5,069 matches
-
din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi se grăbi să Închidă ușa prăvăliei, după ce se asigurase că Dante se făcuse nevăzut. Un ușor foșnet În spatele lui Îl determină să se Întoarcă brusc. Unul dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu farmecul lor sub pliurile delicate ale rochiei, aidoma unei statui a Venerei Întemnițată În veșmântu-i drapat. O picătură de sudoare Îi coborî pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lăsa să i se Întrezărească trăsăturile ca printr-un geam mat. Ajutându-se cu vârful unei dălți luate de pe banc, poetul Îndepărtă o fâșie de ceară Închegată. Era vorba, Într-adevăr, de spițer. Îi deschise haina În dreptul pieptului, scoțând la iveală cinci tăieturi care Îl Însemnau cu un pentagon, ca acela al mozaicarului. Rănile păreau prea superficiale ca să fi fost mortale, iar alte semne pe trup nu se zăreau. Ceara clocotită fusese vărsată peste bietul om cât timp Încă mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între zidurile ei. Toată frenezia crimei și toată slava virtuții care i se Împotrivește. Aceasta va fi opera mea, o Summa criminalis. În versuri scrise În limba populară, după uzul modern. — Binele, răul, virtutea și nelegiuirile? Dar va ieși la iveală o comedie Înfricoșătoare, exclamă Cecco Angiolieri izbucnind În râs. — Da, o comedie... În anumite privințe, murmură poetul căzut pe gânduri. Acum nu e momentul cel mai prielnic ca s-o mai lungesc despre proiectul meu. Dar unde e obișnuita veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care supraviețuitorii arestărilor din ziua de vineri, 13 octombrie 1307, ar fi reușit să-l ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se spre hanul cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Broanteș își dezbrăcă repede surtucul. în mișcarea emoționată, bruscă, un nasture de alamă abia aținat se rupse, se rostogoli pe podea, ocoli tălpile trandafirii ale Cosettei, trecu printre picioarele trainice ale unui fotoliu, se auzi duruind pe sub pat, ieși la iveală plin de scame și se opri lovindu-se cu un clinchet de un lighean. Din lighean zbură o muscă mare, verzuie. — Te rog să nu-ți faci o impresie greșită despre mine - spuse Cosette turnând în cești. Dacă te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de acum e la fel: iată o cupă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copii și bărbatul ursuz și cărpănos care săptămânal îi trăgea câte o mamă de bătaie soră cu moartea. Situația întristătoare în care am găsit-o nu ne va împiedica să o numim „Doamna Știucî”, pentru că uriașele ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în momentul când începură să curgă mâncărurile, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette rămaseră literalmente cu gura căscată. Căci ce nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care să-l împrumute. Străbunicul a reparat palatul și gondola, a mai cumpărat o flotă, a făcut în curte un heleșteu, a ridicat o școală, dădea pomană săracilor. Numai de-nsurat nu s-a însurat, c-atunci ar fi ieșit la iveală toată tărășenia. Pe scurt - încheie căpitanul Tresoro - așa am ajuns eu un pârlit. Oare - mai spuse el - dacă aș cere signorei un supliment... ce ziceți? Episodul 158 SURORILE ACETOSA Nimeni, dar absolut nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș spune că nu sunt deloc, însă, serenissime, retorica o avem în sânge, iar sângele nostru e nobil și nu trebuie decât nițel încălzit pentru ca retorica să iasă la iveală precum untdelemnul la suprafața apei. Din ținuturi mici se nasc adesea vorbe mari, iar în fața năpăstuirilor ce-au venit și vin peste noi neputându-ne totdeauna, din motive lesne de înțeles, împotrivi cu fapta, ne-am împotrivit cel puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care, din când în când, îi calcă vreo mașină. Spectacolul este inuman, dar colorat și strălucitor, de aceea este privit în fiecare an de milioane de telespectatori, cărora nici măcar nu le trece prin cap că astfel lasă să iasă la iveală micul fascist pe care îl avem toți în noi. Presupun că exagerezi, replică Nené Dupré cu un ușor zâmbet amar. Dar, după atâția ani la datorie, trebuie să recunosc că există un strop de adevăr în tot ce spui... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vrea să atragă atenția, atribuindu-ne tot felul de scandaluri dar vă asigur că mai toți cei care ne-au atacat, acum, sunt șomeri. — Cu toate acestea, faptele continuă să existe și, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la iveală oricât de mult ați încerca să le ascundeți... - îi aminti Hans Scholt, care începuse să-și vină în fire după șoc, deși vocea încă-i mai tremura în mod vădit. Anul acesta v-au obligat să întrerupeți raliul la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pildă o femeie și un lavoar spunea Huxley ce deosebire există Între vecina mea și o găleată de gunoi sarcinile electrice care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate că un microscop special ar putea da la iveală și atomi caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu este chiar atît de incompatibilă cu personalitatea unei găleți de gunoi dar cine ne dă dreptul să Împărțim oamenii În categorii valorice după culoarea pielii după sonoritatea numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîte ori și cu cîți oameni am vorbit cu adevărat, smulgîndu-mi gîndurile din străfundurile lor - munți cu sîngele afară, un creier stors și senzația că a mai rămas ceva acolo, un rest insesizabil pe care Încerci să-l dai la iveală, maltratîndu-te masochist că În sfîrșit comunici. Dar corespondența aceea totală, spontană, aproape magică, de care au parte doar Îndrăgostiții În clipele lor de grație. Lotte și Werther. Nori groși, negri, sparți În hohote lubrice, pașii devastatori ai furtunii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală cîteva colțuri de ziare vechi. Îngenunchează și le scoate cu greu de acolo. CÎnd se ridică asudat și abia respirînd, dă cu ochii de doamna E. care a Împietrit În ușa depozitului. „Un servitor, atît reușește să rostească, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a rotit gâtul, apoi a încremenit. I s-a mai zbătut o vreme pielița ochilor, apoi a încetat. Priveam deschizătura adâncă de unde ieșiseră la iveală toate chestiile acoperite până mai odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate. I-am ridicat capul apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așteaptă să mă fac bine. Deci stăteam în pat și cercetam împrejurimile, pentru că cel mai adesea îmi dădeau să citesc Vremuri fericite. Aproape în fiecare număr era cel puțin un articol care se ocupa de „catastrofa deosebit de norocoasă“, scoțând la iveală tot felul de amănunte, unul mai palpitant decât altul. Stațiunea și, în general, întreaga redacție de la Vremuri fericite își bazau existența pe acea minunată toamnă ploioasă. Revista era ilustrată cu niște poze bine făcute, toate, fără excepție, ale lui Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dar dați-vă silința, domnilor, ca măcar la sfârșit să ieșiți basma curată. Dac-ați ajuns deja din timpul vieții în relații atât de bune cu Domnul. Dar dacă totuși nu a meritat, dincolo aceste mărunțișuri vor ieși imediat la iveală. Eu nu pot să fac pentru dumneavoastră mai mult decât să-mi intitulez unul dintre tablouri «Sacramentul Euthanasiei». Vă voi picta pe dumneavoastră, cum vă pregătiți în dosul cortinei, dar nu luați asta ca încurajare din partea mea. Am ars deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în mână ca să-l semneze toată lumea, până ce toată coala A4 a devenit îndoliat de neagră, iar cei de la capătul cozii au început să bănuiască că la sfârșitul acestui mormânt colectiv de nume se ascunde și e pe cale să iasă la iveală Tatăl nostru. Startul a fost impresionant. La patru fără un sfert a început să cânte orchestra, la și cincizeci Gherasimov a apărut în capul scărilor și toată lumea se gândea că el era unul dintre noi, nu un kamikaze. Există o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca să-l gândesc. Mă uitam pur și simplu la mușamaua de pe masă. Era aceeași de când locuiam în casa asta. Partea lucioasă începuse să se uzeze, forma pliuri mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față pe partea lucioasă și alunecoasă. — Dragule, poate că nu ar trebui să fac asta, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
găsi și pe când am cunoscut-o pe Lee mă dădeam deja cu capul de acea ușă. în stilul ei tăcut, Lee mi-a revoluționat eforturile. Sub influența ei am învățat să o iau mai ușor în loc să încerc să scot la iveală ceva ce necesită ani pentru a fi descoperit; m-a învățat să găsesc inspirația privind înăuntrul meu. Atunci am simțit că dacă nu ar fi fost ea profesoara mea aș fi luat-o razna și chiar dacă exagerez puțin când zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aflu acolo. Probabil că vocea rațiunii avea dreptate, cea care îmi spunea să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia măcar să fac ceva... am deschis ușa dulapului. Buzunarele hainelor lui Lee scoteau la iveală șervețele mototolite, bonuri fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce atârnau pe ușa dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]