de care nici o familie nu e ferită, În principal e vorba de vechea invidie și orice pretext e bun pentru a scoate la iveală această tensiune de fond. — Mă, nu mă dau În vînt după nici unii, Îmi spune el. Tu nu știi ce-a fost la Revoluție În prefectură, s-au Înghesuit toți revoluționarii

1989, roman by Adrian Buz (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd n-a suferit el de ambîțuri? CÎnd generozitatea, atunci cînd s-a Întîmplat să fie, a fost răsplătită cu altceva decît cu bătaie de joc? Da, invidia asta e lucrul dracului, o știm noi românii bine, că doar despre ce altceva să fie balada aia a Mioriței, de-o Învață și copiii la școală... aia, vezi, invidia care duce la omor. Bă, cînd nu s-au suit

1989, roman by Adrian Buz (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

din Miliție, nu se zgârcea la dar și afacerile Îi mergeau din plin. Cum se lăsa Întunericul prin sat, Începeau să zdrăngăne cărucioarele către casa șoferului de oraș. Unii făcuseră niște fugare socoteli și Își dăduseră seama, cu uimire și invidie, că din supraprețul cerut pe butelii ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu se uita la bani - erau prea mulți și nu avea pe ce-i cheltui -, dădea cu ei În stânga și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ierta că, În tinerețe, se lăsase dus de Întunecate valuri de misticism și urmase doi ani de Teologie Înainte să se hotărască pentru o carieră didactică uluitoare, căreia i se dedicase cu pasiune și care Îi adusese rezultate strălucite, trezind invidia neînzestraților săi colegi de cancelarie. Aceștia din urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
tânăr, Directorul izbutise - prin cine știe ce noroc, căci mită nu se pricepea să dea și credea cu tărie În imoralitatea celui ce-o oferea, mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
dacă i-ar fi oferit careva o marmită cu ceai fierbinte pe care s-o țină drăgăstos În brațe și din care să bea din când În când. Râdem de el așa, de-ai dracului, noi ăștia, Însurați, cu adâncă invidie pentru libertatea lui burlăcească. Când o să vii, la el o să și dormi. Mistrețul s-a lăsat și el de meserie și s-a apucat să trăiască din turism: le vinde turiștilor străini tot soiul de porcării din lemn și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

nici măcar pe linia apărării unor interese elementare ale țăranilor. Comunitățile sătești nu erau egal legate din punct de vedere social, pentru că distincția dintre țăranul bogat și plin de succes și țăranul pauper era destul de clară spre a crea resentimente și invidie. Totdeauna nemulțumirile individuale ale muncitorilor agricoli au fost locale și specifice, astfel că inamicii lor, proprietarii de pământ fără scrupule, le-au putut lesne neglija, cu sprijinul binevoitor al birocrației. Din aceste motive, țăranii au căzut pradă ușoară tacticilor vechilor

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577

această lume închisă și imprevizibilă, care îți promite multe și îți oferă prea puțin: bucuria de a publica un articol și un program generos, fără o oră anume de venire sau de plecare. Rigorile meseriei, munca în echipă, stresul și invidiile colegilor, șicanele șefilor și alergătura după un interviu în exclusivitate, criza de subiecte și de inspirație, presiunea termenului limită, teama unui eventual proces de calomnie - toate acestea sunt bine ascunse, nu se văd din afara redacției. Sfatul nostru este pe cât de

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
Să nu iei în seamă niciodată sfatul cuiva”. În scurt timp, am ajuns la concluzia că nimerisem într-o junglă urbană, plină de primejdii. Atunci când nu aveau de scris, singura preocupare a noilor mei colegi nu părea să fie decât invidia, bârfa și o crâncenă luptă pentru afirmare. Mult timp am trăit în redacție cu impresia că urmăresc un documentar difuzat de Animal Planet sau Discovery despre o lume dură, nemiloasă, în care doar cel mai puternic și mai adaptat rezistă

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
pe ușă este o rudă apropiată a patronului. Așa ești scutit de gafe inutile și de alte multe neplăceri viitoare. Orice secție sau departament al unui ziar este o lume în miniatură - o lume dominată de ierarhii, conflicte, solidarități și invidii. Nu e bine și nu e firesc să emiți de la început pretenții, să refuzi sau să ceri imperativ subiecte, să-ți impui propriul program de lucru ori să te plângi de greutățile meseriei. La fel de păgubos și inestetic este să afișezi

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329

exista, nu atât pentru a produce un argument diferit de cel dinainte, cât pentru a-l explica mai exact pe același. Aici Însă, curtoazia acestui adversar mă pune Într-o situație destul de dificilă și În stare să atragă asupra mea invidia și gelozia celor mai mulți; pentru că el compară argumentul meu cu un altul obținut de Sfântul Thoma și de Aristotel, ca și cum ar vrea pe această cale să mă oblige să spun rațiunea pentru care, fiind Împreună cu ei pe o aceeași cale, eu

[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

se bucură de asta. Din acest motiv dorința de nivelare socială a tuturor utopiilor a eșuat. Egalitatea perfectă între oameni este o utopie din simplul motiv că oamenii nu-și doresc să fie egali. Chiar dacă socialismul se bazează pe exploatarea invidiei sociale, atunci când în mod faptic se trece la transpunerea egalităii de tip social, oamenii sfârșesc prin a fi nemulțumiți. Unul dintre motivele 355 pentru care cea mai mare parte dintre noi, românii, se pronunță negativ în legătură cu direcția în care merge

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Se mulțumeau să-și manifeste opoziția față de comunism nu protestând în stradă, ci spunând bancuri imbecile despre inadecvările sale de fiecare clipă cu spiritul uman și despre familia de conducători față de care poporul nutrea un sentiment amestecat de ură cu invidie. Bancul prost ajunsese o formă de rezistență. Spuneau bancuri cu voluptate și cu iluzia că, iată, ei pot să-și manifeste cumva libertatea și împotrivirea față de regim. În fapt asta nu însemna nimic, dincolo poate de o reconfirmare a fricii

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
moment dat războiul își pierde sensul pentru că bogăția ca și sărăcia sunt infinite. În acest moment trebuie să intervină educația și rațiunea umană. Oricât am avea mai mult există cineva care deține mai mult decât noi și asta ne provoacă invidia, supărarea și ambiția. Mereu vecinul sau o rudă apropiată are o mașină mai scumpă sau o locuință mai mare. Pentru omul needucat există pericolul uriaș al unei spirale fără sfârșit, al unei capcane în care deținerea bunurilor devine un scop

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
mai proști. La noi, simplul fapt de a respira același aer cu savantul,îl pune pe servitor în situația de a crede că și el este deștept. Suntem într-un fel de alienare, caracterizată printr-un egoism arogant în care invidia ne roade și ne demolează. Invidia aia rece, demolatoare, se citește pe chipul nostru fie că vorbim despre șeful statului (,,și eu aș fi putut fi dacă aveam noroc") sau despre vecinul de la trei care și-a cumpărat mașină nouă

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
de a respira același aer cu savantul,îl pune pe servitor în situația de a crede că și el este deștept. Suntem într-un fel de alienare, caracterizată printr-un egoism arogant în care invidia ne roade și ne demolează. Invidia aia rece, demolatoare, se citește pe chipul nostru fie că vorbim despre șeful statului (,,și eu aș fi putut fi dacă aveam noroc") sau despre vecinul de la trei care și-a cumpărat mașină nouă (,,și eu aș fi putut-o

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
evitate, este atotstăpânitoare. Comunismul ne-a sluțit definitiv 76 învățându-ne,în generații întregi, că cel mai bine este ,,să nu te bagi", adică să nu te implici în nici un fel în exteriorul ființei tale producătoare de excremente, ură și invidie. Nu ne implicăm și nu permitem ca cineva, în jurul nostru, să se implice 77. Acesta este un alt motiv de suferință. Atitudinea, mai exact lipsa de atitudine, ne doare. Ne-am dori cu toții să fim viteji, să fim eroi, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
socialiste, a accentuat-o foarte mult. Sunt puțini oameni care se declară anticapitaliști din convingerea că lumea în general este strâmbă și trebuie îndreptată prin acțiune umană. Cei mai mulți, imensa majoritate a anticapitaliștilor2, trăiesc această stare și se poziționează astfel din invidie, egoism și chiar dintr-o frondă ,,anti" care este chemată să le mângâie orgoliul personal și să-i ajute să-și trăiască propria viață ratată. Pentru că despre asta este vorba. A nu reuși într-o lume a prosperității, așa cum este

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
mod de a fi în lume ceva care ne ține pe loc, care ne demolează orice inițiativă sau ne face să nu mai încercăm nimic pentru că oricum va venii unul căruia i-a murit capra și care va strica tot. Invidia rea, egoismul, sunt mari dușmani ai capitalismului. Suntem anticapitaliști și pentru că vecinul de la trei și-a schimbat mașina și noi nu am reușit, deși ,,am făcut toate eforturile". Pentru asta ne certăm cu nevestele care ne consideră niște incompetenți sau

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
oricum. Este o modă și o boală aceea de a-l privi cu ură pe cel care a reușit și reușita în general 33. Mai ales atunci când economia stă pe loc sau se află în recesiune, sentimentele de ură și invidie devin mai vii, mai puternice. Jean Baechler descrie acest mecanism, al accentuării și izbucnirii frustrărilor în societate 34: bogații au mereu tendința, încă din antichitate, să formeze un grup al celor eficienți și puternici, astfel că puterea politică ajunge în

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
și bogați, constituie ,,toposul istoriografiei și al filosofiei în momentul în care creștinismul a conferit o dimensiune escatologică condamnării, dacă nu a celor bogați, cel puțin a bogăției și exaltării celor săraci și mai cu seamă a sărăciei". Mises plasează invidia și ura în zona patologiei și a bolii mintale. Analiza sa, asupra căreia vom insista în continuare, este profund adevărată. Din lăcomie sau din alte pricini, atunci când nu-și ating obiectivele materiale, oamenii se pot îmbolnăvii. Puțini dintre noi știm

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
pot îmbolnăvii. Puțini dintre noi știm de ce vecina de la etajul trei este parcă mai palidă de când sora sau cumnata sa și-a cumpărat o mașină nouă, cea mai modernă. Cu toții avem sentimentul că merităm mai mult și de aici până la invidie nu este decât un pas. Din cauza împlinirilor și realizărilor celui de lângă noi suferim atroce și chiar ne îmbolnăvim. Până atunci, însă, distrugem, vorbim de rău, aruncăm anatema, asupra celui care este lângă noi și a reușit. Acesta este motivul pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
care s-a desprins ,,spiritul" capitalist specific, modern, ca fenomen de masă...". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 41. 37 Bertrand Russel arată: ,,Una dintre cele mai redutabile cauze ale nefericirii este imediat după grija temătoare, invidia. Aș spune despre invidie că este unul dintre cele mai universale și mai adânc înrădăcinate afecte umane". În căutarea fericirii, Editura Humanitas, București, 2011, p. 74. 38 Mises avertizează: ,,Conceptele moderne de fericire, utilitate, satisfacție și alte asemenea includ toate

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
spiritul" capitalist specific, modern, ca fenomen de masă...". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 41. 37 Bertrand Russel arată: ,,Una dintre cele mai redutabile cauze ale nefericirii este imediat după grija temătoare, invidia. Aș spune despre invidie că este unul dintre cele mai universale și mai adânc înrădăcinate afecte umane". În căutarea fericirii, Editura Humanitas, București, 2011, p. 74. 38 Mises avertizează: ,,Conceptele moderne de fericire, utilitate, satisfacție și alte asemenea includ toate scopurile omenești, indiferent dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
mai bine nevoile consumatorilor". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 48. 32 ,,Însă ideile revoluționarilor și reformatorilor au câștigat teren în rândurile imensei majorități ignorante, conduse exclusiv de cele mai puternice pasiuni umane: invidia și ura". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 49. 33 ,,Nevroticul nu poate face față realității. Este prea aspră pentru el, prea ordinară, prea comună. Pentru a o face mai suportabilă, el nu

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]