26,665 matches
-
în Muntenia și Oltenia. Odată efectuată această minuțioasă statistică, cercetătorul purcede la o discutare comparativă a lor și la prezentarea motivelor, a personajelor, a conflictului, a elementelor ce le conferă literaritatea. În același timp, trece în revistă, uneori polemic, opiniile istoricilor literari și ale folcloriștilor ce s-au exprimat în materie. Toma Alimoș apare când ca boier, când ca haiduc (voinic, viteaz), când ca pribeag sau cioban. El este înzestrat cu toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
copilăriei și adolescenței, prin cimitirul din marginea Constanței: "Vizitele în cimitir mi se însoțeau de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații". Impozantele tomuri intitulate Artă medievală (I-V, Ed. Albatros, 1998) depozitează contribuțiile acestui istoric al artei format prin jocul potrivniciilor convertite în act constructiv. O altă etapă a biografiei deloc armonioase a lui Pavel Chihaia l-a constituit exilul. Începînd din 1948, cînd "a devenit limpede că americanii ne-au abandonat", autorul Blocadei a
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
personale a președintelui Giscard d'Estaing, dar pentru soția mea a fost o dramă pe care i-am impus-o". Ajuns, în fine, într-o atmosferă pe deplin respirabilă sub unghi civil și moral, Pavel Chihaia își continuă travaliul de istoric de artă, închinat Evului de mijloc, publicînd trei cărți în Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
aceeași măsură cu opera sa literară/ culturală; individul, cu mulțimea de condiții care i-au marcat deciziile; volumul lui Cornel Ungureanu este, lucru care face plăcută lectura, unul cu oameni vii. în cuvîntul introductiv, Cornel Ungureanu promite o privire de istoric literar, deci una care pune ordine după consumarea evenimentelor. Dacă tonul relaxat și preocuparea pentru toate fațetele lucrurilor discutate confirmă promisiunea, se poate identifica o atitudine de fond care o infirmă. Premisa de la care pornește Cornel Ungureanu în discutarea destinului
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de cătră români! Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase decît locurile cele mai clasice... Trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine". Și, după aceste înflăcărate judecăți romantice, datorate unui istoric din școala romantică, aflăm altele care definesc calitatea de român, oriunde istoria mașteră i-a așezat: "Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți a neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
ajutat de documenturile și tradițiile vechi, voi căuta a vă da și o idee lămurită asupra stării sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, culturii, negoțului și literaturii române". Curajos program al unui profesor de istorie, imaginat tocmai în 1843. Marii istorici de mai tîrziu l-au urmat, chiar dacă de la Iorga, Onciul, Ion Bogdan încoace au inițiat școala pozitivistă în istoriografie, pornind critica științifică a izvoarelor. A mai rămas de la Kogălniceanu un discurs vestit rostit în Academia Română în 1891. E, fără s-
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
de a se împotrivi la cea întîi ochire a unei femei ceva frumușele". Recitite azi, încerci, poate, un sentiment de regret că autorul n-a perseverat într-un tip de scriere ficționară în care dovedea înzestrare. Dl Teodor Vârgolici, cunoscutul istoric literar, a alcătuit o bună ediție din secțiunea literară a operei lui Kogălniceanu, la care a adăugat, cum era și firesc, vestitele programe literare și nu mai puțin celebrele discursuri comentate de mine aici. O postfață, o cronologie, referințe critice
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
e publicată poza lui Ion Iliescu, cu explicația: "TERORISTUL NUMĂRUL 1 AL ROMÂNIEI!" și cu mobilizatorul îndemn: "URMĂRIȚI, PRINDEȚI, ARESTAȚI!" * Cu o grabă demnă de cauze mai bune Parchetul General a dat curs sugestiei Cotrocenilor de a se sesiza împotriva istoricului și ziaristului Marius Oprea care a publicat în ROMÂNIA LIBERĂ un articol în care susținea mafia arabă din România care ar fi avut legături cu Osama bin Laden. Cronicarul nu susține punctul de vedere al lui Marius Oprea, dar tehnic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
Z. Ornea Dacă mă gîndesc bine, e evident că generația mea de istorici literari și cea dinainte și-a făcut pe deplin datoria. S-au publicat ediții încheiate din opera scriitorilor români fundamentali (chiar dacă unele viciate în aparatul critic de sociologism sau, uneori, cu textul ciumpăvit), s-au scris exegeze monografice și studii
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
o formă de manifestare a unei furii care în loc să explodeze, prin bubuirea ușii, face implozie prin închiderea ei cu cea mai mare grijă. * La Tîrgoviște, la comemorarea lui Mihai Viteazul, președintele Iliescu a găsit de cuviință să se răstească la istoricii care își permit să scrie istoria altfel decît o vor politicienii, mai bine zis, altfel decît se vede ea dinspre Cotroceni. Acest, să-i zicem, amănunt n-a tulburat presa cotidiană de la noi. În schimb, ROMÂNIA LIBERĂ l-a atacat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
sculptură, unul de sculptură în marmură, organizat la Pitești, și unul de sculptură în lemn, organizat în comuna Bogați, în vecinătatea Piteștiului. Primul simpozion, cel de la Pitești, inițiat de către primărie și consiliul local și coordonat de directorul Centrului cultural Pitești, istoricul Liviu Martin, a reunit un număr de șase artiști din generații diferite și cu preocupări formale diferite. Nume bine cunoscute în mediile de specialitate și chiar în cercuri mai largi, cum sunt Gheorghe Iliescu Călinești, Panaite Chifu, Dinu Câmpeanu și
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
ar fi fost semnat de cel care a lăsat cîteva opere de ficțiune care i-au supraviețuit, mă îndoiesc că ar fi fost mai luat în seamă decît alte jurnale care s-au pierdut ori au devenit materie primă pentru istorici. Repet, mă îndoiesc că Stendhal ar fi vrut să-și vadă publicat Jurnalul și dacă n-ar fi murit înainte de a avea timp să-și pună ordine în hîrtiile personale sînt aproape sigur că și-ar fi distrus însemnările de
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
etnografice și chiar iconografice (cartea e plină cu ilustrații cu rostul lor precis în economia cărții) pentru a distinge deosebirea, adesea discrepantă, dintre clișeul portretului evreului imaginar și al celui real. Dar înainte de asta, autorul face o utilă incursiune în istoricul ideii de toleranță la români, oprindu-se cît și cum se cuvine, la programele cu adevărat emancipatoare ale revoluțiilor de la 1848 în țările române, deși ideea de a-i accepta pe străini drept egali cu autohtonii în fața legii își face
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Ion Ghica (ambii, născuți în 1802). Raportul dintre document istoric și invenție epică ori caracterologică este demn de luat în seamă în opera lui Ghica. El ne va dezvălui un lucru puțin remarcat. Nu știu să fi făcut cineva, un istoric bunăoară, un studiu atent al detaliilor de locuri, de nume, de vestimentație ori de obiceiuri, al informației, în general, pe care ne-o oferă Ghica despre secolul al XIX-lea românesc, spre a nu mai vorbi de atmosfera, cîteodată suspectă
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
mai degrabă om al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în realitate. Și pune atîta forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui alt
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
fantasmelor sale artistice. Aproape nu mai are rost să ne întrebăm despre adevărul reprezentărilor. Ele sînt plauzibile într-un asemenea grad, încît nu pot fi infirmate. Așa se întîmplă de obicei cu lumea din opera romancierilor, nu din aceea a istoricilor. Ghica nu ne-a lăsat romane, dar ne-a lăsat un secol XIX care-i poartă pecetea inefasabilă. Secolul XIX românesc este secolul lui Ion Ghica. Zadarnic l-am mai căuta astăzi, în spatele lui, pe acela real.
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
evreilor și țiganilor în timpul războiului. Cel pe care vrea să-l reabiliteze Gh. Buzatu a avut pe conștiință moartea a sute de mii de evrei și țigani, ceea ce îl așează în categoria criminalilor de război. Dacă Gh. Buzatu ignoră, ca istoric, aceste fapte dovedite ale lui Ion Antonescu și se străduiește să-l reabiliteze, ca de altfel și președintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, nu e de mirare că același Buzatu nu respinge antisemitismul și xenofobia lui Hogea, ci e de părere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
reanimat și pe politicieni și a produs interpretări de tot felul din cauza relației normalizate dintre locuitorul de azi al Cotrocenilor și fostul proprietar al acestui palat. Fără a fi istoric, Cornel Nistorescu l-a prins în flagrant de inexactitate pe istoricul de serviciu al guvernului, academicianul Răzvan Theodorescu, care i-a împroprietărit postum pe Bourboni cu Palatul Luvru, pentru a putea respinge, republican, cererile venite din partea avocaților Regelui. Un alt om de serviciu al guvernului, Octav Cosmîncă, și-a declarat consternarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
o aducă din condei în așa fel încît s-o facă de nerecunoscut. * Intrat într-o zodie neagră, Ministrul Culturii a ajuns la o nouă concluzie axiologică, după ce i-a refuzat regizorului Lucian Pintilie orice realizare artistică în afară de Reconstituirea. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, istoricul Andrei Pippidi n-are alt merit decît că e nepotul lui Nicolae Iorga. Motivul acestei declarații? Răzvan Theodorescu l-a dat jos pe Andrei Pippidi dintr-o funcție care face parte din parohia d-lui Theodorescu. Persoane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
condei în așa fel încît s-o facă de nerecunoscut. * Intrat într-o zodie neagră, Ministrul Culturii a ajuns la o nouă concluzie axiologică, după ce i-a refuzat regizorului Lucian Pintilie orice realizare artistică în afară de Reconstituirea. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, istoricul Andrei Pippidi n-are alt merit decît că e nepotul lui Nicolae Iorga. Motivul acestei declarații? Răzvan Theodorescu l-a dat jos pe Andrei Pippidi dintr-o funcție care face parte din parohia d-lui Theodorescu. Persoane mai rău-voitoare decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
merit decît că e nepotul lui Nicolae Iorga. Motivul acestei declarații? Răzvan Theodorescu l-a dat jos pe Andrei Pippidi dintr-o funcție care face parte din parohia d-lui Theodorescu. Persoane mai rău-voitoare decît Cronicarul ar spune că dacă istoricul Theodorescu îl contestă astfel pe istoricul Pippidi, contestatarul n-are nici măcar meritul de a fi nepotul lui Nicolae Iorga. * Țărăniștii au ajuns să ofere presei pînă și o casetă audio a uneia dintre ședințele lor, în războiul pe care îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
Nicolae Iorga. Motivul acestei declarații? Răzvan Theodorescu l-a dat jos pe Andrei Pippidi dintr-o funcție care face parte din parohia d-lui Theodorescu. Persoane mai rău-voitoare decît Cronicarul ar spune că dacă istoricul Theodorescu îl contestă astfel pe istoricul Pippidi, contestatarul n-are nici măcar meritul de a fi nepotul lui Nicolae Iorga. * Țărăniștii au ajuns să ofere presei pînă și o casetă audio a uneia dintre ședințele lor, în războiul pe care îl duc unii împotriva altora. Două ziare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
40; care au debutat în anii '80-'90, dar și în deceniul 8, sau chiar 7; care au activat în România și Basarabia; prezenți în viața literară, ca poeți, romancieri, eseiști, critici literari, dar și traducători, comparatiști, folcloriști, critici și istorici de artă. Fenomenul literar românesc se deschide pe măsură ce capătă contur, cuprinde și prozatorii sf, și cercetătorii aflați în no man's land-ul interdisciplinarității. Alături de scurtele analize semnificative, articolele conțin prezentări succinte ale vieții personajelor, de multe ori mici istorii
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu mai puțin aspru decît Cantemir cu defectele de caracter al copămîntenilor săi! Obsedat de "tensiunea creată de întîlnirea dimensiunii eternului cu cea a istoricului în conștiința românească", ia partea "istoricului", la nivelele conștiinței deliberative, străduindu-se a minimaliza "eternul". Nu fără semnificative renegări, așa cum am văzut și cum vom mai vedea. Dorind a spulbera "nostalgia neschimbării", e silit, în virtutea unor factori temperamentali, a unei
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]