1,431 matches
-
și neiertătoare agonie și că destinul îi apasă pe creștet o mînă grea, asfixiind-o secundă cu secundă, în valurile lagunei. Voiam să-i mîngîi trupul obosit și fața zbîrcită de fostă femeie frumoasă, acum bătrînă și uzată și eram iritată de cantitatea uriașă de fard de proastă calitate care acoperea această față. Galerii și poduri încărcate cu păpuși cu crinolină, cu figurine de Murano violent colorate, cu mozaicuri, cu pungi și pudriere din piele... mereu aceleași. Poate că strugurii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu vă spune nimic despre ea. Pe cine ar atrage oare un personaj că dansa? La capul ei, telefonul sună strident, făcând-o să tresară brusc din somn. Lăură, puțin cam adormita, întreba fericită: -Răspund eu, sau vorbiți voi? Tatăl iritat se ridică, ridică receptorul în timp ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
patriotarde (actul I), tânărul îl denunță plin de zel pe Anaharhos fiindcă a spus că în Atena hotărârile sunt luate de nepricepuți (II, p. 106) numărându-se astfel printre indivizii periculoși care subminează întreaga politică a statului (II, p. 107). Iritat că Gorgias nu îi împărtășește părerea că piesele lui Aristofan ar justifica arestarea scriitorului, Atenus îi reproșează mentorului său lipsa de sârguință : uneori mi se pare că nu mai ești atât de vigilent cum erai (II, p. 108). Cel care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de optimism. "Asta e din cauza ceasului solar meșterit de soțul meu, explică doamna Segal. I se văd urmele aproape de poarta grădinii, l-a acoperit nisipul. La început toată lumea venea să-l vadă. Celor care veneau după apus, le spunea nițel iritat: dar nu arată decât orele de lumină! Așa că de-aici... Apoi s-a spus că numele ăsta, cu care oamenii au luat obiceiul să ne numească casa, putea să le placă turiștilor, așa că l-am adoptat. Când bietul meu soț
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-i cedeze locul, dar îl refuză. Grigore îi aduse o țuică și o felie de pâine prăjită cu icre negre, pe care o mâncă sprijinindu-se de tejghea, și se și pregătea să plece din local, pentru prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi salută pe toți, în dreapta și stânga, dând din coadă. "Stăpânul tău nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
propun noi atitudini ale femeii, atitudini validate de industria de cultură. Din nou, caseta în culori sepia aflată în partea de sus a afișului conține o imagine a femeii slujindu-și bărbatul, imagine provenind din 1902; postura comică și privirea iritată a femeii sugerează că asemenea atitudine servilă nu este dezirabilă și contrastează clar cu cea a femeii Virginia Slim (care poartă acum cizme, mănuși și jachetă de piele) și care sugerează că a parcurs un drum lung pînă la statutul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
avut un accident. În urmă cu ceva timp, a început să-și facă griji legate de încălzirea globală și de posibilitatea de a-și pierde casa din cauza inundațiilor. În ceea ce privește simptomele de anxietate asociate, dna G. a afirmat că se simte iritată și nervoasă în cea mai mare parte a timpului: N-am fost niciodată în stare să stau liniștită, totdeauna sînt pe fugă. De asemenea, a descris o tensiune musculară destul de intensă, care îi provoacă uneori dureri sau înțepenirea gîtului și
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noi nevoi, identifici noi și noi probleme, mă opresc aici cu propunerile. Nu mă îndoiesc de faptul că multe dintre cele propuse vor da naștere la comentarii, la aprobari și dezaprobari; este posibil ca unii dintre noi să fie chiar iritați. Vă asigur ca le-am făcut cu toate sinceritatea. Am investit aici toată experiența și, în continuare, voi acționa cu aceeași sinceritate și loialitate pentru Facultatea noastră. Trebuie să fim însă constienți de faptul că tot ceea ce ne propunem, toate
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a obține de la el informații. A fost introdus de Țurcanu în camera 4-spital, unde a fost torturat de Virgil Bordeianu, Alexandru Mărtinuș, Titus Leonida, Nicolae Călin Zaharia, dar mai ales de Țurcanu, care l-a chestionat asupra atitudinii sale legionare. Iritat că un coleg deținut l-a luat la întrebări, Voinea l-a înfruntat, provocând bătăile. A petrecut jumătate de an în camera 2, în care era șef Titus Leonida, iar la începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
componente și că abia aștept să le ofer tuturor brăilenilor la prima întâlnire de grup, imediat ce ne vom fi întors în România. - Dar am spus că vreau și eu să ofer din acest prasad celor de acasă! - a replicat ușor iritată Ana. - Nu știu, Ana, nu mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
știu s-o evit. Tânăra râde. — Domnule Vasile, nu mă cunoașteți și ar fi mai bine nici să nu doriți asta. Eu nu sunt o simplă modistă care să iasă cu oricine. — Hai, Cristi, că n-are sens ! îi întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât. Un loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ți dra- cului milieul ăla de pe cap ! Ridică-te, pentru numele lui Dumnezeu, și pleacă, își șoptește Cristi printre dinți. Măi, ăsta caută scandal ? — Și dacă nu-l caută, apăi pare făcut să-l găsească, râde Fernic. Tipul tot mai iritat se ridică brusc de la masă. — Hei, hei, hei, amice ! strigă Fernic din capătul salonu- lui. Ia-o mai ușor, nu te înflăcăra aiurea. Oi fi și tu vreun iubitor de ciori și de jidani ? — Hei, puștiule, încearcă Cristi să salveze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și caldă începe să ți se piardă, publicul care spui că te-a iubit atât de mult și nespus te lasă, ușor, ușor, pentru altul mai tănâr și mai curajos. Mai charis- matic și mai trăsnit. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru cine. Pentru numele lui Dumnezeu, eu fac muzică, nu poli- tică ! Notele sunt aceleași pe orice portativ, și în rusă, și în germană, și în română, și în engleză. Aceleași de la Polul Nord la Polul Sud ! Și Cristi se retrage, iritat, în cabina sa, alături de instru- mentiști. — Cum sunt copiii ? îl întreabă Marian. — Cum să fie ? Naivi, prostiți și neliniștiți, nu înțeleg mare lucru. — Apăi cine să mai înțeleagă ceva, domnule Vasile, în nebunia asta ? Nu vedeți ce blestemați am fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu care se găsea pe noptieră și mă ignoră. - Vreau să arunce păpușa aia. - Ce?“ întrebă ea iritată. Ce vrei să spui cu asta? - E ceva...nesănătos la păpușa ei, am zis eu. - La ce substanță ești reactiv acum? Deschise larg scenariul, studiindu-l intens. Mi-am dat seama că nu mai știam în ce zi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-aa, Jean? întreb condescendent, despicând cele două cuvinte. - Patrick, e aici un anume domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își coboară vocea: - Detectivul Donald Kimball...?! Da, camera s-a răsturnat brusc în momentul acela, și da, ideea mea despre lume s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numaidecât. Nu pare foarte entuziast de explicația noastră că am sosit abia azi în Germania și că, fiind duminică, nu am găsit deschisă nici o casă de schimb valutar. Îi propunem să achităm în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie cu trenul prin partea europeană a Uniunii Sovietice, o călătorie care a inclus și țările baltice, „surori” de lagăr sovietic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh” s-a strâns înfrigurat în pardesiul lui și s-a despărțit iute de mine!...Ă Iată exemple care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca un zeu, tablele acelor legi care trebuiau, totuși, să ne susțină și îndrepte până azi, în ciuda atâtor legi noi și miraculoase privilegii ale tehnicii. „Ascultă de tatăl și de mama ta ca să trăiești mult și bine pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna viitoare. Geo, stând în picioare în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această ocazie, ca și în Biroul Uniunii apărasem revista, conform înțelegerii din „acea seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar la replica mea, iritată, că nici el „nu prea muncește”, mi-a răspuns pe un ton impasibil că „el, ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându-mă spre ușa de oglindă, capitonată a biroului, l-am anunțat că nu mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu un poem dedicat lui N.B. etc. etc., Adrian, la semnul lui Geo, ia cuvântul și, după câteva fraze convenționale despre „marele său talent” etc., revine, ca și „șeful”, asupra „ideii” că... „la o revistă trebuie să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de Păunescu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]