1,876 matches
-
Cioran se declară adesea un necredincios: „Dacă aș fi credincios, m-aș ocupa de Dumnezeu. Nefiind credincios, mă ocup de mine...” (III, 153). Pentru a nuanța, într-un loc își spune „a-creștin” (III, 217). De fapt, dacă se simte „ispitit de credință”, lucrul acesta se datorează chiar lașității sale de a nu pierde într-o competiție cu ceilalți, o lașitate care ia chipul demonismului: „e preferabil să te afli pe o poziție de inferioritate față de Dumnezeu decât față de semenii tăi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
expresia unui entuziasm fals: „Nietzsche s-a lansat cu supraomul Ă o tâmpenie. E de-a dreptul o pată pe reputația lui. Când te gândești că un spirit capabil de elanuri cinice de o rară anvergură s-a putut lăsa ispitit de o viziune atât de neghioabă!” (III, 299). Oricum, ca pe o revanșă, notează într-un loc: „Marii reformatori religioși au fost aproape toți fie epileptici, fie bolnavi de stomac. Primul caz e de înțeles și nu miră pe nimeni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sfat cu proști cu cap de lemn Și neîntrebători; nu-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori mă-mpunge. Cu râvna de mărire, Buckingham A început a fi prevăzător. Băiete! PAJUL: Poruncă, doamne! REGELE RICHARD: Cunoști vreun om ce ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Băiete! PAJUL: Poruncă, doamne! REGELE RICHARD: Cunoști vreun om ce ispitit de aur, S-ar învoi în taină să ucidă? PAJUL: Cunosc un gentilom nemulțumit; Se vrea mai sus decât îl ține punga, Și aurul, cît zece oratori, L-ar ispiti, nici vorbă, la orice. REGELE RICHARD: Pe nume cum? PAJUL: l cheamă Tyrrel, doamne. REGELE RICHARD: Parcă-l cunosc: să mi-l aduci aici. (Pajul iese.) Pe Buckingham, adânc scormonitorul Și preamintosul, nu-l mai țin de sfetnic. A tras
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
află în spațiul publicului (loja regală, la teatru), iar când puterea politică se risipește, artistul se dezechilibrează, își pierde propriul contrasprijin de putere. În Spectacolul ascuns, cea mai pasionantă carte românească de teorie a fenomenului dramatic (shakespearean), Alexa Visarion e ispitit adesea să creadă în această dialectică, poate că nu doar sub influența bibliografiilor contemporane de școală deterministă. Iar libertatea de exprimare câștigată brusc și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bărbat, și anume: coasta ei dreaptă e coastă stîngă de bărbat, coasta stîngă a lui; coasta stîngă a femeii e de drac. De aceea, nici nu-i lua din mîna stîngă, nici nu-i sta în partea stîngă, că te ispitește și te pierzi cu firea. Cînd visezi noaptea că te joci cu o femeie, acea femeie e zmeoaică; a doua zi te doare în piept și în spate; te vindeci dacă te ungi cu untură de porc de la Ignat [Sf.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cîni. (Gh.F.C.) Pe cînd cerul era foarte aproape de pămînt, un cioban a aruncat o baligă în lună și a chiorît o. Atunci Dumnezeu a urcat cerul sus de tot. (Gh.F.C.) 185 Pentru că luna era foarte frumoasă și frumusețea ei îl ispitea pe soare, care îi era frate, Dumnezeu a mînjit-o pe ici, pe colo, să fie mai puțin frumoasă. (Gh.F.C.) Pe lună se vede capul lui Iuda, care s-a spînzurat. (Gh.F.C.) înțarcă copilul cînd luna știrbește, ca să-i piară pofta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și-l va păstra pînă în dimineața sfintelor Paști, cînd trebuie dus la biserică în pălărie, atunci oamenii ce sînt strigoi vor veni la cel cu capul de șerpe și vor încerca să-l înceluiască* de la el și-l vor ispiti, că de unde are el pana aceea așa frumoasă. Se crede [că], dacă mușcă vreun șerpe pe om, apoi să intre pe loc în apă și se vindecă; dacă însă șerpele bea apă înainte de ce a intrat cel mușcat în apă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spartă", "Viața ca o coridă", "Un muzeu în labirint", "Polemici cordiale", "Calomnii mitologice" și cam tot ce va mai publica Octavian Paler, trădează un interes obsesiv pentru marile întrebări ale omului, și marile teme ale destinului, aceleași care i-au ispitit pe Malraux, Camus, Unamuno, Ortega y Gasset deveniți parteneri statornici de dialog. Tema, aproape imposibilă pentru un regim comunist: adevărul, și libertatea de a-l spune. Seria de autor inaugurată de Editura Polirom recuperează o operă aptă să reconstituie destinul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
problema astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că numele ereticului Soljenițîn se va impune, spre indignarea răsfățaților și premianților regimului, Fedin și Șolohov. Revenind pe teritoriul național, S. Damian nu ignoră variile motive (umane, prea umane!) în numele cărora autori români au făcut tranzacția cu diavolul, lăsându-se ispitiți de smârc, în detrimentul cerului. Rezistența prin cultură, o sintagmă deja amfigurică, deși pentru mulți sinonimă cu boicotul istoriei totalitare, nu trebuie supralicitată. Căci chiar și operele de prim rang nu sunt scutite de unele "prejudecăți autarhice", tip narcisism, autoexaltare, izolaționism
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aflat pe lista promotorilor culturali ai new-age-ului, conchide că existența acestuia în România est neconcludentă. Slavă Domnului! Viață și veac este o carte de învățătură despre pasul scriitorului în istorie, de la calofilie la filocalie, chiar dacă autorul pare a se lăsa ispitit să facă din propria bibliografie o instanță inevitabilă. Mihail Mihailide Cartea albă a medicilor-scriitori Dacă scriitorii full time nu au încă un dicționar la zi, iată că medicii-scriitori și publiciști români au, în fine, un Dicționar bio-bibliografic (București, Editura Viața
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate, copleșită de nesiguranță și de o nelămurită tentație: "Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adîncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor." Admițînd că rostul, în roman, al discuției celor patru este de a cataliza o trezire la adevăr a lui Bologa, e greu să nu observăm, deopotrivă, că discursurile lor par voci ale conștiinței în proces, interioare, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Să-i vie bine la supt -// Mi-l apleacă cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a plecat -// Și-n pustie locuiește -// Dușmanu mi-l ispitește -// Stă de el cu zi și noapte -// Cu ispită pîn-la moarte -// Tot umblînd prin umbre dese -// Și prin holde neculese -// O, suflete ticălos -// Ziceai că-n lume-i frumos Jelui-m-aș și n-am cui -// Jelui-m-aș cerbului
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
că veșnicia s-a născut la sat/ Aici orice gând e mai încet,/ și inima-ți zvâcnește mai rar"; 31. Condiția omului în lume poetul meditează asupra condiției omului: Unde și când m-am ivit, nu știu/ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare"; 32. Motivul somnului se asociază cu viziunea morții ("În somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părinți"; 33. Motivul biblic al apărării drumului "spre pomul vieții" de către
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vrăjit" și intră în "cântare" (lumea), unde își rostește discursul poetic. Eul liric atins de "vraja luminii cosmice" și a "cântecului universal" devine eu orfic, ființă atemporală: "Unde și când m-am ivit în lumină nu știu./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". Poetul trăiește în singurătatea lucrurilor, visează miracole, are viziuni personale, undeva între "coperișele iadului" și "muntele cu crini", între vinovăție și neprihănire: "Închis în cercul aceleiași vetre/ fac schimb de taine cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
hie înainte de a purcede la îndeplinirea ritualului. Totodată, el nu trebuie să se lase înșelat de vorbe sau de jurăminte, ci să ceară dovezi scrise asupra stării civile a cuplu lui ce dorește să se cunune, „să cerceteze și să ispitească“, cum spune mitropolitul. Abia după ce are toate dovezile în mână, preotul poate trece la le gi ti marea căsătoriei. Ta xe le percepute pentru efectuarea ceremoniei re li gioase, botez, nuntă, în mor mân ta re aduc importante venituri preoților
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
schimba; de fapt, atitudinea ei for țea ză mâna judecătorilor obligați s-o izoleze la schitul Bâțcov, departe în județul Argeș, cu aceeași veșnică justificare: „una ca să-și plângă păcatele, al doilea să să vegheze și altile care să vor ispiti a nu păzi cinstea bărbatului“. În anumite împre ju rări, consiliul constată că nu poate aplica acest tip de pedeapsă ori cât de mult ar dori și oricât de mult ar merita vinovata. Viața la mănăstire presupune frică și smerenie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a regăsi în experimentele americane o sursă revitalizantă. Se caută noi modele se provoacă la lucru conștiința critică. Autoarea nu ezită să compare momentul postpașoptist din secolul XIX cu momentul '68 din secolul nostru, când intelectualii francezi s-au văzut ispitiți concomitent spre extremele cardinale reprezentate de America și Rusia. Se ia în calcul și o a treia soluție, utopică, bascularea spre noua lume în emergență, a cărei notă distinctivă ar fi o modernitate aparent străină de ideologiile trecutului. În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în pragul unei tragice conflagrații; la două secole, în fine, moment pentru fixarea căruia autorul nu face decât să repete impresia lui Karamzin că revoluția nu era încheiată, că "lucruri de mirare" aveau a se produce pe seama ei. Istoricul era ispitit atunci să tragă cortina ca să nu mai vadă, parcă așteptând să se consume, în afara lui, o tragică paranteză a istoriei. Examinând acum împrejurările din 1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne în fața istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și chiar cu un anume fel de eveniment? Întrebarea s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe ceilalți, pe descurcăreții care-au izbutit, pe transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează provizia noastră de ficțiune, capitalul nostru de minciuni. Doar petele, opacitățile lucidității ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nietzsche și Cioran, susținea că justificările în fața voinței de a trăi sunt multiple. E un fenomen etern: prin intermediul unei iluzii pe care o extindem asupra lucrurilor, flamanda voința găsește întotdeauna un mijloc ca să ne rețină în viață. Pe unul îl ispitește plăcerea socratica de a cunoaște și iluzia că își tratează, astfel, veșnică rană a faptului de a exista, pe altul îl seduce frumusețea artei, "că să nu mai vorbim despre iluziile vulgare și aproape mai puternice pe care voința le
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care le oferă religia, pe care nu o acceptă, pentru că nu a descoperit-o prin efort propriu. Spune Nicolae Țurcan: Îndoindu-se de propria revoltă pe care o consideră "o credință pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul este că diavolul m-a ispitit atât de rar... Dar nici Dumneazeu nu m-a iubit"22. Îl "încadram" pe Cioran în portretul pe care-l face ateului Unamuno, care crede că acesta afirmă ori neagă existența lui Dumnezeu din disperarea necredinței? "Uitați-vă la ateii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]