1,432 matches
-
folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o făcuse de curând. Am simțit roșeața din obraji și greața cuprinzându-mă în clipa când am simțit mirosul violenței, de tip familial, ca parafina. — Ua, am exclamat eu. Ai pățit ceva? M-am apropiat, dar ea m-a respins jenată cu o mișcare a mâinii. Stătea acolo pur și simplu, cu batista la nas, o femeie micuță, care părea și mai mică acum. Privind dincolo de ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă conduce către un mariaj fericit. - N-o fi o copie a lui Marcel? - Vai, tu, cum poți să mergi cu gândul până la o istorie de care nu numai că nu vreau să-mi amintesc, dar de care mă și jenez. - Mă bucur Olga, mă bucur sincer și, fiindcă tot ai pus cărțile pe masă, află că și eu sunt, dacă nu pe un drum ca al tău pavat cu dale de siguranță, sper că măcar o cărare, ceva se Înfiripă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și petre că reață, între care distingeai nu rareori ofițeri ger mani însoțiți de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
versuri Ochean (nerealizată), Barbu se va reapropia de Sburătorul, dar, după încetarea apariției acestuia, va încerca să revină la... Contimporanul: „...Nu mai avea nevoie de d. Lovinescu. E drept că nici la Contimporanul Barbu n-a mai scris. S-a jenat de Ion Vinea, care înfiorează cu tăcerea și privirea plină de nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare II 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spate. Și a desfăcut ușurel, și bine de tot, picioarele, ridicându-și-le în sus. El s-a așezat, ca roibul între bulube, apoi, s-au potrivit, mișcându-se câte puțin, parcă făcându-și loc, pentru ca nimic să nu-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
perișoare și friptură de vițel, la tavă. Ca desert li s-au servit tarte cu fructe. Au mers de mâna spre plajă. Ea simțea totuși o transformare în organism, parcă pierduse un lucru important din viața ei.. Când mergea, o jena ceva și avea impresia că toată lumea se uita la ea. A stat întinsă pe plajă dar de intrat în apă a intrat puțin, cu picioarele până la genunchi, apa era cam rece și i se părea că-i pătrunde toată răceala
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mea. Stridie e fiul pe care l-ar fi putut avea ea. Ipotetic vorbind, desigur. Asta ar fi putut fi viața mea, dacă aș fi avut o viață. Nevastă-mea, distantă și beată. Fiică-mea, experimentând cu o sectă penibilă. Jenată de noi, de părinții ei. Prietenul ei ar fi fost hipiotul ăsta tâmpit, care încearcă să se ia la harță cu mine, tatăl ei. Și dacă ar fi posibil să dăm timpul înapoi? Poate că reușim să înviem morții. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
m-a părăsit. Nu vă e de ajuns? Vreți să mă acuzați că am omorît pe doi dintre prietenii mei, pe tînărul Nicolas, pe Chantal și pe scriitorul acela pe care abia Îl cunoșteam? Hai, dați-i drumul, nu vă jenați, nu mai am nimic de pierdut. - Ryan te-a acuzat direct, Gwen. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, persiflă ea, reluînd cu bună știință cuvintele lui Lucas. Cuvintele pe care Yvonne le-ar fi putut rosti. Aproape Întocmai. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit și silențios al bărcii. Santiago, cel care nu vorbea cu nimeni, li s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de ajustarea pânzelor. Atunci s-a ridicat și ea și a pornit-o spre cabină pentru a se schimba pentru masă. Știa că avea să-l revadă pe Santiago la cină, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nou și arătos al marelui scriitor. Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici regula nu se dezminte și copilul din adult freamătă puțin jenat la atingerea exemplarului cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce cândva au iubit această femeie, continuau să-și proiecteze neliniștile pe profilul ei statuar, straniu, de o măreție egipteană. Aproape ca într-un ritual, privirile lor se întâlneau din când în când, trecând prin profilul ei, apoi își lăsau jenați ochii în jos, ea își mișca grațios pe rând capul de la unul la altul, asigurându-i și acum de eterna ei afecțiune și discreție. Dar niciun gest al ei nu avea să știrbească cu nimic memoria soțului ei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parcă dintr-o toropeală plăcută, Întărită și de zumzetul albinelor care Îi Însoțeau vechiul prieten În drum spre poștă, undeva la granița cu Siria, de unde Îi scria și ei din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut surprinde momentul de slăbiciune și, mai ales, interpreta ca pe un semn de plictiseală ori ramolisment. Bine că n-am sforăit, Își spuse ea, când decise că nu avea motive de Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă, îmi bate lumina în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
merge greu. Fenimore publicase un roman după Îngerii răsăritului, intitulat Luminile lui Jupiter, În 1889. Nu fusese pasul Înainte calitativ pe care Henry Îl anticipase În articolul despre Domnișoara Woolson. Amândoi știau aceasta, iar gândul nerostit dădea naștere unei tăceri jenate Între ei. — Deci te-ai lansat serios și cu bine Într-o nouă carieră. — Știu și eu, nu trebuie, așa cum mă Îndeamnă admirabilul Compton, să zic hop până n-am sărit, dar sper, sper sincer. Am scris deja o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umblăm toți dezbrăcați, așa cum susții, ar trebui să ne obișnuim cu această trăsătură a anatomiei umane. Da, dar dacă tot n-o facem, mi se pare dizgrațios. Artiștii plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați, vreau să zic. Era, evident, jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni În râs și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
disperare, și-a dat apoi drumul din vârful turnului de pământ și, până jos, a pierit de inimă rea... Să vă arătăm gheata, insistau, zdruncinați, cei care ne transmiseseră condoleanțele, uitând mereu că ne înmînaseră deja obiectele salvate. Scotocindu-se jenați prin mantalele de piele... Și așezând, 258 DANIEL BĂNULESCU Pinky îi deschise, încuie ușa în urma ei, pivotă ușor pentru a o lăsa să i-o ia înainte pe nou venita cu aspect de servitoare, dar, când dădu să se întoarcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră că urmașii trebuie concepuți pe cale naturală, fără intervenția doctorilor. Alison a continuat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o luptătoare, să scoți la lumină calitățile latente și să le exploatezi. - Se pare că la capitolul fidelitate nu te-am inspirat deloc. Sau încă nu ai ajuns acolo? - Nu mai fi ironică, răutăcioaso! Apreciez frumusețea femeilor și nu mă jenez să o spun cu voce tare atunci când e cazul. Ce e rău în asta? Eliberează-te de ideile astea fixe că aș avea ceva cu fiecare femeie pe care o admir, pe care o apreciez sau o complimentez. Asta se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele de pe coastă? Zombieland. Cinzeci de mii de englezoi, un ficat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului și a costumului său. M-am uitat după un telefon, fiindcă eram nerăbdător să chem un taxi. După agitația urmăririi lui Crawford prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
următoarea comandă.) Wolfgang și Helmut - cred că i-ai cunoscut deja, Charles. Vreau să te-ajute aici. Ar putea să se mute În apartamentul de la etaj. De acum Înainte vor lucra pentru tine. Am dat mîna cu cei doi. Parcă jenați de propria lor musculatură, se bîțÎiau ușurel de-a-n picioarelea, mișcîndu-și genunchii uriași ca pe niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să Înceapă În ziua următoare - explozia de Îndeletniciri cu caracter civic Îl uluise pînă și pe Bobby Crawford. La cina cu Elizabeth Shand din seara anterioară, rîsese și scuturase din cap cînd numisem toate astea „o renaștere pe repede-Înainte“, extrem de jenat de spiritul care țîșnise din lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]