1,368 matches
-
și bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important domnul plutonier-major Roman. În primul rând se Îmbrăca În uniformă, așa, Își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii ceilalți, care Întotdeauna Îl ironizau și nu se fereau nici față de noi. Îi zice „țiganu’ Păun”, că era Împăunat așa, majestuos... „Maiestatea sa, domn plutonier-major Roman”. Și țiganu’, de exemplu, s-a făcut de râs față de noi odată: eram În curtea penitenciarului, eram scutit nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani, îmbuibați. Student fiind, nu l-am înfruntat pe Zolineak, secretarul UTC pe Universitate? Asistent la Institut, nu i-am replicat lui Ichim, primarul de atunci? Nu l-am ironizat în scris pe Calimandric (dîndu-i porecla de Aușel)? Am avut cîțiva ani „funcții”, dar nu m-am integrat „nomenclaturii”. E drept că nici cei ce o alcătuiau nu s-au grăbit să mă asimileze. Simțeau în mine un „outsider”, unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Profesorul l-a declarat pe acesta „poet european”. Cei doi au stat alături la simpozionul de dramaturgie, unde Piru a vorbit cel mai mult tot despre Sorescu, deși lîngă el era și D.R. Popescu, pe care chiar l-ar fi ironizat pentru influențele străine în ceea ce a scris. „A fost magistral!”, mi-a subliniat Mihai, solicitînd din priviri confirmările celorlalți. Apoi, pe același ton jubilatoriu, mi-a spus că Liiceanu (care a venit împreună cu Pleșu) l-a pus în încurcătură pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de informat în privința intențiilor ungurilor. Articolul pe care mă considerați obligat să-l citesc are defectul că e polemic, iar polemicile sînt întotdeauna tendențioase, exagerate”. „Cum nu sînteți informat?”, m-a luat el iarăși la rost. A crezut că-l ironizez. Mi-a spus că el știe istorie, filologie, latină, aceasta din urmă atît de bine, încît ar putea să facă un doctorat. L am asigurat, în mod potolit, că nimeni nu pune în chestiune cunoștințele lui de latină. „Nu, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre colegii săi de redacție, pentru a Înțelege, fără greșeală, unde, de ce și cum s-ar fi situat, acum. Sorin dispunea de un inatacabil bun-simț, de un sănătos și alert instinct al evaluării oamenilor și cărților, cu dreaptă, genuină măsură. Ironiza instantaneu prețiozitatea, dubioasele jocuri de vodevil politic, demagogia de orice fel, xenofobia de orice fel, inclusiv, și mai ales, cea „subtil” ambalată În țopenie elitară. Minciuna, discursurile patetice, de „nobilă”, imaculată intransigență Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni În acest sfârșit de mileniu. Sper ca România să aibă, În fine, un Nobel. Spre regretul tuturor, nu și al meu, Norman Manea.” Știa prea bine cât ironizam provincialele „dezbateri” despre Marele Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau premiile, din orice anotimp și orice loc. Știa, de asemenea, prea bine, și cui se adresează. Se războia cu „d’ale carnavalului”, cum mai făcuse. Pronunțase, apăsat, infamele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că au În față un intelectual european de rasă, un pătimaș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai puțin important decât Kant. Dar nu cred că se poate studia Kant În timp ce joci fotbal.” După o pauză, Claudio a continuat: „Am primit cândva o scrisoare de la o femeie revoltată de articolul meu din Corriere della Sera În care ironizam spectacolul funeraliilor prințesei Diana. Am plâns la moartea ei», scria necunoscuta, «iar dumneata afirmi că cei care au plâns sunt, de fapt, lipsiți de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță ș.a.), comentatorul nu trece dincolo de examenul versificației. Prețuiește, în literatura română, numai scriitorii pe care cercul „Literatorului” și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea F., a răspuns atacurilor din „Literatorul” cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
în desenul în alb-negru, în tehnica clarobscurului. Câteva detalii expuse în lumină intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
T. Maiorescu și nu departe de spiritul acestuia, criteriile poeziei, insistând asupra „imaginii pure sau ideii poetice”, care e „sâmburele” ei, și asupra rolului determinant al imaginației. Tot aici Hasdeu începe și polemica sa cu T. Maiorescu, pe care-l ironizează la rubrica „Tutti frutti”. Conflictul se adâncește în urma acuzei de imoralitate pe care Comitetul central de inspecțiune școlară (din care făcea parte și Maiorescu) o lansează la adresa revistei în care Hasdeu publicase nuvela Duduca Mamuca. În replică, Apărarea redactorului la
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă soclul statuilor bombardate cu festivale”, și în fine, în Bod, unde ironizează indicațiile de genul: „De astăzi treci la regim pe deplin vertical”. Cu toată simplitatea ei aparentă, poezia este marcată de interogațiile existenței și destinului omului, în linia lui Tudor Arghezi. Volumul de povestiri Ioana din primăvară se bizuie pe virtuțile
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972, 22; Al. Protopopescu, „Corabia argonauților”, TMS, 1973, 5; Teohar Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu, Demitizând, ironizând..., CRC, 1981, 49; Valentin Tașcu, „Titlul la alegere”, ST, 1982, 6; Const. Miu, „Ioana din primăvară”, TR, 1987, 6; Al. Călinescu, Povestiri, schițe, momente, CRC, 1987, 7; Ioan Holban, Proză scurtă, RL, 1987, 23; Al. Piru, „Poetică eminesciană”, SLAST, 1989
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
se mulează perfect pe șablonul literaturii de spionaj și aventuri, combinat cu acela al „oglindirii” moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și de situație, pe modelul caragialesc
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
de vizibilitate ale literaturii Din ce În ce mai limpede, În România se conturează o mică industrie literară autohtonă. În Occident, ea există demult. Literatura de consum nu mai Înseamnă Sandra Brown, ci Paulo Coelho. Sau chiar Henry Miller. Ea nu mai poate fi ironizată sau denigrată, pentru că cei care o scriu, cei care o promovează și cei care o vînd sînt profesioniști. Atributul „de consum” nu Înseamnă că literatura pe care o caracterizează e proastă. Consumatorul nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților combatanți, să-i ironizeze Într-o sintaxă voit savantă (Oster), ori În descrieri oximoronice la mai multe nivele (Echenoz). Eroii minimali sînt, precum În existențele lor anterioare, bolnavi. Ceea ce era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană”, dar investită de o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă i-ar lipsi naivitatea și bunul-simț. Așa Însă, contaminarea geniului cu valori mic-burgheze - tocmai de aceea execrate de Barthes - are ca rezultat un ins lipsit de fibră tragică, rațional În interiorul celor mai iraționale decizii, pe care autorul Îl poate ironiza și iubi În voie. Pentru a ieși din impas, Antoine, neînțeles de nimeni, sărac și sătul de aparențe, hotărăște să devină bețiv, În mod cît se poate de metodic, Începînd cu lectura unor cărți de specialitate, despre efectele consumului de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-un instinct atât de van” (Toate). Un mod de a ironiza și parodia cu tandrețe (oarecum în genul lui G. Călinescu) este versificația burlescă, în manieră mai mult sau mai puțin folclorică, uneori cu elemente de lexic ardelenesc: „Deschide muiere poiata / vine vaca din ciurdă, adap-o și bag-o / eu
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
alt obiectiv al satirei este actorul Matei Millo, al cărui repertoriu N. T. Orășanu îl găsește demodat și deci necorespunzător imperativelor epocii. Ziarele timpului, atât cele guvernamentale, cât și unele din opoziție, cum era „Reforma” lui I. G. Valentineanu, sunt ironizate pentru lipsa de independență. Viața politică nu este cruțată, mai ales activitatea Camerei Deputaților și guvernul „despotic”. Deseori sunt publicate schițe satirice la adresa moravurilor familiei burgheze, a relațiilor sociale etc. Cu totul neașteptat, pentru că nu are nici o legătură vizibilă cu
CICALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286225_a_287554]
-
disciplinelor matematice). Acest aspect al scrierilor sale i-a fost reproșat adesea de către confrații care transformaseră „metoda științifică” (adică experimentul de laborator) în fetiș. Lui Guthrie nu i-a păsat foarte mult de aceste critici. Inspirat de Janet, i-a ironizat adesea pe experimentatorii de duzină care se îndrăgostesc de „cobai” și „uită că numai oamenii gândesc, dar viața îi pune și pe ei în poziție de cobai”. Totuși, după cum se va vedea, nu disprețuia cercetările experimentale. A preferat însă să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
noapte furtunoasă în care femeia apare de la un capăt la altul ca cea care conduce un joc straniu și voluptuos și dacă nu e nimic altceva decât un efect de surpriză, cel al unei seducții care se pune în scenă, ironizându-se totdată. Am căutat care este morala acestei aventuri dar n-am găsit niciuna". Astfel se termină povestirea lui Vivant Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altfel, trebuie să plec, fiindcă rude cu vocea excesiv de stridentă tocmai și-au făcut apariția, apartamentul se cutremură din pricina lor, fug prin anticameră fără să fiu văzut sau auzit". A fugi înseamnă a coborî în mare grabă scara și Kafka ironizează acest sport, singurul pe care îl practică și al cărui inventator este și anume "a coborî scara cu o asemenea viteză încât sunt pentru cei care urcă un obiect de spaimă"525. Personajul Odradek (Grija stăpânului casei) situează această poziție
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]