145,625 matches
-
vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. Utopie și rememorare Nici una dintre arte nu trăiește cu atîta intensitate, asemenea arhitecturii, promisiunea măreției și proximitatea eșecului. După cum nici una nu codifică în aceeași măsură aspirațiile, tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici literatura, nici teatrul și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în sine, așa cum o face tot arhitectura, sentimentul supunerii și misterul umilinței, ostentația burgheză și aspirația eternității
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
care numai atitudinile polare o pot dezvolta. Utopiei totalitare, încrîncenării de a ipostazia voința de eternitate a unei deviații comportamentale, parțial colective, parțial personalizate, i se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a reconectării la dinamica firească a istoriei. Și chiar dacă, în sine, proiectele prezentate și premiate în cadrul concursului București 2000 sînt perfect raționale, justificate și realizabile în principiu, ele sfîrșesc prin a rămîne forme de utopie și simple exerciții de stilistică urbană prin imposibilitatea, cel puțin în acest
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
și realizabile în principiu, ele sfîrșesc prin a rămîne forme de utopie și simple exerciții de stilistică urbană prin imposibilitatea, cel puțin în acest moment, de a fi transpuse în spațiu. Ele corectează, însă, în absolut, imensa rătăcire a unei istorii bolnave care, pe nedrept și abuziv, s-a răsfrînt nemijlocit asupra arhitecturii românești. În acest sens, concursul internațional București 2000, cu toate că nu corectează nimic în spațiul urban, constituie o exemplară formă de terapie pe care arhitectura noastră era obligată să
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din '89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și memoria narativă. Dacă Muzeul a fost recuperat, Biblioteca a murit asemenea străbunicii sale din
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
devin martori incontestabili în certificatul de sănătate ori numai în fișa noastră clinică. Prin simplul său exercițiu de contemplație, artistul citește întreaga simptomatologie și, de cele mai multe ori, diagnosticul lui este definitiv ca o axiomă. Acum, în lumina crepusculară a unei istorii obosite de propria sa vitalitate, autoreflectarea în artă nu este din cale afară de încurajatoare. Seninătatea s-a stins, jubilația este doar un rictus, gestul exemplar s-a preschimbat și el într-un biet eroism al supraviețuirii. Artistul protestează, denunță vehement
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
revelația coșmarurilor provocate de lașitățile din fiecare, proiectate pe ziduri și în conștiințele atît de vinovate ale oamenilor. Orașele, ca și destinele, pot avea trasee luminoase sau pot eșua în ratare. Cît de serios ne-am gîndit, dincolo de șabloane, la istoria Bucureștiului, la felul în care, prin suma culpelor noastre, l-am lăsat - și îl lăsăm - să-i fie chipul maltratat? Cine este Bucureștiul și mai ales, al cui este el? "Bucureștiul este un oraș pe care l-a făcut capitală
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ei. Cam peste tot în lumea asta, specialiștii și locuitorii unui oraș au căutat să-i conserve tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat îndepărtarea fastuoaselor "toalete"de epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la pămînt povești și case, mînăstiri
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat îndepărtarea fastuoaselor "toalete"de epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la pămînt povești și case, mînăstiri, edificii culturale. S-a trecut cu buldozerul peste ziduri și peste suflete. Să nu mai rămînă nici o
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
războiului din Crimeea). Scrisori din perioada 1919-1922 trimise de Dragoș Protopopescu, doctorand la Londra, profesorului său, Mihail Dragomirescu, vorbesc despre greutățile financiare dintotdeauna ale studiilor în străinătate. Revista ne aduce și proiectul dicționarului economic al lui Eminescu (definițiile țin de istoria economiei și pot fi judecate numai în perspectiva studiilor economice la sfîrșit de secol XIX la noi), precum și cîteva poezii de tinerețe ale lui Bacovia (din perioada 1906-1912), inedite, poezii care joacă deconstruirea enunțului, aceeași, dar nu cu același efect
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
să mă confrunt cu un mod mai dogmatic de combatere a "reacțiunii" literare. Dl. Borbély merge mai departe și susține că a atribui criteriului estetic "un statut de exclusivitate normativă, absolută" este o greșeală. În consecință, dacă dorim să regîndim istoria și cultura literaturii noastre - și ar fi poate timpul s-o facem [...] - cred că ar trebui s-o trecem printr-o baie radicală de multiculturalism". În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
Peste șaizeci de ani nu va mai rămâne nimeni. Ba da, va rămâne încă o pereche, căreia programul meu îi va asigura supraviețuirea. O tânără pereche care se va iubi și care va fi singură în lume. Ea va reîncepe istoria creației, însă nu vor mai fi ca primii oameni, deoarece vor poseda întreaga noastră experiență, pe care o vor moșteni. Ei nu vor deschide ochii asupra unei creații de început și fără probleme: le vom lăsa moștenire și aceste probleme
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
de întrebări nepotrivite, pentru a primi răspunsuri potrivite, a fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski în The Ascent of Man, metoda care a asigurat progresul științei. Lucrul acesta este valabil, de asemenea, în filosofie, psihologie, sociologie, dar și(...) în critica și istoria literară". Nu s-ar putea oare inversa definiția "ideii neconvenționale"? N-ar putea reprezenta ea un răspuns nepotrivit, neașteptat la o întrebare potrivită, așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că, pentru a se menține în formă, critica
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
a "curajului"în domeniul comentariului literar: "În ce constă el? În a nu avea complexe în fața operelor de primă mînă (cu celelalte lucrul nu-i prea greu), în a-și expune în mod neretușat părerile, sau, cînd e vorba de istoria literară, concluziile cercetării; în a nu ține seama în judecarea literaturii de considerente extraprofesionale. Prielnică de obicei scriitorului, atunci cînd simte o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt copil. Tu ce crezi? - Eu știu?! Cert este că ceva se-ntâmplă! Simt eu! Numai că... barbarii au stăpânit tot timpul lumea. Am Învățat din istorie, de la școală. - Bă tată, mânca-i-ar moșu pe ei! Așa e! Se schimbă unii pe alții ca santinelele În post! Să-și păzească starea. Tot pe-a lor! Că poporul, oricare ar fi el, așteaptă ca evreii din Vechiul Testament
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
spus! Apoi, ăilalți, nu-i știți voi, iar după ei, ăștia! Fâs și iar pârț! Chiar și mai pârț, că se simte! Iar pârțurile astea, unul după altul, miros al dracului! Dacă ai simț! Și bun simț! De-aia și istoria asta, a noastră, de care zici, pe ici, pe colo, pute. Unii și-au pus măști de gaze, ca În timpul războiului - vorba vine -, Îi vedeți și voi și o duc bine. Vai de binele lor, când suflet În ei nu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
accepta, eu, nu. Nu eram În stare să spun că nu știu ceva. Trebuia tot timpul să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Causeries, sub numele Une âme à naître (Un suflet pe cale de a se naște). Povestea acestui suflet merită un studiu separat, în alt context. Pentru moment, e importantă intriga. Cadrul poveștii este Paradisul, iar timpul coincide, aproape, în întregime, cu istoria umanității. Povestea începe cu puțină vreme înainte de moartea lui Abel și se încheie într-un moment pe care îl putem presupune destul de apropiat de al XIX-lea secol. Iar eroina e un suflet ce trăiește în Paradis, însă, visează, obsesiv
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Raoul de Bragelonne e fiul unui preot (Athos) și al unui cavaler rătăcitor (ducesa de Chevreuse) - ambii, celibatari prin definiție. Deghizările sînt revelatoare, nu întîmplătoare. Cea de a doua: încercarea eșuată a celor patru personaje principale de a deturna cursul istoriei, salvîndu-l pe Carol întîi de la calvar. Trimiterile biblice sînt prezente la tot pasul. Tot după douăzeci de ani, cînd pleacă să-și caute prietenii de odinioară, D'Artagnan îi găsește retrași, pe fiecare, în cîte un paradis. Bucolic - pentru Porthos
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
senin-didactic - pentru Athos. Dar numai morții (sau cei încă nenăscuți) pot locui în Paradis. O știu ei înșiși, fiecare. Chiar și titlul romanului ar putea să însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în trei părți a muschetarilor e o istorie care, treptat, s-a transformat, prin scriitură, în propriul său mit. Cavalerismul medieval caracteristic primului roman din ciclu este înlocuit de haosul și de confuzia Frondei, iar apoi, în final, de nașterea și de instaurarea unei ordini noi, într-o
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
descâlcească întrucâtva problemele etice ridicate de colaborarea cu poliția politică și de accesul la dosarele Securității. Există deci o împletire, cu atât mai interesantă cu cât mizează total pe autenticitate, între judecăți morale, precizări procedurale, evocări ale unor evenimente ale istoriei recente și, în fine, anecdotica bogată și intens colorată (și uneori plină de umor) - care fac din aceste dezbateri o lectură aplicată și cu deosebire captivantă. La finalul dezbaterilor se va desprinde, ca o concluzie implicită, constatarea că în România
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
t.v. este exclusiv interesat de cancanuri, mondenități, scandaluri conjugale, crime și violuri. E bizar să vezi că, în ziua în care se comunică rezultatul alegerilor parlamentare dintr-o mare țară europeană, le de pe canalele t.v. se deschid cu istoria unei bătrîne furate de un nepot bețiv; sau că tocmai cînd președintele SUA anunță disponibilitatea Americii pentru lărgirea NATO (fapt care ne preocupă în chip obsedant), știrile au pe "coperta" o ploaie torențiala din sudul Olteniei și vizita ministrului Mitrea
Știri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15098_a_16423]
-
În ediție românească, romanul se bucură de o impecabilă condiție grafică, asigurată de Editura Polirom, de un excelent, inepuizabil și pasionat traducător, Antoaneta Ralian, și de o foarte documentată postfață prin studiul lui Sorin Antohi Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie. Note pentru publicul românesc. Sunt îndeplinite astfel toate criteriile pentru un volum de un lux democratic, accesibil unei diversități de cititori. Am citit romanul cu mare interes, dar la sfârșit m-am întrebat - aș spune că inevitabil - cât din atenția
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
mai mult rău celor scrise și afirmate de el. Primul lucru care se spune întru demolarea lui Dan Petrescu e că "n-are operă", obsesia națională nemuritoare. Cu alte cuvinte avem o ștachetă ridicată pentru totdeauna la înălțimea amețitoare a istoriei călinesciene și onorabilitatea literatului român se măsoară în funcție de cît de aproape poate să sară de această ștachetă. De depășit nici că poate fi vorba, recordul e longeviv. Obsesia se vede și în literatură, Breban e încă considerat un mare scriitor
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
sine o metodă de deconstrucție, chiar și citirea sumarului intrigă. Probabil că cititorii își amintesc "cărțile enervante" din volumul trecut. Capitolul (rubrica) se numește acum "cărți greșite" și se ocupă mai ales de cărți cu probleme de ideologie sau de istorie a ultimilor 50 de ani. Autorul a devenit cumva mai serios, mai grav. De la voioșia estetică a cărților enervante, la amarul cărților greșite, e o trecere care ar trebui să ne pună pe gînduri. Se continuă jocul cu "necitirea", cu
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]