1,366 matches
-
îndoială, amintirele blondei Maria, care nici idee n-a avut de aleanul ce-mi stârnise în piept, a înrâurit puternic scrierea mea, precum de asemenea și cadrul Brădățelului care punea și mai mult în relief frumusețea ei. Apoi, după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb 212 leșesc 213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
obiect, e drept că băiatul ăsta a scos o carte, când oi avea timp o să o și citesc, dar nici noi nu ne lăsăm pe tânjală. De exemplu, acum am început să lucrăm la canalizarea comunei și preconizăm s-o isprăvim în semestrul doi, după care asfaltăm, drișcuim, introducem un maxi-taxi cu stație chiar la noi în mal, ca oamenii cu probleme medicale poată să se deplaseze ușor. Apoi m-am dus la Farmacistu la magazin. I-am spus direct cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit și n-a Întârziat măcar o singură dată de la școală, unde intra În clasă Îndată după sunat, când nu isprăvea de fumat țigările, făcând din ochi apelul clasei, fără catalog, fiindcă Își cunoștea pe fiecare din elevii lui, capabili la sfârșitul anului să traducem, fiecare din noi, câte un capitol din Anabasis și să-l povestim liber cu ochii pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mintea lui „zurlie“ (nebună): Decât o viață amară și-un trai nesuferit/ Mai bine un glonț de pușcă și moarte la minut! - „mutat“ (ucis) dintr-o „nasulie cu căfteală“ (scandal mare cu bătaie) și, după ce a „mierlit-o“ (a murit), isprăvit cu șișurile (pumnale), cu cuți tele și cu bricegele, așa „muliu“ (mort) cum era, de toți [cei] care tremuraseră până atunci de spaima acestui „mardeiaș“ (bătăuș) peste toată această mahala din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
facă fapta bună, să nu creadă cu mintea sa că o va lucra Îndată, căci este cu neputință, ci să Înceapă. Și cu toate că la Început o va strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă va răbda de multe ori și nu se va lenevi, atunci și Dumnezeu va privi la voința lui cea bună și la osteneala
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
răbdare! Priviți la ceasornicar, un mecanic. Câtă răbdare nu-i trebuie ca să așeze piesele sărite de la locul lor! Câtă atenție, câtă încordare ca să nu greșească!... Și noi să nu facem aceasta pentru mântuirea sufletului?! Apoi mulți încep bine, dar puțini isprăvesc cu succes. Mulți rabdă dar puțini trag până la capăt. Iuda a început-o bine, dar cum a sfârșit-o? Luter, Voltaire? Toți au început-o bine, dar au sfârșit-o rău. Așadar din nou vine trebuința unui alt punct de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de prezentări și sărutări de mâini... până în camera lui Mihai, unde am putut sta în sfârșit liniștiți de vorbă. La despărțire, am promis să ne mai căutăm, dar, prins de problemele mele, am tergiversat până în ziua când am aflat că, isprăvindu-și concediul, Mihai se întorsese la Cluj. Trecuseră cele două jumătăți ale tinereții mele... Cea dintâi stătuse sub semnul Institutului Francez din Ro mâ nia și al prieteniei cu Roland Barthes, care fusese ultimul director în funcție al „Versailles-ului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
inutile - lectură cu voce tare și transcrierea extraselor alese. O trecere de timp dintre cele mai agreabile, căci pentru mine Service inutile este capodopera lui Montherlant. Ieri-seară și azi-dimineață am lucrat la parafraza piesei lui Shakespeare Măsură pentru măsură. Am isprăvit primele două scene. Ceea ce nu știu încă este dacă trebuie să o scriu în proză sau în versuri albe. Deocamdată însă m-am săturat și mă apuc din nou să monther lantizez! 24 octombrie 1952 Despre non-toleranță: autodafeurile, Inchiziția și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
clipă, cu atât mai mult cu cât Giglio s-a autodepășit în calitatea lui de gazdă: erau multe de văzut și de făcut la Galați... Când m-am întors la București, Alby plecase... 5 ianuarie 1954 În sfârșit s-au isprăvit și Saturnaliile... Se simțea nevoia unei vieți mai sănătoase, mai pline de lucruri reale, iar nu de iluzii și amăgiri simbolice. Afară e ger puternic, din cel care înzdrăvenește... Lucruri și oameni au reintrat în curgerea lor obișnuită... Viața începe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru mine în fiecare clipă, drumuri grele și promițătoare de chin, am ales!“ E vorba de viață și de artă. Am impresia că sunt ceva mai copt pentru aceasta din urmă decât anul trecut. 18 septembrie 1954 În sfârșit am isprăvit restanțele, toate cu „foarte bine“. Acum nu-mi rămâne decât să-mi economisesc forțele și să creez. Trebuie cu orice preț să mă adun! Pierre, din București, lui Florino la Iarăș 18 septembrie 1954 Dragul meu băiat! Îți scriu în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii atunci când a croșetat tivul tot mai lat și mai „filigranat“. Sau poate că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea împotrivi, căci cu fiecare rând de găurele adăugat tivului de la gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o rețea fină de gheață. Ogor aflat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
altfel, la ce bun să mai scriu? și-n afară de asta, aici chiar sunt perfect de acord cu reclama la pâinea germană: „Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit/ Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Încă n-a isprăvit cu ghinionul pe pâine. P.S.: Ce-i drept, în reclama la pâinea cu pricina,Pech se scrie cu „ae“, dar, vorba florăresei: „Ce-are a face?“ Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru buntc " Când e ceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu disperare în glas un bob de grâu, pe care însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul s-a terminat. Acum, Titi, du-te lângă frații tăi și culcă-te. E târziu, iar mâine trebuie să mergi la școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând la temperatura camerei. În felul acesta topind zăpada ne procuram apă pentru băut, pentru gătit și pentru celelalte nevoi. Și cum toate în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț, care, în ticăloșia lui arhicunoscută, n-a plecat cu mâna goală ci, a luat cu sine câțiva nevoiași perpetui, sărăntoci și nenorociți care mai mult se chinuiau decât trăiau, făcând degeaba umbră pământului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bucală firimitura sustrasă cu o frică terifiantă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uf! Dumnezeule! Papilele gustative au receptat cu viteza luminii aromele materialului primit, iradiindu-le în tot spațiul destinat acestei operații. Era un miracol. Uimitor! Totul se isprăvise. Nu se întâmplase nimic. Nimeni nu observase ce făcusem eu în timpul orei. Nenorocirea s-a produs ceva mai târziu. Ora s-a încheiat și toți colegii au ieșit în recreație, la zbenguială. Am rămas singur în clasă. Singur cu neprețuita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iobagilor din satele Arpașul de jos, Arpașul de sus, Oprea și Streza Cârțișoara, Telechi Recea și Voievodenii Mici împotriva celui mai neomenos domn de pământ din părțile acelea, contele Iosif Teleki : - « Domnul nostru de pământ spre iarnă, după ce și-a isprăvit tot lucrul, ne lasă și nouă două zile (pe săptămână) să lucrăm, dar primăvara, îndată ce începe lucrul, cei care avem boi, când cu carul, când cu plugul lucrăm. asemenea la toate strânsurile facem servici săptămâna întreagă și care n-au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fiindcă cu altceva nu avem a îngrădi un locșor pentru porumb. Când domnul merge la adunări trebuie să-i mai dăm peste ce datorăm anual 5 măsuri de unt, 40 găini și 400 de ouă.... Lucrul domnesc niciodată nu se isprăvește în casa noastră, noi într-o parte iar muierile noastre torc necontenit și e de mirare că mai avem cămașă în spate sau o bucată de pâine la gură. Locuiesc în satul nostru mai mult de zece servitori ai domnului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu știm, ci știm că nouă nu ni s-au dat un ban din aceia. 9. Slujba la domnul nostru nu puțin ne sărăcește, ce-i drept iarna ne lasă două zile pe săptămână, dar vara până ce lucrurile sale le isprăvește, cositul, seceratul, ne mână în fiecare zi și nu ne dă decât un țipău(pâine), când avem însă sărbătoare, atunci ne scoate din casă toți oamenii capabili de lucru, și când careva e în slujba împăratului, îi mână sluga de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Elena C. Folea, căsătorită Blendea în Seaca născută în 1884 căs. 1900. Prin 1903 am construit cel dintâi război de lemn cu căței de o lungime numai de 1,70 m., cu una tălpiță și 4 suluri. În 1910 am isprăvit căsuța de lucru(atelier) unde mi-am... Aci se întrerupe cronica de casă a lui Constantin G. Folea din Streza Cârțișoara, din care cititorul poate ușor deduce cam care era condiția de viață a oamenilor satului nostru atunci imediat după
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Soarele, în scurtul său drum astral își arată timid chipul palid prin ceața lăptoasă și printre ramurile copacilor încărcate cu promoroacă, alcătuind un tablou hibernal a cărui frumusețe nu o întrece nici cel mai iscusit artist. Dumitru Dascălu și-a isprăvit orele și, rămas singur în cancelarie, privește pe geam urmărindu-și gândurile care îl asaltează tot mai mult în ultima vreme, transportându-l înapoi spre începuturile carierei sale didactice. Când a părăsit băncile facultății, a fost repartizat la o școală
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sunt pe punctul de a închega politicește unitatea lor națională într-o Bulgarie nouă și mare. Și în fața acestui lucru, îmi pare așa de crud și de nedrept să cădem deodată peste oamenii aceștia, pentru care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spus; asemenea atîtor mii de tineri condeieri, visam să scriu și să fiu publicat, strădania mea de deasupra paginii albe să ajungă la public era modul meu de-a mă implica. La cantină, începeam munca la cinci dimineața și-o isprăveam după ora unsprezece noaptea. Singurele după-amieze libere erau cele de duminică, imediat după masa de prînz. Atunci, dacă nu mă culcam, frînt de oboseală, mă duceam și făceam baie în mare, împreună cu ospătarele, vreo douăzeci la număr, toate tinere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să zicem că-i așa. Cine e vinovat? Tu! șoptesc eu scurt. Tu trebuiai pedepsit. Ca legea să mă poată pedepsi, trebuie un minim de dovezi... Lasă cinismul, Vlade! îi strig. Spune care-i adevărul! Acela pe care-l știi. Isprăvește! Dacă am înclinat să cred vreodată asta, acum nu mai cred! E drept, strîng eu din umeri, după ce ai pornit Sinteza, te-am văzut la film de două ori cu Silvia, dar... de aici și pînă la... Interfonul începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
las cheia de la clădire. Tehnicianul ia cheia și-o pune în dulap, agățînd-o într-un cui liber, sub care scrie cu pixul: SEPARATOR. "Aici se încheie munca mea și a celorlalți la separator", mă înfior eu, fericit că s-a isprăvit cu bine. Îl salut pe tehnician, mai arunc o privire spre parametrii de pe tabloul de comandă, apoi mă îndrept către ieșire. Afară, simt miros greu, de la Secția Reziduuri, pe lîngă care am trecut dimineață. Îmi amintesc de seră, care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]