6,901 matches
-
-mi amintesc că eu sunt actorul și regizorul propriei existențe. Cuvinte de admirație rostesc de câte ori observ firul de aur țesut de marele scriitor printre cuvinte și realizez cum clipele au valoarea pe care le-o dăm noi, că solemnitatea lor izvorăște doar din inima noastră... Când noaptea își va arunca roba peste zare, promit să mă urc în barca imaginației, să mă așez în mijlocul grădinii unde a crescut Fănuș Neagu și să aștept să apară luna pe cer, ca să-și despletească
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
care mă onorează și mă înnobilează, având un singur țel - adâncirea în spirit, confirmă ,,Declarația de iubire” a lui Gabriel Liiceanu. Ne-au fost hărăzite minunate ceasuri de taină ale cuvintelor, descoperind un Om născut anume să ne uluiască, care izvorăște continuu și se reinventează permanent, un creator hăruit, ce lasă urme, intrînd în legendă, de fiecare dată altfel, dar mereu constant în genialitatea sa. Melodia incifrată a cuvintelor scrise sub dicteul unei inteligențe arzătoare a zămislit o operă originală prin
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
în acest sens termenul de „Folk”. Când gloata intra în relație cu un anumit stat care constituie forma sa de organizare politică, membrii ei devin și se numesc cetățeni. Într-o altă accepțiune poporul este definit ca o comunitate organică izvorând dintr-o anumită tradiție istorică și o cultură specifică. În acest sens se vorbește despre etnie sau comunitate etno-culturala. Germanii folosesc pentru a o desemna termenul de „Volk”. Acesta a stat la baza conceptului de „națiune” pe care s-a
DEMOCRAŢIE ŞI EGALITATE (2) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352047_a_353376]
-
Ocrotitorul și patronul spiritual al așezământului, s-a așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul într-o binecuvântare a Creatorului. Vertical și alb. Adică rugăciune și curăție sufletească izvorăsc imediat în gând, în clipa în care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
Agnia Ciuban. Ne-am închinat în paraclisul noii mănăstiri, de o frumusețe și o taină aparte. Căci aici, arhitectul și meșterul au zidit taina în piatră și lemn. Ceea ce impresionează în acest paraclis este lumina. Un fel de căldură materială, izvorâtă din bolți, din pereți, din arcade, ca să limpezească și să trezească în inimi, deopotrivă, flacăra rugăciunii și cea a neuitării și continuității de neam. (cf. d-lui Dumitru Manolache - http://ziarullumina.ro/reportaj/sapanta-peri-manastirea-continuitatii). Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Mănăstirea Săpânța
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
Sfântul Munte Athos. Timp de câteva zile, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, ce ajungea până la cer. Această vedenie a continuat timp de câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor. Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
torțe împletite, Venind din vremi atemporale, Spre zile actuale, însorite. Ascult acele cântece în zori, Care îmi legănau copilăria, Triluri de privighetori, Și mă cuprinde nostalgia. Îmi plimb picioarele prin rouă, Prin miriștea de rădăcini, Aducându-mi o mireasmă nouă, Izvorâtă din florile de crini. Revin la cântecele din noapte, Cântate de tinerii flăcăi, Ca alinătoare șoapte, Venite din ale satului văi. Referință Bibliografică: REVIN! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1594, Anul V, 13 mai 2015. Drepturi de
REVIN! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352118_a_353447]
-
mult mai bună mi se pare Iar raiul mi-e promis de visători Dar dincolo de lumea-mi ireala Tu mă aștepți în pat zâmbindu-mi goală! Femeie Femeie chintesența ești de flori Parfum în loc de sânge ai în vene Din tine izvorăsc numai poeme În inimi de barbati stârnind fiori. Zori de iubire-apusuri de dureri Pasăre-n cuib sau pasăre ce zboară E trupul tău mereu o primăvară Menit să dăruiască doar plăceri. E trupul tău o pată de ninsoare Și sufletul
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
înlesnit înălțarea. Fie ca loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia ... În loc de alte concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
Este adorabilă!” Iuliana merse în bucătărie și se apucă de treabă. Se simțea fericită. Nu mai avea temeri de niciun fel. Era mulțumită că se înlănțuiseră momentele atât de bine, atât de frumos, încât îi dispăruse și acea jenă firească izvorâtă de atingerea lui și de gândurile la ceea ce știa că va urma. Nici nu terminase bine salata, că Eugen apăru în pragul ușii. Era încă ud. Nu se ștersese. Luase doar halatul de baie pe el. O privea întrebător, cercetându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
trebuie!” Un imperativ eshatologic și soteriologic pentru monahi, fiindcă Sinaiul, Muntele lui Dumnezeu, este maiestuosul simbol al contemplației mistice. Acolo Moise L-a văzut pe Dumnezeu față către față în tenebre, în nori deși, ca pe un prieten. De la Sinai izvorăște Teologia contemplației mistice, apofatice, de aici „Noul Moise” își propune să realizeze deplinătatea vieții creștine, și de aceea, în această viziune apofatică, sufletul trebuie să fie în mod absolut impecabil, liber de orice patimă dezordonată. Scara desăvârșirii ca simbol al
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
sigură a „Harului Părintesc” al lui Dumnezeu, prin care este posibil să spunem, în răspuns, „Tatăl nostru” (Matei 6,9). „Tatăl slavei” este începutul fiecărui dar și har al întregului spectru și ciclu al Iconomiei Dumnezeiești. El este începutul și de la izvorăsc intenția, voința și primul impuls, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur . Acesta este Cel Care lucrează „totul în toate”(ICor.12,6) prin Fiul în sinergie cu Sfântul Duh.Viața creștină se trăiește la un nivel duhovnicesc și ontologic
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Cine este, dragă, la ora asta?... - Afaceri, scumpo, doar afaceri... șopti blând Ady Bruslea. Apoi rosti ca pentru sine: Deci Vergilius a revenit printre noi... (Ce ziceam ? S-a întors Porcu!) Tînăra pespicace este și ea desenată cu detalii fine, izvorîte din talentul autorului de a reliefa amănuntele psihologice, apelînd la descrieri anatomice minuțioase: Irina Rodica Botea practica cea mai veche meserie din lume, într-o variantă îmbunătățită. Terminase un liceu și urmase niște cursuri de Contabilitate Primară, ceea ce-i permitea
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
un reper și ca o oază de frumusețe în sufletul celor „obosiți de cale”. Nea Mitică povestește cu dezinvoltură, fără ură, fără a se întuneca, gândindu-se la acea zi când a hotărât să părăsească țara. În cuvintele lui simple, izvorâte dintr-un suflet mare, generos și încrezător, se simte uneori tristețea, melancolia după timpurile trecute, după vremea tinereții când totul era posibil. Glasul îi tremură adesea și în colțul ochilor apar câteva lacrimi... când este întrebat de „casă”, de cei
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
mai mult de o clipă. A făcut câțiva pași către înapoi pentru a putea admira bradul în toată splendoarea sa, ferind florile ce prinseseră a cânta. Era o melodie fantastică, nemaiauzită, care venea de pretutindeni. Era o muzică îngerească ce izvora dinspre ceruri ori din bradul acela uriaș, din trilurile păsărelelor sau din toată verdeața pădurii. Fănel asculta uimit și se simțea fericit. O fericire pe care nu o cunoscuse până în acele momente și nu știa de unde vine. Uitase că merge
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
ai ales bine calea spre fericire. EU sunt calea! Va trebui să hotărăști singur dacă o alegi sau nu. După aceste cuvinte, până ce Fănel să apuce a deschide gura să vorbească, bradul a fost invadat de o lumină puternică ce izvora dinăuntrul său, aproape orbitoare, s-a înălțat ușor de la pământ de parcă nu ar fi avut rădăcini și apoi s-a transformat în om. Un om îmbrăcat în veșminte purpurii, cu fața atât de luminoasă încât Fănel nu-i putea distinge
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Ioana. O lecție de viață materializată peste ani, într-o alegere. Ioana Farcaș a decis să urmeze pictura, la Facultatea de Arte Plastice din orașul natal. Lucrurile s-au derulat firesc, mai ales că nevoia ei de a recepta frumosul izvorăște și din faptul că este o fire mereu în căutare de nou. Cu un temperament coleric-flegmatic, Ioana găsește în pictură cadrul adecvat de manifestare. Un exemplu este acela că numeroasele posibilități-tehnici picturale (frotiu, grissaile, glasiu, etc.), ce se pot realiza
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]
-
orice altceva? Unde e contabila? - Nu avem restanțe nici de cinci bani. Așa ne știți dumneavoastră, șefu’, pe noi? Contabila e pe la finanțe cu niște situații trimestriale, a răspuns nea Ilie cu siguranță, dar și cu un pic de teama izvorâtă din întrebările ce veneau ca "la foc automat", după cum gândea el. - Nea Ilie, stai de vorbă cu Nae. Să nu dea dracu să vă audă cineva! l-a avertizat Fănel plimbându-și semnificativ ochii prin încăpere. Eu sunt în verificări
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
noapte, lumini. Apoi să-l înconjoare cu păduri de tamarini pentru a stăvili spiritele de nisip. Cum a auzit acestea Kete a poruncit oamenilor să clădească un oraș pe malul nordic al râului Isa Ber, acolo unde un pârâu firav izvora din nisip doar ca să se piardă în nisip. Dar oricât se străduiau oamenii să care după ei stânca și să așeze piatră peste piatră, la căderea nopții nisipul și vântul pustiului le dărâmau și le împingeau în râu. Timp de
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
Nu le pot trăi, nu le pot rosti:/ « El trebuie să crească,/ Iar eu trebuie să mă micșorez. » Această experiență nefericită nu este ceva nou. Apostolii înșiși au avut de duș o bătălie cu eul personal, cu disperarea și dezamăgirea izvorâte din neputința de a veghea măcar un ceas. Victorita Duțu punctează exemplar ideea că incapacitatea de a rămâne treaz, adormirea spirituală, caracteristică omului de la timpul sfârșitului, denotă un univers interior marcat de absență elementului spiritual. Somnul în sine înseamnă stagnare
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
bogată, sugerând durere, însingurare, dar și o continuă căutare. Aceeași căutare pe care o întâlnim la Eminescu, atunci când vorbește despre condiția Luceafărului eminescian. „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorând îl înconjor/ Ca niște mări, de-a-notul...”, spune Mihai Eminescu în „Luceafărul”, întimp ce Petru Lascău vorbește despre un ocean interior. Dramatismul versurilor lui exprimă foarte bine condiția poetului, a celui care prin artă ajunge să se
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
însingurare, dar și o continuă căutare. Aceeași căutare pe care o întâlnim la Eminescu, atunci când vorbește despre condiția Luceafărului eminescian. „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorând îl înconjor/ Ca niște mări, de-a-notul...”, spune Mihai Eminescu în „Luceafărul”, întimp ce Petru Lascău vorbește despre un ocean interior. Dramatismul versurilor lui exprimă foarte bine condiția poetului, a celui care prin artă ajunge să se identifice cu Divinitatea
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
subsumate în poezia sa luminii sacre, exprimată prin metafora „eterna cerului aură”. Dacă la Lucian Blaga întâlnim dualitatea „lumina mea/lumina altora”, la Petru Lascău, lumina este una singură și ea invită la cunoașterea Divinității prin contemplare și rugăciune, care izvorăsc în „bucurie pură”. De altfel, dacă Petru Lascău are vreo fobie, atunci aceasta este legată de cei cărora sentimentul creștin le este străin. „Mă tem de cei ce nu se roagă/ Cu cea mai terifiantă fobie/ A veacului nostru mare
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
09 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ne ocoleam, și totuși, în vară când curgea căldura pe străzi și noi inauguram în viața discretă zile și ore de trăire concretă, să presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii nostrii obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-
ÎMPLINIRE de GEORGE PENA în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354781_a_356110]
-
LACRIMA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 434 din 09 martie 2012 Toate Articolele Autorului Lacrima Oare, există ființă ce nu a vărsat în viață măcar o lacrimă? Acea picătură cristalină ce spală retina ochiului! Acea trăire profundă ce izvorăște dinlăuntrul unui om, care-i curățește sufletul și-i desenează emoția asupra inimii, minții și trupului! Picăturile acelea de rouă ascunse în cămara sufletului atunci când suferința, tristețea, dorul sau poate bucuria îl cuprind. Lacrimile pot fi de fericire sau de
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]