1,453 matches
-
mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu mă lua așa, bine?, se răsti tânărul imediat, vădit iritat. Chiar nu-ți permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe Leonardo. Anglia, pe Shakespeare. Magellan făcea prima călătorie în jurul globului. Noi n-am avut răgazul unei Renașteri. A trebuit să trăim între biserici cu ziduri afumate și presiunile înaltei Porți. Ce-am făcut o mie de ani? se întreba, iritat, Cioran. Între altele, am făcut și asta. Am fost nevoiți să ne uităm mereu în zare, pentru a observa la timp norul de praf ridicat de ieniceri și spahii. Ne-am reconstruit casele arse și am supraviețuit, în umbra unui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu tifla unei "Rome" supertehnicizate, la fel de plină de păcate ca Roma antică, dar mai vitală. Acum, mă ispitește altă frondă. Îmi place să văd în New York o "Romă" locuită de "barbari", unde noi, cei din "Lumea Veche", descoperim mirați, descumpăniți, iritați, că istoria s-a răsucit, că acești "barbari", tineri, viguroși, fără tradiții, extraordinar de eficienți și nesuferit de puternici, sunt mai "civilizați", din punct de vedere tehnic (mi se întîmplă destul de des să mă trezesc în fața unui buton care nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se abandoneze planul ridicării secrete împotriva lui Enro în favoarea Ligii și să se ofere Ligii toate armele secrete fără a se pierde din vedere că aceste informații ar putea fi prost utilizate și că o pace impusă de către o Ligă iritată nu ar fi prea diferită de predarea necondiționată a lui Enro. În schimb, să se ceară primirea emigranților venusieni. 4) Să se abandoneze planeta Venus. * Gosseyn reveni în distrugător și se făcură utimele pregătiri pentru a treia încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că se poartă. Sau cel puțin se purta pe vremuri, când lumea era mai elegantă și avea mai mult bun-gust. Doamna s-a oprit și l-a întrebat: Mai vrei să vezi materiale? Puiu a negat, ușor neliniștit și ușor iritat. Când ai să fii mare ai să dorești să-ți faci și tu un costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala de festivități. Numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un concurs sportiv? ...ale campionilor de mâine!... răsuna la difuzoare vocea domnului Mocanu. ...Nu trebuie să credem însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue. Și iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalță privirea și întreabă binevoitor: Ei bine, cum rămâne cu matematica? E aridă sau nu?... Chițu Marin sare în picioare neîntrebat și spune că la fel s-a întâmplat și cu balta din cartierul Măgura... Pentru Dumnezeu, Chițule! îl întrerupe iritat profesorul. Ce legătură are balta din cartierul Măgura cu ce vorbim noi aici?... A secat pe vremea secetei, explică Chițu Marin. Așa mi-a povestit tata. El le ține minte pe toate. S-a tot micșorat, s-a tot micșorat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea contrariată. Nu-l recunoaște. Spune pe un ton mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit din îmbulzeala din jurul avizierului ai stat de vorbă c-un băiat ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit din îmbulzeala din jurul avizierului ai stat de vorbă c-un băiat ceva mai în vârstă. Ați avut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
obstacol, orice ispită care te poate face să renunți la ceea ce ți-ai propus... - Vorbe, vorbe aruncate care nu costă nimic, veni replica fierbinte a focului. -Ne-am asumat o responsabilitate uriașă pe care trebuie să o ducem până la capăt, interveni iritat puștiul. Trebuie să trecem peste orice fel de sentimente sau afinități. Altfel nu vom reuși să ducem la capăt nimic. - Domnilor, nu uitați că într-un mod sau altul controlăm tot ceea ce este cunoscut omului în acest univers. Prin acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
hotărî să facă la Miletus ceea ce furtuna îl împiedicase să facă în Samothracia: să întrebe destinul. Gajus îi șopti lui Zaleucos: — Cum pot ochii tăi să vadă ceea ce nu există? Zaleucos se întoarse și preț de o clipă păru ușor iritat: — Tu, om fiind, mergi pe un drum neted și întortocheat de câmpie și vezi la câțiva pași. Zeii, ca de pe vârful unui munte înalt, văd de unde vii tu și locul spre care te îndrepți. Gajus tăcu; răspunsul era poetic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda greutății și a vârstei. Funcționarii își șopteau unul altuia, pe jumătate alarmați, pe jumătate iritați: „Legatus-ul din Syria“ - iar cineva se duse repede să-l înștiințeze pe Germanicus. Bărbatul nu se uită la nimeni și trecu mai departe; Gajus și-l aminti pentru a doua oară - cu aceeași neliniște - pe senatorul care, la Roma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria lungului său război -, Gajus scrise numele orașelor și ale templelor care se iveau pe malurile marelui fluviu; și, asemenea multor călători de după el, încercă să le deseneze, sub privirea iritată a blândului Zaleucos, care acum vorbea foarte rar, numai când era întrebat. „Ju-nit Ten-tor“, scrise Gajus cuvintele egiptene cu caractere latine, apoi, în greacă: „Denderah“; apoi, pentru o insulă aflată mult mai la sud, „Phi-lac“, „Philae“. Isis, un nume asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva lui? Deși se gândea la toate acestea, Gajus spuse cu glas visător: — Eu aș vrea să călătoresc pe mare, Rhodos, insulele Cyclades, Sporades, Pontus Euxinus... Dacă aș putea ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre în legendele locale ca „stânca lui Tiberius“. Spuse zâmbind: — Dacă te uiți în jos te ia cu amețeală. Libertul, care se uita nu în jos, ci la el, răspunse iritat: — Să ne întoarcem, se pornește vântul. Astfel, spionii care îl urmăreau îi raportară lui Tiberius că el nu spusese și nu întrebase nimic despre mama și despre fratele său, Drusus. Nu-i pomenise deloc; poate că, așa cum spusese Livia, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minte ar fi semănat mintea lui? Cu aceea impulsivă, sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră, a bătrânilor senatori, reprezintă un privilegiu. Cu marele nume pe care îl poartă, el va avea multe oportunități într-un viitor pe care îl consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lamenteze: „După câte am făcut, eu nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]