2,421 matches
-
abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
l-au lăsat nervii. „Garda“ are un tip de poante, „stați ca lorzii, primiți cu lingurița“, „vezi să nu te spargi de avantaje“. Hrib avea aprobare eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a iritat. Când s-a dus să și le ridice de la poartă, n-a mai rezistat la aluzii. A dat cu pumnii în geamuri. Țăndări, mâinile lui bandajate. Miere: „știu ce înseamnă fapta asta, că-mi tai toate avantajele. Știu că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cîmpul poeziei, la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului, ci în faza în care conștiința lui estetică se impune. E reproșul pe care îl vor aduce (...) toți criticii „simboliști”, iritați că ezitantul de la 1909 trece, înaintea lor, drept creatorul modernismului românesc în care intră, s-a văzut, importante forțe simboliste” (Simion, op. cit., p. 208). Valorizările lovinesciene sînt mai degrabă rezultatul unor evaluări „ideo-sociologice” a posteriori, al unei opțiuni programatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu înțelegea ea. Zbuciumul o irita pe Tomoe, care se considera o tânără foarte inteligentă. În ciuda firii sale independente, simți brusc nevoia să stea de vorbă cu fratele ei. Era, la urma urmei, forate tânără și pentru că nu avea un prieten adevărat, Takamori era singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
face pe Michael să ofteze adînc. — Ellie, viața nu merge Întotdeuna În direcția În care ai sperat și, uneori, mai faci greșeli sau lucruri de care nu ești mîndru. Dar singura cale de a Învăța e să greșești... Îl Întrerup, iritată de pioșenia lui. — Michael, chiar nu mă interesează. Mă bucur că ai găsit o cale de a-ți justifica ție Însuți faptul că-ți Înșeli nevasta, dar eu... — Ba nu. — Ba nu ce? — Nu am găsit o cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dar sunt destui care asta vor. Spune, e vina mea că există Inchiziție pe lume? ― Nu. ― Atunci, scutiți-mă de mila voastră disprețuitoare. XXXV ― Poate, ar trebui să renunț, Galilei, să-ți spun mai departe ce cred. Încep să te irit, îmi dau seama. Și n-aș vrea să mă așezi printre "procurorii", cum îi numești tu, care-ți amărăsc bătrânețea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îți spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță inchizitorii?" am întrebat eu, iritat de atâta grabă. "Ei spun că misiunea lor e să omoare, a ta să mori și a grâului să dea pâine, iar tu, prin încăpățînarea ta, strici ordinea lucrurilor." "Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Și nu mă rog să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase arma jos. Recăpătându-mi curajul și demnitatea pe care ți-o dă postura verticală, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cel care crede că e mai tare decât cei mai buni medici ai Bizanțului? Călugărul nu s-a intimidat și, în timp ce eu și Giuliano făceam temenele, a rămas drept și neabătut. Nu și-a plecat nici ochii, ceea ce l-a iritat pe Heraclion, care a continuat: - Un zdrențăros bătrân lipsit de maniere! Garibaldo, calm și abia șoptit, nu s-a lăsă mai prejos. - Tu ești rege peste un mic univers menit să devină praf și pulbere. Eu nu mă plec decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
proclamă patriarh de Grado? Mi-a mângâiat o mână și, cu blândețe, mi-a spus: - O să afli tu singur. Păstrează-l până o să fii sigur că-l dai omului potrivit. O cerere care, nici acum nu știu de ce, m-a iritat. - Dar tu n-ai de gând să te-ntorci la Aquileia? l-am întrebat. Garibaldo și-a desfăcut brațele spre a-și dezvălui parcă și mai mult fragilitatea. - Uită-te la mine, eu sunt asemenea acestui oraș. Stricăciunea trupului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura de piele pe care eu n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimelor descoperiri ale tehnicii: un tratament cu laser eliminase firele de păr care erau În plus, lăsând pilea moale ca obrazul unul copil. Nici urmă de perii țepoși ai femeilor dotate doar cu foarfecă sau aparat de ras, care-l iritaseră de atâtea ori. Atinse de mai multe ori zona aceea rasă, până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl excita și În același timp Îl enerva. Îi părea nedrept și crud să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dulce, și șampanie. Unul care să vrea să se distreze cu tine În pat Îl mai culegi, dar peste câțiva ani, ține minte ce-ți spun: ai să te trezești singură, ca și mama ta. Și ce dacă? răspundea Emma, iritată de mentalitatea meschină și venală a acesteia. Mai bine singură decât Într-o companie proastă. Cu toate acestea, Olimpia nu fusese niciodată o susținătoare a lui Antonio. Atunci când, la șase luni după ce Începuse să iasă cu el, Emma Îl prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu spune niciodată ziua, de f-frică să nu-i ceară mama babani cu Împrumut. Dar mama ta nu lucrează? se informă Maja, iritată la gândul că, ascultând aceste povești, Camilla ar putea crede că femeile depind economic de bărbați și nu sunt În stare s-o scoată la capăt fără ei. Ea ar fi putut să se descurce fără Elio. Cu profesionalismul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amintea. Apoi Îngrămădiră papucii și hainele astfel Încât să formeze două porți și se Împărțiră În două echipe. Șutară de câteva ori În minge, fără nici un chef. Era din ce În ce mai cald. Transpirau, de fiecare dată când cădeau nisipul le intra În slipuri, iritându-le testiculele. Când Îi veni rândul să stea În poartă, Antonio observă că un grup de Întârziați se adunase la malul mării. Din lipsă de spațiu, fetele se Întinseseră pe nisipul ud de lângă apă. Nu aveau nici umbrelă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un bătrân care molfăia fără oprire ba un fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sufereau de greață și balonare în timpul sarcinii. Dar când, de exemplu, Inna a văzut cum femeile de pe dealuri pictau corpul viitoarelor mame cu spirale galbene „ca să păcălească demonii”, a strâns din buze și a mormăit că nu făceau decât să irite pielea. A mai fost un lucru important pe care învățătoarele mele l-au aflat de la femeile din valea Salemului. Nu era o plantă sau un instrument, ci un cântec de naștere, cel mai dulce balsam pe care Inna și Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a fost uimită să afle că erau bune pentru vindecarea rănilor. A cumpărat isop și mentă cu rădăcinile intacte care s-au prins de minune în solul negru și iute al Egiptului. Nimeni n-a mai suferit de stomac iritat în casa lui Nakht-re. Așa a devenit Meryt faimoasă pentru leacurile ei „exotice”, iar eu am avut satisfacția că înțelepciunea mamelor mele era folosită în scopuri nobile. Viața mea liniștită s-a terminat în al patrulea an de la plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui, nu crezi? - N-a ieșit de prea mult timp... Făcură cale-ntoarsă și se Îndreptară spre biroul directorului stabilimentului. Omul se dovedi fermecător, vizibil Încîntat să aibă În biroul său o femeie atît de atrăgătoare. Parcă special pentru a-l irita pe Lucas, nu i se adresă de altfel decît ei și o potopi sub un noian de vorbe din care ea nu reținu decît esențialul: prizonier exemplar, foarte muncitor, mereu cu nasul În cărți sau În computer, neprimind niciodată vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Adică În ce a mai rămas din dimineața asta. - Rosamund o să doarmă până la prânz. Am extenuat‑o cu strălucirea serii de ieri - o doamnă frumoasă luând cina cu trei bărbați dezirabili. Înainte de ora unu n‑ai face decât să‑ți iriți soția. Aș vrea să mă consult cu tine la cumpărarea unei haine sport la Lanvin. I‑am promis vânzătorului că o să revin azi până‑n prânz. Sunt puțin buimac În dimineața asta - chiar adineauri am moțăit. Amorțeala e o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
consemnez istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de toată lumea, precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața boțită de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În minte modele ale unor bărbați care‑i plăcuseră În trecut, fie că urmărea niște principii masculine proprii, o dublură masculină jungiană, o predispoziție particulară sau o viziune Înnăscută asupra bărbatului - desigur inconștientă - n‑aș putea spune. Pe Ravelstein Îl iritau asemenea idei. Mi‑a mărturisit. - Năzbâtia asta jungiană Îi vine direct de la Radu Grielescu. Vela e o mare prietenă a cuplului Grielescu. Și tu luai masa cu ei la fiecare două săptămâni. Desigur, tu ești scriitor, ai nevoie să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acordă meritul cuvenit calităților unei femei. Complimentele pe care le făcea nu stânjeneau pe nimeni. Încerca o plăcere dezinteresată În a clasa femeile. Dar manierele lui de abordare erau civilizate, nu se dădea În spectacol, și puține femei se arătau iritate de interesul lui. Când a sosit Herbst, eu m‑am eclipsat. Fiind prieteni de aproape o jumătate de veac, Abe și Morris aveau, probabil, un milion de lucruri să‑și spună. Ravelstein striga din pat: - Adu‑l aici! Așternuturile Pratesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a răspuns Ravelstein. Dar evreii simt că lumea a fost creată pentru fiecare dintre noi În parte, și când distrugi o ființă omenească distrugi o lume Întreagă - lumea care exista pentru acea persoană. Brusc, mi‑am dat seama că‑l iritam pe Ravelstein. Cel puțin Îmi vorbea cu o emfază mânioasă. Poate că zâmbeam Încă de cazul soților Battle și avea impresia că mă disociez de ideea că distrugi o Întreagă lume atunci când te distrugi pe tine. De parcă aș fi amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]