2,397 matches
-
câțiva ani în urmă, Împăratul Braziliei, Don Pedro, își pierde Tronul și se hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un grup de emigrați politici și, mai ales, pe ajutorul Angliei - care, firește, nu vedea cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare, escadra franceză apare pe neașteptate la gura Tagelui și confiscă o bună parte din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cortegii și o mare manifestație populară. Dar Regele nu mai are timp să plece la Vila Real. În noaptea de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
geniu semit al revoluției, spunea despre Costa: "este un ciclon și un cronometru". Machado dos Santos îl demască drept "cel mai îndrăzneț, mai inept și mai imoral dintre toți tiranii". Iar tribunul poporului, José Antonio de Almeida, aflat curând după izbânda republicană în luptă deschisă împotriva lui Afonso Costa, prevestea că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă unitatea partidului republican și să dobândească, de partea lui, majoritatea parlamentarilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile și anihilîndu-și, printr-o seamă de creații hibride, propria sa istorie. Răul venea de departe, de la cele dintâi reforme ale Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria nu avea sorți de izbândă într-o Portugalie a cărei cultură și opinie publică erau dirijate, încă de pe timpul lui Alexandre Herculano, exact de forțele antitradiționale: demoliberalismul, masoneria anticatolică și republicanismul. Înainte de orice acțiune era indispensabilă o campanie de interpretare critică a istoriei portugheze și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
părăsească Lisabona și se retrag la câțiva kilometri de Capitală, la Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare atât de lipsită de sens ca retragerea spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi fatală mișcării. Numărul morților și al celor din închisori crescuse destul de mult, de la Sidonio Paes încoace. Trebuia găsit alt drum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În ziua de 26 mai, la cinci și jumătate după amiază, generalul coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare sau monarhiste, izbânda atârna de câteva detalii. De data aceasta, norocul stă de partea revoluționarilor. Gomes da Costa ajunge cu bine la Braga, dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
va rodi. Evident, pentru cine îl cunoștea, Salazar se preocupa prea puțin de recompensă, de glorie, de notorietate, îi era cu totul indiferent dacă oamenii îl vor lăuda sau îl vor huli. Cerea, însă, încredere: nu pentru a trece cu izbândă un examen în fața națiunii, ci pentru a putea salva Statul - și aceasta cât mai era timp. Salazar și-a început dictatura într-un moment când aproape totul era pierdut. Dar, în acest ceas al 11-lea în care fusese chemat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
realizată chiar împotriva voinței unei părți a armatei. Firește, nimeni altul în afară de Salazar n-ar fi avut curajul să-și afirme cu atâta fermitate programul revoluționar. Dar, nu încape îndoială, de asemenea, ca ar fi avut prea putini sorți de izbândă dacă n-ar fi știut că se poate bizui, până la capăt, pe sprijinul total al Președintelui Republicii. Trecând de partea lui Salazar, împotriva unor elemente izolate ale armatei, generalul Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ " Răul vine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști - cu care avea de altfel atâtea puncte ideologice comune - ar fi compromis de la început sorții de izbândă ai unei revoluții totalitare. Și astfel pornește la drum singur, având doar sprijinul armatei și încrederea în fertilitatea politică, a revoluției pe care o inaugurase mișcarea de la 28 mai. Conștient că momentul istoric pe care-l trăia Portugalia îi îngăduia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29. Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David, și toată viața i-a fost vrăjmaș. 30. Domnitorii Filistenilor ieșeau la luptă, și oridecîteori ieșeau, David avea mai multă izbîndă decît toți slujitorii lui Saul, și numele lui a ajuns foarte vestit. $19 1. Saul a vorbit fiului său Ionatan, și tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David. 2. Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care și-o Însușise din armată unde ajunse la gradul de sergent: dând capacul la o parte, el Își apropie buzele de urechea dreaptă a bătrânei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin restaurantele Centrale unde se Înbuibau până la ora de Închidere a localului ori alte substanțiale cadouri din import, fabrica devenea rentabilă, se vorbea extrem de politicos iar contractul era semnat. Odiseea era doar la Început! Astfel fericit, nespus de bucuros de izbândă și Însfârșit poți oferi lucrătorilor posibilitatea să-și Întrețină familia, prezinți contractul spre verificare, urmînd să fie semnat de cei În drept de la grupul de șantiere.Aici urma să aștepți multe zile deoarece tehnicienii te amânau nejustificat, după care Îți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
României Însă, armata Mareșalului Ion Antonescu Îi va opri la frontieră, aveam toată Încrederea: noi cunoaștem vitejia armatei române, așai...? Reichsfuhrer-ul a promis, În șase-șapte luni de zile arma secretă va fi gata și câștigarea războiului nu va Însemna mare izbândă: vom Îngenuchia toate țările și imperiile planetei iar orânduirea rasei germane, va curăța teritoriul de toate animalele acestea mai puțin evoluate Într-o așa manieră Încât, noi germanii, ne vom afla pretutindeni, pe Întreaga planetă...! Deci ține minte... Comunică-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stăteau lucrurile - viața aproape că Încetase la un moment dat. Cineva din față, care purta lumina, se Împiedicase, se clătinase și domnul Sammler crezuse că se sfârșise. Și totuși, era Încă În viață. Nu supraviețuise, căci supraviețuirea avea conotații de izbândă și nu izbândise prea multe. Fusese dirijat de la Cracovia la Londra, de la Londra În Pădurea Zamosht și În cele din urmă la New York. Un rezultat al acestei istorii era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț. Nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi putut spune că ea se întoarce în San Francisco în secunda în care ajung în Riggins, că perspectiva lui în ceea ce privea afacerea cu gabara nu era altceva decât un vis de copil, un vis fără sorți de izbândă. Ar fi putut să-i strice toată bucuria, așa că, în loc să se îmbete cu drogul puterii, Jina a decis să fie prudentă. Până la urmă, totul se reducea la faptul că Zach avea mai multe de pierdut. Trebuia să-și abandoneze visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se simțea de parc-ar fi pierit în incendiu și-apoi revenise la viață într-o altă lume - o lume în care bărbații erau forțați să adere la cruzime, o lume în care numai violența putea să aibă sorți de izbândă, o lume a bărbaților, din păcate, în care toate lumea, cu excepția lui Allah, te dezamăgea. Când tatăl lui și-a revenit, Ahmad și-a plecat capul în fața vrerii lui Dumnezeu. Niciodată n-au mai vorbit despre ceea ce se întâmplase. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șoptit: Te rog, a spus el. Am venit să-ți spun da. Jina a închis ochii, dar tot a plâns. Mike călătorise în jos, pe râul Salmon, închipuindu-și că moartea îl pândea la fiecare vâltoare, celebrând viața cu fiecare izbândă. Călătorise până acolo imaginându-și o reuniune plină de pasiune, dar acum era dispus să se mulțumească și cu puterea de-a o face pe ea să se oprească din plâns. Am nevoie de timp să mă gândesc, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim rafinați Seducând faptele ce ne urmează Nu mai lăsăm amprenta buzelor Pe paharul de cristal Parteneri de izbândă studiem posibilitatea De-a ne strecura în așternutul altor iluzii Orașul cu tăceri interzise Azi scrie un nou certificat de naștere Trece în calendar Numele de cod al pescărușului Pe țărmul unde ne-am dat întâlnire Atestă o existență Un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
continue la nesfîrșit, numai că posibilitatea de a obține fondurile necesare investigației dispăruse odată cu moartea fratelui și oricîte economii ar fi avut ea, nu văd la ce i-ar fi servit să-mi solicite continuarea unei anchete fără sorți de izbîndă. În cele trei zile și jumătate care Îmi rămăseseră pînă la expirarea contractului, oricît de activ aș fi fost eu, tot nu obțineam cine știe ce rezultate. N-aveam motive să mă simt dezamăgit. Pretextînd În sinea mea că de fapt am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putea replica, într-un impuls de înaltă gândire filosofică à la gâgă, afirmând că, pe această cale a participării la Convenția de la Belgrad din 1948 și la Comisia Dunării, se va reuși, poate, aducerea Rusiei în lumea Europei, cu marea izbândă în misiunea civilizatoare pe care o are occidentul, de întronare a statului de drept care să ajungă chiar până la Vladivostok. Alții, care sunt mai tari la istorie, ar putea să ne lumineze în această brambureală de relații supermoderne, referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]