1,287 matches
-
Sanctissimus in Christo pater e domine Sixtus quatro". Am îngenunchiat înainte-i... Papa m-a îmbrățișat în capul scărilor: "Aaa! Serenissimul, illustrissimul Stephano Voywoda Moldaviae, carissimus in Christo filio nostrum, qui tantum bellum contra infides turcho!" Te-a binecuvântat, a lăcrimat chiar... Mi s-a aplecat de osanale! i-o retează Ștefan. Treci la fapte! Aurul!? "Care aur!?" a făcut Papa ochii mari, mirat; apoi, și-a muiat glasul: "Aaa!... Aurul... da... da..." În haznaua "carissimului in Christo filio nostrum Matheus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au căzut atunci... Și capul moșului meu a căzut atunci, lăcrimează Alexa. A fost cumplit... Țin minte, ca azi... Isaia scuipă un alt mormânt, cu ură: Ușor-ușor, ne-a pus cu botu' pe labe, de nu mai sufla nimeni. Dac-am văzut și-am văzut că nu-i lucru de șagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și la Lipnic, și la Podu-Înalt! grăiește Dumitru cu mândrie, întorcându-se către oameni. Domnul Ștefan m-o bătut pe umăr și m-o sărutat pe amândoi obrajii! spune el lăcrimând cu mândrie. Chiar Domnul Ștefan, așa să știți! Târgoveții, câștigați de partea moșului, râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău și să ne ierte... Să mă ierte Moldova... Să mă ierte Dumnezeu... Tăutu lăcrimează, strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii pe pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strângere de inimă: "o va mai vedea oare?" O să treacă și aiasta, Voichiță... Toate trec. E trist... Rămâne amintirea... O să povestești copiilor, nepoților: "A fost odată ca niciodată un voievod ce mult a luptat și mult a iubit..." O să și lăcrimezi puțin... O iubire imposibilă e tristă, dar e fără moarte, tocmai pentru că neîmplinită e fără sfârșit... Voichița își înăbușă plânsul în pieptul lui. El îi mângâie ușor părul... Îi ridică fața de bărbie, îi zâmbește și-i grăiește răspicat: Zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respiră. Ne oprim în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credința de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și lăcrimez cu durere când văd cât rău există între noi toti și nu ne afectează deloc suferință celui de lângă noi. Dragii mei frați și surori în Domnul, nu-i nimic mai presus că milă, că dragostea. Se spune ca milă e
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume de tot felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimam și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduța îngustă și pietruita. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi foamete și ciumă, Oameni răi, pizma și ura Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos. Să așteptați a Lui venire, Să ne scape de pieire, Dar mult foarte nu va fi Până Domnul va veni, Si pe cei ce-au făcut bine îi va lua
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ostilităților împotriva Poloniei, oferea un spectacol impresionant. Pe drumurile de acces spre Katowice, regimentele poloneze de artilerie erau masate în adîncime, fiecare om așteptînd cu frîul în mînă ordinul decisiv, în timp ce sub cupola de sticlă a gării viermuiau, văitîndu-se și lăcrimînd, familiile ce părăseau orașul printre îmbrățișările celor care mergeau la luptă și cei care plecau îngrămădindu-se în trenuri ce trebuiau să-i ducă spre un loc ce părea de o securitate provizorie, spre Rusia... La cîteva zile, resturile armatei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Călinescu spune chiar că un critic care „nu latră” în text mănâncă degeaba pâinea literaturii. Dar bucuria lui S. e să laude o carte, să admire un autor, să repare o injustiție. Cere discreție și sentimentalitate. Nu se rușinează să lăcrimeze în timpul lecturii și să reabiliteze personajele năpăstuite, calomniate. De pildă, personajele lui I. L. Caragiale, cărora le descoperă curățenia morală, sinceritatea, complexitatea interioară, adică tot ceea ce contestă critica literară tradițională. El este de părere că opera de artă adevărată este, în
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuță bătrână, Cu brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmpi alergând, Pe toți întrebând Și la toți zicând: “Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui; Mustețioara lui, Spicul grâului; Perișorul lui, Peana corbului; Ochișorii lui, Mura câmpului?” Tu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
episod este susținut stilistic prin folosirea din abundență a diminutivelor "ciobănel", ''fețișoarâ". "mustăcioară", "perișor", "ochișori', "măicuță", "drăguță", a comparațiilor metaforice clin descrierea portretistică a ciobanului, prin reluarea alegoriei moarte-nuntă, în final, și prin folosirea unei seni de gerunzii în rimă: "lăcrimând", "alergând", "intrebând". "zicând' care sugerează un lung geamă! dureros. Sentimentele și /zbuciumul sufletesc ale baciului moldovean exprimate în această parte finală rămân la intensitatea de mai înainte deoarece baladei îi lipsește deznodământul, moartea fiind ipotetică ("Și de-o fi să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
puternic împotriva unei morți premature, nedrepte, nefirești și de aceea absurde. La fel de realizat și impresionant este și portretul măicuței bătrâne, al acestei mame îndurerate, prezentat succint în câteva versuri de către feciorul ei: "Măicuță bătrână,/ Cu brâul de lână,/ Din ochi lăcrimând,/ Pe câmpi alergând,/ Pe toți întrebând/ Și la toti zicând [...]". Portretul este constituit, în primul rând, din două elementei vestimentare ("Măicuță bătrână,/ Cu brâul de lână")care evidențiază vârsta personajului și modestia portului caracteristic oierilor. În al doilea rând, sunt
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
care evidențiază vârsta personajului și modestia portului caracteristic oierilor. În al doilea rând, sunt reliefate printr-o serie de gerunzii, așezate în rimă, sentimentele puternice ale acestei mame îndurerate, dîrză, energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sentimentele puternice ale acestei mame îndurerate, dîrză, energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să spui", "să pui", "să îngroape" care pun în lumină delicatețea, gingășia și discreția sentimentelor și a dorințelor celui sortit morții, exprimându-și astfel cea mai adâncă durere. O serie de patru gerunzii așezate în rimă, având ultima silabă accentuată ("lăcrimând", "alergând", "întrebând", "zicând"), vin să sporească tonul grav, încordarea și disperarea permanentă prin sugerarea unei acțiuni continue, în plină desfășurare. VI. Prin toate aceste elemente de formă, autorul anonim a reușit, într adevăr, să realizeze prin balada "Miorița" capodopera literaturii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Îmi bagă un castron de mâncare bine, consistent... Lua de la dreptul comun și-mi dădea să mănânc și zicea: „Puștiule! Shhh. Da’ ține minte că eu am copii și, dacă va fi vreodată nevoie, să spui că te-am ajutat”... (lăcrimează - n.n.). Victor și mai cum Îl chema? Nu mai știu. Numele nu-l știu. Și mai era și căpitanul Ștefan... Da’ nu știu decât Ștefan și poate să fie nume propriu sau poate să fie numele personal. Și s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost că, după câteva luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și cu oamenii și, În primul rând, a știut să facă În așa fel ca, de bine, de rău, să simți că totuși nu ești singur. E o chestiune aparte, după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
răspuns mama lui și a zis: „Cine e?”. Și el a Început să plângă și-a zâs: „Cum? Nu mai mă cunoști, mamă?”. Și-odată am auzit și eu În telefon... „Au!” Și maică-sa a căzut și-a murit... (lăcrimează - n.n.) Am dat și eu telefon la vară-mea asta și a venit George Serafim, nepotu’ meu, și m-a luat din Gara de Nord și m-a dus la ei acasă, pe dr. Manolescu, nr. 10, unde de seara până dimineața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vin eu abia preoțit să le dau lecții de conduită! Asta-i ofensă adusă preoțimii! Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse de la galerie de unde a asistat la scenă. Eu plângeam de revoltă. Lăcrima și el de indignare: „Atâta inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o ține la congres
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am auzit cuvântul. O vom purta atât cât vom trăi pe acest pământ și o vom duce până la pragul unde încetează și durerea și suspinul. Parcă toate câte le-am trăit s-au îndeplinit după legea Scripturii. Pentru aceasta ne lăcrimează sufletele emoționate și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este singura mângâiere după plecarea lui: Veșnicia destinului evanghelic al Căpitanului. București, 6 decembrie 1940 Nicolae Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
merg cu tine? Vreau și eu să fac o baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și am închis ochii. Lumina a fost la fel de puternică, dar nu mi-au mai lăcrimat ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]