2,036 matches
-
uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă deosebește de Iov!, eu am ținut parcă să-l câștig împotriva mea, neînvățând nimic și contestând totul. M-am certat cu tata, m-am certat cu școala de corecție, iar când m-am supus am făcut-o numai din ipocrizie, ca să-i înșel, să-i păcălesc pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegând rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-am suferit. N-am vărsat niciodată lacrimi false. Morții sunt oricum morți, bucuria noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-am suferit. N-am vărsat niciodată lacrimi false. Morții sunt oricum morți, bucuria noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. — Datorită ție se întâmplă tot ce se întâmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. — Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrânul? — Dinule, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea intrarea în împrejurări solemne. Péladan intenționa să scrie o lucrare de mare amploare, concepută din paisprezece romane structurate în două grupe de câte șapte
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
extremă a frivolității și neseriozității remodelând într-o formă nouă concepția despre artă și joc<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, 2005, p. 252 footnote>. Perioada postmodernă hypermaterialistă dezvoltă în individ acute ”calități” - considerate, probabil, defecte altădată - precum ipocrizia, lașitatea și înfumurarea, iar pentru a subzista cu succes cerințelor prezentului se ”impune” să fii maestru în arta tradării și a lingușirii, să te adaptezi după interesul propriu, să susții ideii care nu îți aparțin atunci când este necesar, să fii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
la cea mai fabuloasă căsătorie văzută vreodată În Typical și nu poate să vadă dincolo de artă, În miezul lucrurilor. Prietenii ei cugetaseră Îndelung cum să scoată În evidență cea mai fundamentală formă de uniune pe viață astfel Încît să dezvăluie ipocrizia orașului, dar În același timp să și confirme valorile umane esențiale. Wakefield este plătit să ofere opiniile sale de expert În chestiunea banilor și poeziei (cu o divagație prin artă), dar nu a reușit să vadă că arta și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cât de vulnerabilă era ea după ani de zile de tratament pentru fertilitate, cât de ușor îi era unei paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una dintre ele. Fran păși în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acestea de vară atât de mult încît mă tem să le pierd... De fapt, în loc de "frică" ar trebui să vorbesc despre "iubire". Atunci totul ar deveni, poate, mai limpede sau, cel puțin, vei înțelege că-ți vorbesc fără urmă de ipocrizie. În fiecare clipă pământul ne spune același lucru, că moartea e lipsită de duioșie. Și, dacă reușim să pricepem acest limbaj, rugurile n-au niciodată dreptate. ― E ciudat să te aud, tocmai acum, vorbind despre fericire. ― De ce ți se pare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
L-ai văzut. Încet, încet, fiecare înțelege că toți cei din jur mint, se prefac, au grijă să nu riște. Și se întreabă: de ce eu aș proceda altfel? Ideea însăși de a fi sincer într-o lume în care doar ipocrizia e răsplătită ajunge să pară o nebunie, o prostie. ― Nu e normal ca oamenii să se apere? Nu toți ne naștem cu vocația de martiri. ― Așa e. Acceptă, totuși, că atotputernicia Inchiziției nu se bazează doar pe frică. Se bazează
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
problemei Cine pretinde că nu trebuia să abjur îmi reproșează, implicit, că sunt viu, că trăiesc. Nu se putea să nu retractez și să rămân în viață. Trebuia să aleg. La drept vorbind, pălăvrăgeala pe seama "lașității" mele e o nesfârșită ipocrizie. Nimeni n-are bunul simț să declare, răspicat, că era mai înțelept să mor. Toți se reped să spună doar că era mai frumos din partea mea să nu abjur. De parcă era posibil să zic "nu" și să plec Nu crezi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ai încotro. Trebuie să ai o slujbă, să publici cărți, să cercetezi stelele. Ce rost are să te expui? Riști rugul, în vreme ce toți ceilalți, mai înțelepți decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluție, cu atât Inchiziția e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rămâneau mereu necunoscute. Poate că era lipsa ei de Înțelegere, crescândă, pentru literatură. Poate că era doar oboseala sau neliniștea, sau gândul la copiii de pe canapea - sau la Antonio, jos În stradă. Îi răsunau În urechi cuvintele Olimpiei. Prefăcătorie. Și ipocrizie. Și totuși nu reușea să scape de ele. Un tată fără copii, carne din carnea lui, e un lucru Într-adevăr urât, lasă naibii divorțul, că-s numai cheltuieli, las-o baltă, te iartă, Îl ierți și tu, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fel de populism implicat social și corect politic, de care Aris era, fără Îndoială, afectat. Dezmoșteniții, oamenii simpli, așa-numiții asupriți, nu sunt mai buni decât așa-zișii bogați. Ideea că asupriții sunt buni, iar ceilalți sunt răi e o ipocrizie crasă - o minciună. Ea era convinsă de un lucru. Oamenii, În complexitatea lor, sunt toți al fel de respingători și de oportuniști și au În ei același potențial de răutate. Rasa noastră e condamnată. Doar individul se mai poate salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
filmul pentru toți. E clar că Dogville nu se încadrează în a doua categorie. - Totuși, Giulia, economia evidentă a filmului, filmările frontale, decorul convențional sunt stresante și antiartistice. Nu spun că subiectul nu este veridic, sunt convins că astfel funcționează ipocrizia comunităților mai mici ori mai mari, dar eu mă opun acestei invazii a teatrului în spațiul cinematografic. - Este discutabil, dragul meu, intervenise conciliant profesorul, de ce n-ar lua naștere un spectacol de scenă în miezul unei imagini cinematografice? Giulia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spre terasă. Ce avea Christian să-i spună lui Lucas era simplu. Și direct. - Nimeni și nimic, și mai ales nu dumneata, nu o va putea Împiedica pe soția mea să plece cu mine mîine. - Soția dumitale? se miră cu ipocrizie polițistul. A, vorbești de Marie! Dat fiind caracterul pe care-l are, mi-o imaginez cu greu lăsînd pe cineva să-i dicteze ce să facă. Nici măcar pe dumneata. Acestea fiind zise, cred că e preferabil ca ea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un gest al mâinii, vrând parcă să respingă o obiecție pe care Michel n-o făcuse, că de regulă universul lui Huxley e prezentat ca un coșmar totalitar, iar cartea lui ca o denunțare virulentă; e pur și simplu o ipocrizie. Sub toate aspectele - control genetic, libertate sexuală, luptă Împotriva Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea la care Încercăm să ajungem, până acum fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un refuz al normelor seculare impuse lent În numele moralei și al dreptului. Acționiștii vienezi, beatnicii, hipioții și ucigașii În serie semănau prin aceea că erau libertari integrali, că propovăduiau afirmarea integrală a drepturilor individului contra tuturor normelor sociale, a tuturor ipocriziilor care erau pentru ei morala, sentimentul, dreptatea și mila. În acest sens, Charles Manson nu era defel o deviație monstruoasă a experienței hippy, ci Încununarea ei logică; iar David di Meola nu făcuse decât să ducă mai departe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sânge. Ar fi putut să adauge, atunci când Îl acuzam că Îi accepta mai curând pe nihiliști decât pe contemporanii săi academici cu “Înalte principii” că, cel puțin, nihiliștii nu făceau caz de anumite deformații mic‑burgheze, de falsuri și de ipocrizii, pe care să le ridice la nivelul de Înaltă conduită și chiar de frumos. Nikki, așa‑zisul fiu chinez al lui Ravelstein, care nu avea nici o contingență cu asemenea discuții, stătea lângă noi ca să‑i șteargă fața. Nikki nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Deci te duci la interviu? o întrebai eu curioasă. Încă nu-mi venea să cred că ar refuza postul dacă i-ar fi oferit. Ridică din umeri. —Ce-am de pierdut? Și deja știu ce gândesc, nu e vorba de ipocrizie. Dacă asta era o tactică - lucru pe care, cu destul de mult cinism, nu puteam să mă abțin să nu-l bănuiesc - era una foarte bine gândită. Nimic mai bun pentru a trezi mai mult interesul consiliului blazat al teatrului decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se petreceau în restaurante, în cluburi și în mașinile de lux. Însoțitorul era mai puțin important. Nu mă gândisem niciodată, dar poate că ăsta e răspunsul. Asta ar însemna că revoluția sexuală nu numai că aduce după sine mai puțină ipocrizie în relațiile fizice, dar și în relațiile sociale - ridică cu greu lada și se îndreptă spre ușă. Poate că mai putem avea speranțe într-o lume care se schimbă în felul ăsta... — Pleci deja? Nu vreau să te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zâmbi batjocoritor: Nu o va face, pentru că la el totul e demagogie, dar „Southern“ va fi victima lui, cea care va plăti pentru toți. — Nu-i porți multă simpatie... — Nu, bineînțeles... Este ipocrit și ambițios, iar eu urăsc deopotrivă și ipocrizia, și ambiția. Poate că Agustín Carrión nu e atât de inteligent, dar cel puțin vom ști la ce să ne așteptăm. Va merge pe urmele lui Jaén. — Crezi că „Southern“ se teme de Cáceres...? — Nu știu. Dar nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o privire fermă. Vru să spună că dorea să se întindă pe jos și să doarmă un mileniu, dar interlocutorul nu-i lăsă răgazul să pronunțe cuvintele. Vă putem oferi bilete către Ură, către Iubire, către Trădare, către Dezamăgire, către Ipocrizie sau Speranță. Clasa întâi, a doua sau, dacă vă permiteți, există și varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația întretăiată, trase aer în piept, abordă o mină jucăușă și întrebă ce-mi recomandați?, convins că imediat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la camera ascunsă... Vânzătorul își așeză pe ochi o pereche de ochelari cu ramă neagră, apoi răsfoi câteva secunde hârtiile din fața sa... Dragă domnule, majoritatea dorește Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar Ipocrizia... Ehe, poate că marketingul nu este bun, nu se înghesuie nimeni. Păi dacă sunt cu toții ipocriți, de ce să mai meargă pe tărâmul Ipocriziei, s-ar plictisi?, își spuse zâmbind. Dar un bilet către Normalitate nu aveți? Întreb și eu așa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]