2,312 matches
-
Se pot folosi numeroase formule bazate pe ameliorări ale performanței. Ele implică estimarea ameliorării medii, adică împărțirea rezultatului total la numărul de încercări făcute de individ. Alte formule se ocupă cu gradul în care un individ a atins o limită ipotetică de studiu. Dacă sarcina implică efectuarea a 15 încercări libere din 15 fără nici o ratare, 10 aruncări libere din 15 sugerează că individul a obținut 66,7% din mișcare, bazată pe criteriu unui scor perfect. Un alt mod de evaluare
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
nu au alte urmări, deoarece autorul lor nu intenționează ca prin ele să afecteze o a treia persoană. Adjectivul "simplu" este necesar, deoarece există și minciuni binevoitoare care nu intră în această categorie și care pot avea și urmări. Minciuna ipotetică analizată de Kant (1949), în care A îl minte pe B în privința locuinței lui C, pe care B vrea să-l ucidă, este binevoitoare, prin faptul că A încearcă să-l protejeze pe C, însă nu este simplă, deoarece păcălitul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
participanți la "războiul invizibil dintre KGB și CIA" (Epstein 1989:18) susținea că în serviciul său minciuna era "mai degrabă o regulă decît o aberație". Totuși, minciuna ca regulă nu se poate susține singură, poate doar cu excepția unor lumi hobbesiene ipotetice, în care ar exista numai indivizi incompatibili și non-cooperanți. Chiar și cele mai diabolice persoane au nevoie uneori să se încreadă în cineva și să li se acorde încredere. Regulile de cooperare și înșelare pot coexista, nu însă fără anumite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toate zilele. De asemenea, ca o alternativă, jocurile pot constitui un exercițiu pentru minciuna din viața reală. DePaulo și Jordan sînt în favoarea acestui punct de vedere, și identifică în principiu locul pe care l-ar ocupa jocurile într-un program ipotetic pentru deprinderea capacității de a minți. Modul prin care mincinosul poate încerca să reducă șansele de a fi demascat și sentimentele proprii de culpabilitate este de a spune ceea ce Max Black (1983:133-134) numește "minciuna virtuală". Aceasta e o afirmație
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
faci să cred că te duci la Lemberg. Însă eu știu că de fapt te duci la Cracovia. Așa că, de ce minți? Max Black (1983:133) numește exemplul de mai sus "clasica glumă Minsk-Pinsk". Sfîntul Augustin (1952:57-59) prezintă o situație ipotetică similară, întrebîndu-se ca fapt divers dacă a spune adevărul într-un mod înșelător înseamnă a minți. Siegler (1966:130-132) oferă alte exemple de mințit prin spunerea adevărului și discută semnificația lor logică; Vincent și Castelfranchi (1981) privesc fenomenul din punct
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a treia speculație este lansată de Bok (1978:18) care vorbește de situația cînd toate afirmațiile ar fi "adevărate sau false în mod întîmplător"; atunci, spune ea, "acțiunea și opțiunea ar fi subminate din start". Și aceasta este o condiție ipotetică; ar putea fi simulată în laborator, însă în lumea reală e greu de crezut că ar putea exista. Puțini autori au discutat despre situația extremă în care toată lumea ar spune permanent doar adevărul; nici pentru această circumstanță nu există dovezi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cum Arghezi construiește o formă tipică de discurs (reiterată frecvent, de la dimensiunea unei fraze inteligibile până la un spațiu important în economia articolului) în care brutalitatea, ca măsură punitivă autolegitimată, este înscenată sau, altfel spus, jucată concret, verosimil, într-un scenariu ipotetic: "Colectiv, bătaia trebuie să fie moderată: scoborâm pe bărbatul politic din limuzină, facem loc pe trotuar, îl întindem pe asfalt, îi scoatem pantalonii, îi aplicăm câteva biciuști și îi dăm drumul să se urce în limuzină, cu pantalonii și cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și, evident, punibil, în măsura în care duce la îndeplinire previziunile. E frecventă, la Arghezi, această punere în discurs care se relevă ca un joc al enunțiatorului: simulând interpelarea performativă a unui partener nedefinit, el alege, fără îndoială, rostirea cu cel mai puternic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care victima, deja compromisă, este plasată în dimensiunea devalorizantă a extremismului ideologic: Dacă am fi în Rusia și dacă domnul Iorga ar fi unul din secretarii domnului Stalin, după Djerdjinski, necazul domniei sale de a i se contesta, de pildă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
te învață să aștepți și să acționezi cu răbdare va fi respinsă" (Jacques Ellul). Fiecare epocă a spiritului, fiecare mediu de transmitere au, fără îndoială, propriile criterii de inteligență. Malraux distingea trei: Inteligența înseamnă distrugerea comediei, apoi judecata, apoi spiritul ipotetic". Niciuna dintre aceste operațiuni nu se poate face în sau prin imagini. Dar se pot face fără și, probabil, împotriva acestora. Pare-se că videosfera judecă altfel. Articulat, linear, obiectiv, un Don Quijote al scrisului va vedea în jurul lui o societate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai ușor controlabile decât punctele; eliminându
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mare. Stelele și galaxiile ar sclipi din ce în ce mai slab, pierzându-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi o moarte termică. În schimb, în cazul în care există destulă substanță - galaxii, roiuri galactice și ipotetica materie interstelară deocamdată nedetectată -, impulsul inițial dat de Big Bang nu ar fi suficient pentru ca balonul să intre într-un veșnic proces de expansiune. Galaxiile s-ar atrage una pe cealaltă și, în cele din urmă, ar opri expansiunea dimensiunii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
De la "sfârșitul ideologiei" la "sfârșitul cunoașterii" Începutul "noii lumi" de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a afirmat, în spațiul gândirii socio-politice, prin anunțarea "sfârșitului ideologiei". Sintagma, folosită pentru prima dată în 1946 de Albert Camus pentru a desemna ipotetica, la acea vreme, despărțire de marxism a socialismului francez 441 a fost reiterată în manieră interogativă, un deceniu mai târziu, pentru a da titlul concluziilor din influenta carte a lui Raymond Aron, Opiul intelectualilor 442. Plecând de la ceea ce ar putea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu i-ar fi fost de ajuns: „n-am să mă împac cu Agamemnon nici dacă mi-ar da de zece sau de douăzeci de ori tot ce are acum și va avea vreodată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu i-ar fi fost de ajuns: „n-am să mă împac cu Agamemnon nici dacă mi-ar da de zece sau de douăzeci de ori tot ce are acum și va avea vreodată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
jurnaliști și alții asemenea. Cu alte cuvinte, în vorbirea obișnuită și în discuțiile erudite, țara aceea este denumită o democrație. În al treilea rînd, am putea medita asupra unei anumite țări sau grup de țări sau poate chiar o țară ipotetică, pentru a ne imagina, într-un mod cît se poate de realist, ce instituții politice ar fi necesare pentru a îndeplini, în mare măsură, scopurile democratice. Am face, ca să spunem așa, un experiment mintal, în care am reflecta cu atenție
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
oficiali (oricare ar fi ei) ar trebui să exercite asupra birocrațiilor internaționale importante un control aproximativ la fel de bun precum cel efectuat în prezent de organele legislative și executive din țările democratice. Cum vor fi repartizați între diferitele țări reprezentanții unui ipotetic corp cetățenesc internațional, constituie o problemă în plus. Date fiind diferențele uriașe de populație, nici un sistem de reprezentare nu ar putea să acorde importanță egală votului fiecărui cetățean și, în același timp, să împiedice țările mari să domine la vot
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
majoritate în parlament de zece la zero (tabelul 2, exemplul 1). Sistemul ar putea fi extins la scară mare pentru a include o țară întreagă, iar numărul districtelor să fie de asemenea sporit. Rezultatul va fi același. Tabelul 2. Ilustrare ipotetică a sistemului electoral pluralitar Sînt 10 districte, fiecare avînd 100 votanți, divizați între două partide (Albaștrii și Roșii). Exemplul 1. Sprijinul pentru partide este uniform. District Voturi pentru Mandate cîștigate de Albaștri (număr) Roșii (număr) Albaștri (număr) Roșii (număr) 1
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
întregii țări: în unele regiuni Albaștrii ar putea avea 65% din electori, în timp ce în altele au doar 40%, să zicem, iar Roșii au restul de 60%. Iar în ceea ce privește mărimea circumscripțiilor, aceasta se situează în jurul valorii medii naționale. Pentru o imagine ipotetică, vezi tabelul 2, exemplul 2. Este, deci, evident că pentru ca sistemul V. Pl. să rezulte într-o reprezentare destul de corectă, sprijinul partidelor nu trebuie să fie distribuit în mod egal la nivelul întregii țări. Invers, cu cît sprijinul este mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Cea mai mare parte a toponimelor moștenite - sigur sau probabil Ampoi, Argeș, Bîrzava, Cerna, Dunăre, Olt, Mureș, Criș, Someș, Timiș, Turda, Buzău, Nistru, Prut, Siret etc. - au fost „reconstituite“ pornindu-se de la acest indiciu. O altă sursă a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă numele greu de asociat formal și semantic cu apelative ori antroponime romînești sau aparținînd populațiilor cu care au trăit romînii de-a lungul timpului. Pînă în prezent, doar cîteva toponime neatestate în perioade foarte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestat în limba romînă, iar planta nu abundă în zonă. Presupusa bază slavă *Obrad ar fi rămas în romînește neschimbată, iar în maghiară ar fi evoluat, potrivit legilor fonetice, la Abrad. Comparația cu Abruttus din Moesia Inferioară sau cu un ipotetic iranian *Aburud nu ține seama de faptul că în limba romînă grupul br devine ur (fabrum > faur). Derivarea maghiară cu -d (sufix local) a unui romînesc *Auru, ajuns, prin filieră slavă, *Abrud (ca în rom. gaura > ucr. gavora) și evoluat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Arjish. Între Ordessos și formele traco-dacice avute în vedere rămîn diferențe fonetice greu de explicat (deși alternanța o/a este întîlnită și în variantele altor nume: Orgame - Arganum), ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să renunțe la reconstituirea tronsonului ipotetic de forme intermediare (Argessis etc.) ale formei Argeș, chiar dacă acest fapt nu este imposibil (alternanța o - a este întîlnită și în transcrierea antică a altor toponime, de exemplu Orgame - Arganum, iar palatalizarea lui d+e la ghe s ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plauzibilă decît formarea toponimului de la antroponimul maghiar Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin etimologie populară sau contaminare, a toponimului tracic. De altfel, un astfel de toponim, Bozovo, a fost înregistrat la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și nu numai, confirmând universalitatea medicinei, ideile ei în continuă expansiune. Prezența atâtor maladii în lumea antică precum malaria, variola, reumatismul, afecțiunile intestinale, venerice, oculare, leziunile de tot felul, explică cererea de asistență medicală și dezvoltarea medicinei. Prognosticarea și diagnosticarea, ipotetice sau reale, au făcut apel la antecedente și antecedenți, la colaterali și mod de viață, la ambient și uneori la astre și zei, dar întotdeauna la intuiția, dotația, profesionalismul medicului. Medicina mesopotamiană nu putea să nu-și convertească scânteierile, strălucirile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa funcționalistă, influentul Bronislaw Malinowski respinge valoarea explicativă a mitului și o reține doar pe cea justificativă. Conform poziției sale, mitul explică numai de ce și cum sunt lucrurile așa cum sunt, el neputând și netrebuind să fie evaluat în funcție de modele teoretice ipotetice, ci exclusiv din perspectiva funcției sale sociale.96 Spre deosebire de antecesorii săi, el apără importanța mitului pentru o comunitate (deocamdată doar arhaică), ca liant social: "Mitul, într-o comuniune arhaică, adică în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]