2,253 matches
-
dirijau. Sau erau surdo-muți, pentru că se adăugau și gesturi inerente oricărei discuții și chiar un surplus de mișcări ale mîinilor, pentru a sugera cuvinte ce nu le veneau imediat În minte; vorbeau Într-o limbă pe care o foloseau arareori. Jena Începutului a trecut repede, dar nu și precauția. Thomas trebuia să fie doar ziarist, nu mai mult; Marika - doar mama care, disperată că nu poate avea un copil, apelase, cu succes, la Cryos. Fiul ei era În ultimul an de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o seară frumoasă și o noapte de vis. Tu ești singura care știe că nu am elemente de comparație. Am fost atâția ani străină, lipsită de afecțiunea unui bărbat, lipsită de dragoste... - Lipsită de iubire, draga mea. De ce îți este jenă să recunoști? - Nu! De tine nu-mi este jenă... În seara aceea am simțit plenar cât de mult aveam nevoie de afecțiune, mai întâi, iar el a fost mai bun decât m-aș fi dorit. - Să înțeleg că a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ești singura care știe că nu am elemente de comparație. Am fost atâția ani străină, lipsită de afecțiunea unui bărbat, lipsită de dragoste... - Lipsită de iubire, draga mea. De ce îți este jenă să recunoști? - Nu! De tine nu-mi este jenă... În seara aceea am simțit plenar cât de mult aveam nevoie de afecțiune, mai întâi, iar el a fost mai bun decât m-aș fi dorit. - Să înțeleg că a fost minunat? Povestește-mi doar câteva secvențe, Laura! - Da! Cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dorit mereu. Este adorabilă!” Iuliana merse în bucătărie și se apucă de treabă. Se simțea fericită. Nu mai avea temeri de niciun fel. Era mulțumită că se înlănțuiseră momentele atât de bine, atât de frumos, încât îi dispăruse și acea jenă firească izvorâtă de atingerea lui și de gândurile la ceea ce știa că va urma. Nici nu terminase bine salata, că Eugen apăru în pragul ușii. Era încă ud. Nu se ștersese. Luase doar halatul de baie pe el. O privea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
condiții de securitate. este, deci, o situație de fals happy end. într-un mod destul de subtil, torționarul m-a ridiculizat în fața propriului meu copil. în ultimele secunde ale visului creierul meu fusese de altfel cuprins de un sentiment pronunțat de jenă. mă simțeam ridicol deoarece, deși venisem din timp la gară, nu fusesem în stare să duc la bun sfîrșit ceea ce milioane de oameni fac zilnic, adică să urc pe cineva într-un tren... scriu toate acestea întrucît, după ani și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Scripturi... Vocea lui Jones se ridică pînă la acoperi(. Remarcasem c( albii din fă(a mea p(reau agasa(i, așteptînd parcă să tacă și să se așeze. Am resim(it eu (nsumi aceast( indispozi(ie, poate un soi de jenă față de orator (i o oarecare complicitate cu auditoriul. Am notat de fiecare dat( cînd o parte din negri se ar(tău vizibil mul(umi(i de discursul lui Jones. Ei surîdeau (i f(ceau gesturi de aprobare" [Roy, 1970, p.
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
o să-mi stea bine! Vrei s-o încercăm? Hai s-o încercăm. Și Otilia luă iarăși pe Felix de mâini și-l tîrî în goană prin curte, și apoi, răpăind pe scară în sus, până la odaia ei. Acolo, fără nici o jenă, își trase peste cap rochia ușoară de casă, rămânând într-un jupon prins de umeri cu două panglici, și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea un fluture alb care mișcă ușor din aripi. Ea facu câțiva pași de menuet, fluierând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de multe ori să-i sărute mâna. De câte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător, căuta un pretext de-a ieși și el, și îl găsea în dorința de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de o lipsă de jenă care îl tulburau; din păcate însă nu avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă, iar când venea, era înconjurată de toți ceilalți. Familiaritatea Otiliei avea o G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
larg unele lucruri. Și când te gândești (făcu Pascalopol un gest de reproș amical) că toate astea ar putea sa nu te mai intereseze, că eu... Oricât s-ar fi silit Felix să nu participe la convorbire, fața lui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anume Pascalopol. Acesta tăie fraza și, smulgând un măr de la gura Otiliei tocmai când slujnica aducea castronul cu supă, îl aruncă pe un blid ardelenesc de pe masă. - Produce mult o moșie? întrebă Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mână și, întinzînd cu cealaltă un pahar ca să i se toarne vin, întrebă: - Dar tânărul cine e? - Nu știi? Mi-e rudă, prin alianță, băiat de viață, student înmedicină! - Da? făcu Georgeta dulceag, contemplîndu-l în largul ei pe Felix, spre jena acestuia. Stănică recomandă pe fată în chipul acesta: - Asta e Georgeta, fată faină! Într-adevăr, Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați? se miră cealaltă domnișoară. Asta e trădare, domnule Rațiu, zise și ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa de jignitor, încît Felix se gândi că, dacă fata ar ști că bătrânul, dîndu-i-o de soție, a voit să-l păcălească, ea ar fi copleșită de rușine și el însuși n-ar mai fi fost în stare să suporte jena ei. Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol rămase și el afară, pentru a nu da loc la bănuieli. Stratulat îl chemă însă peste puțin timp înăuntru, ca spre a-i cere informații. Situația era aceasta. Bătrânul avusese un atac de congestie cerebrală, foarte ușor, și puțina jenă a brațului și piciorului, care indica ruperea unui mic vas de sânge, avea să dispară de la sine, dacă bolnavul ar fi avut liniște. Firește, un alt atac nu era exclus, cum totuși bătrânul era așa de solid, cu toată aparența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru Otilia. Ar fi putut cel puțin ieși la braț o dată pe săptămână cu o fată așa de grațioasă. Însă cum ar fi fost cu putință acum, în împrejurarea că bătrânul ar fi murit, să se ocupe de Otilia, fără jenă din partea acesteia și fără bârfeală din partea altora? Dacă moș Costache nu-i lasă nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-o ocrotească și s-o întrețină ca pe fiica lui, nu putea să-i facă nici măcar acele capricii pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copiilor șial Olimpiei dumitale. Dacă ai fi mai conștient, n-ai face haz. - Eu nu sunt conștient? observă cu umor Stănică. Îmi parerău! Eu păzesc zi și noapte, dar nu pot să fac imposibilul în definitiv, am și eu puțină jenă, sunt uman, ce vrei, nu pot să mă duc să-i vorbesc bătrânului de testament și de moștenire. E ca și cum l-aș întreba cum vrea să-i fie coșciugul. Aglae nu se lăsă de loc impresionată de parada umanitară a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai avea nevoie să-i dea nici un ban direct. Banii i-ar fi folosit să înalțe case de speculă cu apartamente mici și ieftine, care aduc mai mult decât apartamentele mari. La bancă însă îi râse în nas fără nici o jenă: G. Călinescu - La vârsta asta, asigurare? Bătrânul plecă mirat, neînțelegînd de ce un om la vârsta lui nu se poate asigura. Atunci îi intră în cap că avea prea multe lucruri în casă și că trebuiau vândute. Câteva izbuti să le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cap. Trăiește cu Felix." Când Pascalopol veni să vadă pe Otilia și pe ceilalți, Aglae se plânse că nu e înlesnită și n-are bani suficienți pentru înmormîntare. Moșierul scoase numaidecât o hârtie pe care Aglae o luă fără nici o jenă, dar întrebă: - N-ai găsit nimic în casă? - Nimic, afară de niște mărunțiș.Pascalopol, după o scurtă meditație, explică faptul: - Probabil că n-avea bani în casă. Făcuse așa dinadins, fiindcă se temea că, sporind bănuielile, ar fi putut să le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrut să-ți spun, deocamdată, încheie el. Știi sentimentele mele față de dumneata. Dacă nu altceva, poate să-ți fiu oricând un prieten mai în vârstă, un părinte lipsit de pedanterie. Când trăia Costache, te-am invitat la mine, fără nici o jenă. Acum n-aș mai putea face asta, fără voia dumitale. Prejudecăți eu n-am, și nici dumneata n-ar trebui să ai, ca fată modernă. Sunt lipsit de orice ocupație și aș fi vesel să-ți țiu de urât, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o înveți mai întîi? Îți trebuia o groază de vreme. Și apoi, după masă, după ce rămânea, în medie, cam două ore peste program (în caz de nu se interesa de el vreunul dintre granguri), cobora întîi la closet (îi era jenă să se oprească, pentru 179 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tot într-o noapte, puștiul i se ciucise înainte, pe când Gărgăriță se lățise, cu țurloaiele atârnate de dunga tinetei, și îi explicase pe îndelete planul lui. Deci, ce putuse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se murase în băltoaca mai sus numită și adormise sprijinit în baston. Omonimul său, Pink Floyd, înțelegîndu-i jena, trecu discret, dintr-o solidaritate masculină, peste ea, promițîndu-i printr-un mic semn că la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică se va strădui să îl fure. Cântă două ore cu un entuziasm ce s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică ne creează o neprielnicie în fire și o jenă în societate. Lipsa de îndrăzneală între oameni - decantarea forței în dispreț - pleacă dintr-o vitalitate nesigură, agravată de bănuieli la ce e mai esențial în lume. Un instinct sigur și o credință hotărâtă îți dau dreptul să fii obraznic; te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux când o zărim fără ochi îndurerați? Melancolia este un omagiu de fiecare clipă întinderilor marine. Și-n privirile visătoare și pierdute, marea se prelungește peste malurile ei și oceanele își continuă un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la același grad de luciditate, iubirea nu e posibilă. Ca întîlnirea să fie "fericită", trebuie ca una din ele să cunoască mai de aproape deliciile inconștienței. Îndepărtarea egală de natură le face egal de sensibile vicleșugurilor ei; de aici, o jenă de echivocurile erotice și mai cu seamă rezerva în complicitatea inevitabilă. Atunci când înșelăciunile vieții nu mai au nimic impermeabil ochiului tău, e bine ca femeia să fie aproape de starea de slujnică. Dragostea nu se poate consuma între două absențe de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însuși, prea mult metafizician pentru a înțelege indivizii, a făcut din marile individualități, după cum bine se exprimă Friedrich Meineke, funcționari ai spiritului absolut. Metafizica anulează individuația. "Spiritul absolut călare pe cal", a exclamat Hegel, văzând pe Napoleon intrând victorios în Jena. Și a scris apoi mai departe la Fenomenologia spiritului, pentru a ne arăta ce puțină răspundere avem în istoria universală. Și acum, să revenim la România și să vedem cum ar putea ea să nu mai fie o umbră a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se urcă cu ea pe scări în sus; prințul îi văzu și nu rămase deloc scandalizat, ba ea îl ținu de mână pe bietul băiat și-l trase după sine în budoarul ei, îmbrăcat în vioriu și alb. Fără nici o jenă ea-ncepu să se dezbrace și, când el îi încunjura grumazul gol și alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atât de adânc și cu atâta nespusă fericire și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]