1,385 matches
-
abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: "Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios." Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai întinsă decît cea de cuminecare" (și era indicat în mod expres Apusul), el vorbea de neputința acestor comunități de a-i împiedica pe tineri "să se răzvrătească sau să plece pe sub poduri". Pentru ca apoi, fără a-și dezminți stilul jucăuș, să încheie ironic reflecția: "De-ar putea găsi scris pe vreunul din ele: cuminecare! Poate ar regăsi atunci, dacă nu de-a dreptul comunitatea umană, măcar binefacerea culturii ei"74. Prin urmare, cuvîntul cuminecare, credea Noica, poate fi considerat drept
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
proaspăt, averse izolate. Zăpada practic a dispărut. Sună cornurile de ceață. 5 decembrie Porcul și-a revenit. Umflătura a dispărut. (Ar trebui să-l împiedic să se scarpine la rană cu copita, dar cum?) Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme cu copitele. Alunecă pe podeaua de piatră și se
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
permanență. Iată-mă și în visul care nu mă lasă și mă duce într-o postură idilică. Mă apropii de Lenuța, îi așez o șuviță de păr rebelă, o privesc cu dragoste afișată, îi cite sc reciproca în ochii ei jucăuși, și, chemat, dau s-o sărut, să-i sărut lobul urechii, buzele, să-i provoc micul cutremur în trupuăi grațios, care miroase a primăvară. Văd că ochii ei mă pătrund, își opresc jucăriile în ai mei, față î n față
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
taie peste umeri un chip alb-pietros;/ Zborul de cuvântalbatros/ Sângerând pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul de mână cât viața de lung”. Parcă să ne scoată din atmosferă gravă a momentului, jucăuș și sprințar la Început, cu iz de legendă și glumă pământeasca, sfârșind Într-o seriozitate, prielnica momentului și prevestind conținutul altui volum de poezie a lui Alexandru Tăcu, vine Aurel Ștefanachi scriitor, poet și editor, dar și mare prieten, dintotdeauna
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat cinci lei paznicului/ Să le arate rugul unde ard/ Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
merge’’ drept în locul unde voi fi ,,cazat’’. Merg alene, îngândurat, cu geanta albastră mutând-o de pe un umăr pe celălalt. O haită de câini, ce pare a fi una de hiene înfometate, se ține îndeaproape de noi. Câinii spitalului... Unii jucăuși cei de vârstă tânără și fără griji, alții având burțile supte de foame și cu priviri vigilente parcă de cerșetori. Dat fiind că sunt îmbrăcat în pijamale și halat, cățeii mă recunosc și au devenit cei mai buni prieteni, altfel
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
stă toată ziua la vecinii de la salonul 6 și joacă diferite jocuri de cărți. Acolo mănâncă de multe ori, ori stă numai așa...de vorbă. Privindu-l atent îi poți citi fericirea și tristețea deopotrivă în ochi-i rotunzi și jucăuși precum două mărgele. Are ochi căprui, acoperiți de sprâncene stufoase și negre precum smoala. Pe capul oval poartă fes așezat mereu la întâmplare, de un albastru închis, peste o bandană croșetată într-un model plăcut. Mereu ține afișat pe buzele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ceartă cu el, am mers fugărit de frigul de afară, în salonul 7 al corpului ,,G’’. Zăpada geruită îmi trosnește sub picioare iar lucirile ei îmi deranjează ochii. Liniștea din copaci pare a nu fi în regulă. Cățeii mă urmează jucăuși ori cerșindu-mi ceva de mâncare, ca de obicei. Într-o altă zi, Bărbosu ne a băgat în ședință și ne-a ținut un discurs stupefiant și caraghios în același timp. Mai că îmi venea să aplaud! Ne-a vorbit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pe poarta Școlii generale nr. 25, pe atunci, în căutarea personajului principal din această piesă... Doamna! Când am văzut-o toate emoțiile mi-au trecut. Era tot ce visasem, nu aveam nevoie de mai mult. Era tânără, frumoasă, energică, zâmbitoare, jucăușă. Am rămas fără nici o emoție în grija ei. La fel ca și alți vreo 43 de copii însă. O adevărată luptă pentru atragerea atenției se profila ... eu o iubeam, o apreciam, dar oare si ea mă iubea și aprecia? Timp
Momente de reflecţie ale unui fost elev. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nimic în afară de ce vreau să aud, viața mea poate fi azi discurs în fața a sute de oameni fărĂ nicio emoție, iar mâine izolarea la mânăstire, de asta se spune că sunt doi pești în zodia Peștilor, unul e social și jucăuș, pervers chiar, iar celălalt un altruist și un sfânt. Norocul că nu am pierdut priza la realitate vine din faptul că am fost tânăr stagiar, rezident s-ar numi azi, într-un spital de psihia‑ trie, în marea clinică universitară
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e una, cărțile scrise de oameni nu sunt însă sfinte, ci totdeauna politice, scrise cu un scop de cucerire. S-au ocupat atât de mulți oameni mai mari ca mine să reinterpreteze Biblia, încât nici nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul negru, pe care îl purtase pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mă lăsă, apoi se desprinse foarte încet. - Promit. - Pentru că îi vei duce pe copii cu mașina la mall și ... Aluzia era transparentă, așa că nu mai trebui să sfârșească fraza. Mi-a observat reacția și m-a întrebat cu un ton jucăuș: Pot să te miros? M-am decis să fiu și eu jucăuș. - E un examen ușor de trecut. Am suflat, apoi am sărutat-o. Lângă mine am simțit-o moale și mică. Zâmbetul i-a revenit când ne-am desprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
locurile unde-am fost împreună cu familia și piscina luminată continua să emane un abur cu miros de flori de gardenia ridicându-se în noapte și vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar. Grav bolnav, gazda ne primește în pulover și papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în ogradă la bunicu V. S. Iftime, care a avut 3 ficiori. Toadere cel mai mare și foarte voinic, îi zicea mama mea Unguru, Vasile mai prezărît 8 și mai slăbuț îi zicea bunica Teleap și Dumitru frumos și foarte jucăuș și neastâmpărat și chiar și foarte obraznic. Și odată cum jucam și mă învârteam ca un titirez, am căzut într-un știob 9 cu lături pentru porc, în zoi până la gât. Noroc că n-a fost ferbinte, că mă opăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat să spun că între jucăușii clasei noastre a III-a era și un elev foarte prost, care în loc să joace Corăbiasca, ciorsăia picioarele unul de altul fără nici o socoteală și încă se uita să vadă, îl mai vede cineva cât de frumos joacă. Îl chema Cluci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de Istoria Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se vede că i-am samanat bunicăi Ancuța mama mamei mele, care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru Mihăilescu care s-a însurat și a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dintre toți elevii mei cel care juca cel mai bine și mai frumos a fost Petrea lui Constantin Gherasim Roșca, văr al doilea cu mine, care a murit foarte de tânăr ! Dacă trăia putea să ajungă cel mai mare artist jucăuș din țară. Pare că avea electricitate la picioare. Și trebuia să țin de școală nu de mântuială ci cu tot dinadinsul că elevii mei dădeau concurs la Baea cu elevii lui Neculai Stoleriu și a Preotului Ioan Cojan de la Sasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drept pentru care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite, cu neregularitate, eseu în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție britanică, spaniolă (cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Parcă s-ar uni deasupra râului, că sunt pe ambele părți. Sunt atât de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud păsărelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm În râu. Apa este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atât de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd ca un curcubeu. Privesc tainic printre copaci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-L valorăm, Căci cu asta noi plecăm! O clipă să cugetăm La viața care-o avem Ce valoare am căutat! Să ne ierte de păcat! Amin! Pe vapor 07.05.2012 Privind de pe vapor Cerul, Soarele, Natura, Pescărușii și delfinii jucăușii Pe tine, Doamne, Te slăvesc Și gândul ți-l Împărtășesc Cu noi Tu călătorești... De toate te-ngrijești Iertare, milă, dreptate Sfințenie și sănătate! Inima când mi-i Întristată Tu mă mângâi ca un tată Vrei să mă faci fericit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a compune pentru Editura Ion Creangă un șir de poezii-definiții, referitoare la componente ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs „trădată“ prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum observa și Valeriu Cristea, o „dimensiune filozofică“. Cercul: „Jocul cu cercul nu-i atât de ușor / Pe cât ne pare nouă, adesea, tuturor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]