3,012 matches
-
indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar după ce le-au văzut, golirea marelui muzeu cu roaba și sacul, mai-marii de la Londra și New York s-au neliniștit. Nu puteau fi complici la această mare crimă culturală. Așa că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate din Irak și majoritatea colecționarilor opuneau o slabă rezistență. Așteptați să se aranjeze lucrurile, spuneau. Așteptați până când Londra și Washingtonul își găsesc alt motiv de îngrijorare, ceva chiar mai rușinos decât jaful din Bagdad, și atunci putem discuta. În momentul ăsta preferăm să n-o facem. Singura soluție era să dea o patină de legitimitate colecției lui Jaafar. Dacă putea s-o facă să pară în regulă, atunci putea să pornească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să le dedice timpul și priceperea - iar eu sunt încântat că am șansa să mulțumesc aici unora dintre ei. Lui John Curtis, administratorul Departamentului pentru Vechiul Orient Apropiat din cadrul Muzeului Britanic și unul dintre primii care au atras atenția asupra jafului patrimoniului irakian după invazia din 2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
N-am de gând să mă mai las prădat, ripostă bătrânul, împroșcându-l pe Ignatius cu salivă. Asta ți se-ntâmplă în negustoria cu crenvurști. Cu asta se aleg tot timpul vânzătorii de crenvurști și cei de la stațiile de benzină. Jafuri și tâlhării! Nimeni nu respectă un vânzător de crenvurști. — Ba nu-i deloc adevărat! Nimeni nu-i respectă pe vânzătorii ambulanți de crenvurști mai mult decât mine. Ei oferă societății unul dintre puținele servicii meritorii. A jefui un vânzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimeni nu prea-i dădea atenție. — Știu, Rach, zise el. Însă am avut o urgență în familie. A trebuit să-l scot pe fratele meu... din închisoare, încheie el, coborând vocea. — Serios? — Da. — Pentru ce a fost închis? El ezită. — Jaf armat. — Serios? — Un magazin de băuturi. Mama e distrusă. Oricum, o să aduc tubul înapoi. Până atunci, poți să-mi dai unul nou? — Nu dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor privi într-o parte și observă soldați mișcându-se printre barăci. Din cauza vitezei nu reuși să vadă altceva, doar că părea că scot locuitorii din case. Era evident că, de astă dată, hoții nu se mulțumiseră doar cu jaful. Dintr-un motiv necunoscut, așa ceva nu se mai întâmplase, au incendiat camionul, poate că șoferul a opus rezistență, sau poate că grupurile organizate din barăci s-au hotărât să-și schimbe strategia, deși e greu de înțeles ce soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care, de obicei, am numi-o săptămânală dacă n-ar fi, cum știm, o dată la zece zile. Marta îi spuse tatălui că merge ea, să nu-și întrerupă munca, dar Cipriano Algor îi răspunse nu, nici să nu se gândească, Jafurile pe șosea au scăzut, e drept, dar e mereu un risc, Dacă e periculos pentru mine, e și pentru tine, În primul rând, sunt bărbat, în al doilea, nu sunt gravid, Respectabile motive care îți fac cinste, Mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
englez, În decurs de un an scrie trei opere ca să sugereze justa interpretare a manifestelor... Dar reacția e de-acum incontrolabilă, a Început Războiul de treizeci de ani, electorul palatin a fost Înfrânt de spanioli, Palatinatul și Heidelbergul cad pradă jafului, Boemia e În flăcări... Englezii hotărăsc să se orienteze din nou spre Franța și să Încerce acolo. Și iată de ce, În 1623, Rozacruceenii dau semne de viață prin manifestele lor la Paris și le adresează francezilor mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu știam că ești atras de cea mai bună prietenă a mea. Fran se uită la ceasul din mașină și decise că, deoarece fusese prea ocupată ca să răspundă la telefonul tatălui ei în după-amiaza aceea - recepționaseră o poveste despre un jaf important prin stația radio a poliției -, va face un ocol în drum spre casă ca să-și vadă părinții. Îi pieri tot cheful la gândul predicii pe care avea să i-o țină maică-sa despre avantajele cărora le dăduse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și adresa din Golescu. Oamenii își aduc bine aminte de tărășenie. Lucia era funcționară, ca și soțul ei, la CFR. Se întorsese din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ieșit complet din minte. Mi-am reamintit însă de ea când am ajuns la o mătușă de-a mea. Te-a căutat poliția mi-a spus ea. Iar eu atunci i-am spus: „Ce vrei să spui?“ „Ești căutat pentru jaf, tâlhărie și crimă“, mi-a spus ea. 2 Am întâlnit oameni care au petrecut ani de zile în pușcărie, dar pentru mine izolarea era de nesuportat. Ieșeam din celulă o dată pe săptămână să fac duș, iar în rest camera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și poliția închidea ochii la astfel de cazuri de prostituție, cu condiția să nu fie vorba de vreo crimă sau să bată prea tare la ochi. Nu numai prostituția era însă înfloritoare în această zonă a orașului, ci și hoțiile, jafurile și infracțiunile de tot felul. Cartierul Sanya este foarte periculos în special în zilele ploioase, pentru că muncitorii nu ies la lucru și devin foarte nervoși. Noaptea în care Endō și Gaston s-au oprit acolo era tocmai o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tine - în căutare. Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? ce lumină n-a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mi curățam cu pieptenele barba și părul de acele de pin cu care mă pricopsisem de pe urma unor rafale de vânt dinspre mare. Preferam să stau de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i veghează pe bolnavi În spitale nu Își dau seama cât de lungă poate fi agonia unui om rănit de o armă de foc. Un polițist știe. Odată, când Încă era pe mașina de patrulă, i se Întâmplase după un jaf. Paznicul de la bancă fusese lovit În abdomen și zăcea Într-o baltă de sânge pe trotuar. Din rană, sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajunseseră la Șotânga. Inițial, prea speriați, nici nu comentaseră întâmplările de pe drum, dar după ce se instalaseră confortabil în casa lui Vașcu, spătarul îl chemase pe Ioniță și-i spusese aproape în șoaptă: - În fond, băiatul ăla ne-a salvat de la jaf și de la alte alea. Să-mi spui imediat dacă apare, dar să nu vorbești cu el. - De ce? - Cine știe.... să nu se întâmple vreo catastrofă. Mai bine să-mi spui. În ziua de Sfântul Gheorghe, au început să apară trăsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe oricine ar fi fost, îl ducea pe sus într-o mănăstire, chiar la Snagov, uneori, și îi tăia beregata. I se spunea Măcelaru. Pe vremea lui Grigore Ghica, făcuse avere bună nu doar din recompensele domnești, ci și din jafurile ușoare de la casele condamnaților, pe care el îi considera mai mult niște clienți. Îi plăcea slujba lui și, mai târziu, după ce avusese un fiu, îi deschisese și acestuia drumul spre casele cele mari în care trăiau dușmanii scaunului voievodal, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi o tradiție, persiflă el. TÎnăra polițistă dădu din umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită În care jefuitorii au făcut să naifragieze al nu știu cîtelea vas și au ucis marinarii... Fără să știe că aceia erau pescarii de pe Mary Morgan care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am citit În ziar un articol care m-a băgat În sperieți, despre o serie de jafuri În centrul Londrei. Iar Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze anturajul reînscenând jafuri comise prin efracție. În fiecare dintre străzile laterale se găseau camere În care locuiseră prieteni de‑ai mei - și, În spate, ferestrele dormitoarelor În care muriseră. Dintre aceștia erau mai mulți morți decât Îmi făcea plăcere să mă gândesc. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale poliției germane“, scria Westlake. „Domeniul lui Werner Noth era ceea ce în orice oraș mare se consideră a fi păstrarea legii și a ordinii. Polițiștii conduși de el erau dușmanii neîmpăcați ai bețivilor, hoților, criminalilor, ai celor ce săvârșeau violuri, jafuri, ai escrocilor, prostituatelor și ai altora care tulburau liniștea. Ei făceau de asemenea tot ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake, a fost aceea că a trimis persoane suspecte de crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
hoțul avea un cuțit și-l folosise fie cu noroc, fie cu Îndemânare. Infractorii mărunți din Veneția aveau o fărâmă de noroc, dar rareori aveau Îndemânare. Înșfăcau și fugeau. În orice alt oraș, asta ar fi putut trece drept un jaf scăpat de sub control, dar acolo, În Veneția, genul acela de lucruri pur și simplu nu erau posibile. Îndemânare sau noroc? Iar dacă era vorba de Îndemânare, cine era cel care o avea și de ce să fi fost nevoie să apeleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
repetă Întrebarea: — S-a Înecat? — Nu, căpitane, nu s-a Înecat. Au fost urme de violență. — Ce Înseamnă asta? — A fost Înjunghiat. — Jefuit? — Așa s-ar părea, căpitane. — Vorbiți de parcă v-ați Îndoi de asta. — Pare că a fost un jaf. Nu are portmoneu și-i lipsesc toate actele de identitate. Brunetti se Întoarse la Întrebarea sa de la Început. — Îmi puteți spune dacă ați primit vreun raport privitor la dispariția cuiva, cineva care să nu se fi prezentat la datorie? Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]