4,936 matches
-
în universitățile germane din secolele al XIX-lea și al XX-lea). Această abordare este determinată de o dublă perspectivă: actualizarea geniului german originar, a Volksgeist-ului (spiritul poporului) făurit în matricea limbii, și permanența etnicității germane în istorie. Poeții, scriitorii, juriștii, filozofii au contribuit din plin la structurarea acestei poziții comune. Fie că e vorba de Goethe (1749-1832), Herder (1744-1803), Schiller (1759-1805), Fichte (1762-1814), Hölderlin (1770-1843), Hegel (1770-1841) sau Schelling (1775-1854), toți împărtășesc această concepție de unitate a poporului, a culturii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1993, pp. 1421-1445); cercetările lui Bessy și Chateauraynaud, care încearcă să depășească un "constructivism abstractizant", o expertiză intelectuală. • Dreptul În activitatea lor de calificare a actelor (infracțional, criminal, intenționat), a oamenilor sau a lucrurilor, ceea ce re-prezintă sarcina fundamentală a dreptului, juriștii mobilizează, de asemenea, cunoștințe. De aproximativ un secol, ei încearcă, la fel ca filozofii, definirea "culturalului", încât poate că dreptului îi datorăm de fapt efortul cel mai susținut în a "decide" ce este un "bun cultural". "Dreptul de autor a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
punct presupune deci ca, pentru a deveni o operă susceptibilă de protecție culturală, ideea să se realizeze într-o formă. Or, din ce moment începe ideea să capete formă? Este necesară mai întâi o definiție a formei, obstacol din fața căruia juriștii nu dau înapoi: Forma este organizarea semnelor în vederea producerii unui efect estetic, adică o intervenție în sfera reprezentărilor" (ibidem, 1989, p. 20). Puțini sunt totuși, în prezent, sociologii care și-au unit eforturile cu cele ale juriștilor, din cauză că din educația
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
obstacol din fața căruia juriștii nu dau înapoi: Forma este organizarea semnelor în vederea producerii unui efect estetic, adică o intervenție în sfera reprezentărilor" (ibidem, 1989, p. 20). Puțini sunt totuși, în prezent, sociologii care și-au unit eforturile cu cele ale juriștilor, din cauză că din educația juridică lipsesc total cunoștințele sociologice (și invers), în ciuda bogatelor analize în domeniu ale juriștilor specializați, a afinităților dintre cele două discipline și a culturii juridice a fondatorilor sociologiei (Marx avea o formație în jurisprudență, Weber, în istoria
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o intervenție în sfera reprezentărilor" (ibidem, 1989, p. 20). Puțini sunt totuși, în prezent, sociologii care și-au unit eforturile cu cele ale juriștilor, din cauză că din educația juridică lipsesc total cunoștințele sociologice (și invers), în ciuda bogatelor analize în domeniu ale juriștilor specializați, a afinităților dintre cele două discipline și a culturii juridice a fondatorilor sociologiei (Marx avea o formație în jurisprudență, Weber, în istoria dreptului clasic, subiect căruia i-a consacrat teza de doctorat, Durkheim a scris o teză de sociologie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
său despre raritatea artistică (1995); • Nathalie Heinich aduce multiple clarificări juridice (1996, 1998a, 1998b și 2002). Ea arată, de exemplu, că obiectele depind de tratamentele cognitive care li se rezervă (2002); ultima sa lucrare este scrisă în colaborare cu Edelman, jurist specializat în probleme artistice; ei își analizează împreună demersurile respective și aporturile specifice ale dreptului și sociologiei; • Bessy și Chateauraynaud (1995) își fundamentează o mare parte din sociologia expertizei pe cunoașterea dreptului mărcilor și falsurilor; • Yvon Lamy pune accentul pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și Chateauraynaud vorbesc, în această privință, de "bune medieri": materialele, rețelele de persoane și de obiecte, convențiile descriptive. Sau, în limbajul lui Deleuze, bune "coagulări": corpuri, obiecte, reprezentări și dispozitive care trebuie să rămână unite pentru a forma un întreg. Juriștii s-au orientat, de fapt, spre o abordare procedurală a bunurilor culturale: ei nu spun că acestea sunt bunuri în sine (nici sociologii, după cum am văzut), căci au înțeles de mult, prin forța practicii, că trebuie să renunțe la asta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a litigiului, din 1927, dintre sculptorul Brâncuși și oficiul vamal american arată cât de importantă este într-un proces mobilizarea colectivelor (aliați, martori, presă), a procedurilor (acordarea cuvântului, ordine, ierarhie), a argumentelor (definiții, justificări, judecăți), a corpurilor (al artistului, al juriștilor, al avocaților, al experților), a obiectelor (opere, fotografii, tăieturi din presă...) (Heinich, 1996). Totuși, bunurile culturale nu sunt astfel decât incomplet, dacă le considerăm doar din punctul de vedere al proceselor de calificare: ele dezvoltă plecând de aici efecte sociale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și fiindcă negarea căutării conștiente a efectelor poate fi înțeleasă ca o condiție pentru eficacitatea lor. Aceasta este poziția lui Bourdieu, potrivit căruia efectele simbolice sunt cu atât mai eficace cu cât există instituții (școala, religia...) care neutralizează lecturile intenționale. Juriștii disting și ei efectele dorite și nedorite. Această distincție a fost recent aplicată bunurilor culturale (Cabrol, 1999), care sunt astfel prin natură, când sunt concepute intenționat ca să poarte o identitate (ceea ce include toate operele de spirit definite prin regimul proprietății
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
De atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia anglo-saxonă a profesiilor (cf. Dubar și Tripier, 1998, Heinich, 1991, pp. 34-35), care a studiat cele mai suple forme de activități (hoț, delincvent...) și pe cele mai structurate (medici, profesori, juriști, jurnaliști etc.). Criteriile profesionalizării sunt următoarele: existența unei structuri asociative care permite impunerea anumitor reguli interne și afirmarea unei autonomii în raport cu eventualele presiuni străine; dezvoltarea unei expertize, a competențelor specifice, care necesită adesea organizarea unui învățământ îndelungat și sistematic și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
O ipoteză ar fi aceea că statul atotputernic ar tinde treptat să "pună mâna" și pe politica culturii. Învățământul este matricea culturii sau, dacă vrem, aceasta este generalizarea cunoștințelor transmise prin învățământ. Pe urmele lui Weber, un ansamblu de cercetători juriști, sociologi și istorici au dezvoltat acest punct. Istoricul de artă Francis Haskell arată că expozițiile de pictură reprezintă un mijloc de a controla gustul. Controlul reacțiilor publicului merge mână-n mână cu formarea unui gust dominant. Persistă însă dificultatea de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
condițiile clasării, de unde decurg obligații de a face sau de a nu face în legătură cu monumentele și cu viitorul lor. Monumentele sunt considerate punctual ca "statui" în afara mediului lor. Primul criteriu de selecție este apartenența la istoria sau la arta națiunii. Juriști publiciști arată că, dacă intervenția publică se interpune între proprietatea protejată și proprietarul ei și se traduce juridic prin restricția de înstrăinare a bunului individual, această operațiune nu poate fi legitimată decât în numele intereselor superioare ale națiunii. Pornind de aici
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de strict, încât ministrul în funcție nu mai trebuie să-și asume responsabilități, și delegându-le, abdică de facto de la ele. Se produce astfel o veritabilă deturnare a puterii. Aceste "derive" administrative sunt denunțate de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își construiesc treptat și ineluctabil autonomia față de calendarul unei puteri politice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Contemporană din Bordeaux, conservat ca antrepozit tocmai fiindcă fusese transformat în muzeu). Astfel, statul nu ezită să sustragă bunurile din dreptul comun sau din cel comercial. El defiscalizează, în parte, bunurile și locurile. În cercetarea sa despre excepționalitatea bunurilor culturale, juristul Jean-François Poli (1996) arată, în primul rând, că protejarea înseamnă integrare în patrimoniul național. Astfel, controlul deplasărilor (vamă), acordurile de licență, dreptul de preempțiune și cel de retenție, regimul de interdicție a exportării arhivelor, restricțiile de circulație supun bunurile culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt fundamentate pe principii. Ziariștii se vor putea inspira din claritatea și logica argumentării de care publicistul Bastiat a dat dovadă în toate scrierile sale Juriștii vor descoperi în Frédéric Bastiat un adept al dreptului natural (inspirat de John Locke, printre alții), curent poate insuficient cunoscut și apreciat din cauza tradiției noastre juridice "continentale". În zilele noastre, când ne plângem de instabilitatea legislativă, când lista drepturilor pozitive
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se pot confisca resurse pentru a finanța conexiuni internet, oare mai pot exista motive de confiscare care să fie considerate nelegitime? Avertismentele sale sunt, din păcate, de o mai mare actualitate azi decât în momentul în care au fost scrise. Juriștii vor putea regăsi distincția hayekiană între Drept și Legislație. Economiștii vor găsi în Bastiat un ghid extraordinar pentru redescoperirea unor concepte fundamentale care au fost fie uitate, complicate excesiv și inutil sau ascunse de teorii economice în care forma primează
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
noi, în secolul al XIX-lea, este încă la stadiul ideilor pe care prezența Sclavului trebuie să le fi suscitat în antichitate; însă acest lucru este explicabil. Învățământul Dreptului este monopolizat în Franța, și monopolul exclude progresul. Este adevărat că juriștii nu constituie întreaga opinie publică; dar trebuie spus că educația universitară și clericală pregătește minunat tinerii francezi să primească, în aceste materii, noțiunile false ale juriștilor, căci, pentru a se asigura cât mai bine de acest lucru, ne aruncă pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
explicabil. Învățământul Dreptului este monopolizat în Franța, și monopolul exclude progresul. Este adevărat că juriștii nu constituie întreaga opinie publică; dar trebuie spus că educația universitară și clericală pregătește minunat tinerii francezi să primească, în aceste materii, noțiunile false ale juriștilor, căci, pentru a se asigura cât mai bine de acest lucru, ne aruncă pe toți, pentru zece din cei mai frumoși ani ai vieții noastre, în această atmosferă de război și sclavie care acoperea și penetra societatea romană. Să nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prin intermediul învățământului juridic, studiilor clasice, al publiciștilor secolului al XVIII-lea, al revoluționarilor din '93 și al organizatorilor moderni. Să trecem acum la consecințele celor două sisteme pe care tocmai le-am pus în opoziție, și să începem cu sistemul juriștilor. Cea dintâi consecință este de a deschide un câmp fără limite imaginației utopiștilor. Acest lucru este evident. Odată ce am declarat de principiu că Proprietatea își datorează existența Legii, există atâtea moduri posibile de organizare a muncii câte legi posibile există
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
decât să impună respectarea proprietății oriunde există ea, oriunde se formează ea, în orice fel a creat-o cel care a muncit, izolat sau în asociere cu alte persoane, cu condiția să fi respectat dreptul celuilalt. Mai întâi, cum principiul juriștilor include în mod virtual sclavia, cel al economiștilor conține libertatea. Proprietatea, dreptul de a te bucura de rodul muncii tale, dreptul de a munci, de a te dezvolta, de a-ți exercita facultățile, așa cum crezi de cuviință, fără ca statul să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
grup de economiști asociați cu Institute of Economic Studies Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr.). 68 Jeremy Bentham (1748-1832), jurist, filozof politic și reformator social englez, cel mai influent teoretician modern al utilitarismului (n. tr.). 69 Impozit aferent apartenenței la o breaslă sub Vechiul Regim (n. tr.). 70 Le libre-échange, jurnalul oficial al Association pour le libre-échange (n. tr.). 71
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
suntem dispenzați de onoarea de a înregistra redeschiderea unui institut cu tendințe germanizatoare, în care opiniile politice ale profesorilor sunt lucrul principal și știința lucru secundar? Poate pentru că d. Schiffner propune dreptul privat francez? Dar propuie - l cîtu - i place. Juriștii noștri din țară sunt atât de familiarizați cu literatura dreptului francez, încît mulți din ei ar putea fi profesori în Franța, necum la noi. Poate că numitul domn gândește să ne învețe carte franțuzească astăzi, când am început a ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
i consonans (jot) asupra vocalelor și consoanelor cu cari se-ntîlnește? Cum se poate esplica prefacera lui d în j (putred, putrejune; veșted, vestejit). Iată câteva numai din sutele de cestiuni de detalii cari merită atenția unui filolog tânăr. Venim la juriști. N-ar fi oare bine ca să cerceteze cestiuni istorice ale dreptului romîn? Ce este embaticul? Ce instituția răzășilor? Cari sânt foloasele și cari defectele instituției breslașilor? Cum erau organizate breslele, ce puteri judecătorești aveau? Apoi vine terenul larg al dreptului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
statornicirea lucrurilor din țară. Cine este amploiat numai prin praxă îndelungată să rămâie ce este, dar să nu mai înainteze; iar acei ce vor dovedi regulații lor douăzeci de ani de studiu (clasele primare, liceu, universitate) să poată înainta. Nici un jurist ce s-ar prezenta din nou să nu fie numit direct într-un post vacant, ci mai întîi într-unul inferior, pentru a face praxă de 3, 4 ani. Spre a opri înmulțirea peste măsură a advocaților să se îngreuieze
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la vreme de către factorii politici răspunzători de guvernarea țării în perioada respectivă. Iar faptele înserate în documentele timpului confirmă afirmația de mai sus. 5. Răzeșii Categoria socială a răzeșilor a suscitat interes și preocupări în rândul multor cercetători (istorici, sociologi, juriști) datorită faptului că prezintă particularități față de categorii sociale similare din alte țări și chiar de la o zonă geografică la alta pentru noi. Se consideră că răzeșimea are un specific al ei ce derivă, în primul rând, din păstrarea cu îndârjire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]