2,387 matches
-
pupilele mele avide; arta de a fi prezent printre catifelele moi ale dragostei, învățată de la Ovidiu, de la acel poet năucit, exilat la Tomis, cu schimbări de decor și miros de singurătate, e arta vânării de vânt, frumoasă târfă, Durere, ce latri lugubru la lună, strângând cerul de gât, alergai, îmi strigai pe nume sângele pentru a mă numi, flacăra părului tău, hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
Istorisire > X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului La trei zile după acel măcel, pe la miezul nopții, în poarta conacului Ciocoiu bătu cineva. Dulăii din curte lătrară lung, a pagubă. Un argat se ridică somnoros, împărți câteva înjurături și se apropie de poartă. Animalele continuau să se agite. - Cine-i la ora asta? - Deschide odată! - se auzi o voce răgușită. - Revino dimineață! Stăpânul meu doarme! - Deschide, dobitocule
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
sânge, altele de îngeri, Are guler alb el, dirijorul care S-a spălat mai bine, bagheta subțire, Din os de copilă, mândră Europă, Rune fără sens, vine Papa, iartă, Îl cheamă Clemens, ne benedictează, Este mai pios, Huss și Luther latră, Astru-i luminos. Trecând pe lângă un zid, O pasăre i-a căzut la picioare, Profesorul nu a rostit Cuvinte ce pot să omoare, Paralel cu zidul s-au dus Pașii lui de om cumsecade, Părea un Ulise sedus De propiile
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE CE? Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului DE CE ? De ce norii se adună ? De ce fulgeră și tună ? Și de ce bătrânul soare Face curcubeu-n zare ? De ce latră câinele ? De ce tace muntele ? De ce pasărea clocește, Apoi puii și-i hrănește ? De ce dimineața-i rouă ? De ce ninge ? De ce plouă ? De ce păsările zboară ? De ce tinerii se-nsoară ? De ce-n lume sunt războaie ? De ce-i praf ? De ce-s noroaie ? De ce arde
DE CE? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377888_a_379217]
-
Să răspundă se codește; Miau-Miorlau are năravul Să cam facă pe grozavul. Zice: Nenea semafor, Cocoțat într-un picior, Când e roșu nu se vede, Când e treaz privește verde Și-aruncând din ochi lumini Ne ferește de mașini. Ham-Ham latră: ham și hop! Am ghicit! Pe roșu-i stop. Când apare verdele, Ale noastre-s străzile! -Mârâilă, te grăbești, Zice Mara, și-o pățești! Noi avem prioritate Doar pe benzile marcate, Dar și-atuncea este bine Să te-asiguri, dacă
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
Să te-asiguri, dacă vine Vreo mașină, și apoi Poți să treci cum trecem noi. .......................................... Deci, atenție la noi! Circulăm și învățăm, Seara recapitulăm. Cine face vreo greșeală, S-alege c-o păruială Miau-Miorlau râde mâțește: -Ham-Ham sigur o pățește! Latră vrute și nevrute, Prinde greu și uită iute. -Se putea să-ți uiți năravul?! Faci într-una pe grozavul De te-ntreb așa, deodată, Ce este banda marcată, Ce-ai răspunde? -Măi, dar cît ești de căpos! O zebră-ntinsă pe jos
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku Penița ruptă căzută-n iarba verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Foșnet de frunze - cad
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
voi, își exprimă dorința englezul. Doar eu am fost victima lui. Neânfricatul se refugie spre Dealul Melcilor. Nu era o zonă plăcută pentru el. Era teritoriul pe care se desfășurau permanent lupte cu pittbuli, animale feroce și necruțătoare, care-l lătrau imediat, când îi simțeau prezența în apropiere. Acum însă, nu avea altă soluție. Se putea ascunde într-una din catacombele dealului, concepute în timpul războiului, de populația orașului, pentru a se adăposti de bombardamente. Dar acum, acolo locuiesc copiii străzii. Singura
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
de Anul Nou, intenționam să părăsesc Observatorul și să plec la părinți, așa, cam pentru vreo săptămână. Nu știu cum reușisem să adorm buștean și nici cât anume am dormit așa, dar m-au trezit lătrăturile furioase ale câinelui lui moș Bursuc. Lătra atât de tare, încât mi-a venit să cred că din clipă în clipă va sfâșia pe cineva. M-am trezit zăpăcit, mi-am pus căciula pe cap și o haină pe umeri și am ieșit repede afară să văd
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
ca prostul'" și mi-am dat acordul să o conducă amicul meu acasa. Mergeam cu pași grei și gânduri negre prin neagra noapte, lovind cu furie orice pietricică întâlnită în calea mea. Am alungat cu pietre doi-trei câini ce mă lătrau și încercau să se apropie amenințător de mine. Ieșirea asta parcă m-a calmat un pic. Ajuns acasă, contrar obiceiului, am aruncat hainele pe un scaun și m-am tolănit fără pijama pe pat, cu ochii închiși, încercând să adorm
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
cotcodăci, caii începeau a necheza, vacile mugeau de mama focului de parcă le plesneau ugerele nemulse, oile începeau a behăi, porcii guițau ca puși în țeapă, rațele măcăneau, se mai trezeau și gâștele gârâind, și peste toate...începeau și câinii a lătra! Și să nu-ți vină să-ți iei lumea în cap! Cap de fier îți trebuia ca să faci față la toate cele. Iar când se sculau ai casei....atunci să te ții: -Anico!...fă Anico! Dă fuga repede, vezi ce
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
de-a casei cea nouă, atât de departe de soarele ce-mi adastă în gând ai putut să-mi auzi între zgomote aspre vocea tăcută ce șoptea susurând vocea mea clară, distinctă și brava, ce vorbea cu aplomb când câinii lătrau fără rost vocea aceea neumbrita de emoții, inhibiții sau lacrimi pe care eu însămi n-am mai auzit-o de ani care-a fost RECOGNITION To Fiona, with love your poems make sense to me she said în the blând
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
de trup este asemenea senzației celui ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Autorului e toamnă iar, pisica te așteaptă în curtea ta săracă și pustie, pe vânt încă mai circulă o șoaptă, cum c-ai plecat și nimeni nu te știe, maica s-a dus, iar poarta-i descuiată un câine mai latră în grădină pisica a rămas, și te așteaptă, n-ai trecut pe acasă, și cine e de vină, e totul pus la locul lor așa cum tu le știi dar e pustiu și frig în curtea ta căci bate vânt din
E TOAMNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375201_a_376530]
-
o ședință, să hotărască toți: de-acum în haită doar, să umble, s-alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân pribeag să le mai ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
casă, m-am scuturat zgribulit de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
noi prin noi în noi timpul și-a îmbrăcat haina de gală a haosului unde mai suntem tu ce mai faci prin ce arii trasezi arce de cercuri Arca lui Noe ne așteaptă cuminte la margine de nebunie hai să lătrăm puțin sau cotcodăcim jucăm rolurile animalelor salvate sau mândri de originile noastre închipuite ciupim puțin din carnea păcii libertatea țâșnește pe lângă noi elegantă echilibrată nu ne atinge Doamne ce zbucium lași să se întâmple sau logica existenței lasă totul să
MĂ DECLAR CURAJOASĂ TREMURÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372818_a_374147]
-
vrăbiuță, l-a prins pe drum Pichi, cățelul doamnei cu păr roșu! Am văzut asta bine de tot, tocmai ciuguleam din corcodușul de alături! Tincuța știa unde locuiește Pichi. Îl văzuse deseori la fereastra de la parterul blocului vecin cu parcul. Lătra la toți copiii care se nimerea să treacă prin dreptul lui. Se repezi într-acolo, hotărâtă să-l facă pe cățel să-i înapoieze dințișorul. Ca de obicei, Pichi lenevea, tolănit pe perna din fața ferestrei. - Nu ți-am luat eu
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
a lăsat liber prin casă și în căteva zile Ziky era stăpânul autoritar, al întregului apartament. Sărea cu ușurință pe scaune, pe sofa și în patul din dormitor apoi, obosit de effort adoarmea în fiecare noapte chiar la picioarele bătrânei. Lătra cu putere la cel mai mic zgomot și nici măcar o muscă, nu prea avea loc de el în bucătărie! Toate zbenguielile și lătrăturile lui îl iritau și apăsau nervii agentului rus aflat undeva prin zonă: Acesta trebuia să înregistreze zi
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Agenții au rămas nemișcați, urmărind cățelul ce se îndrepta în viteză direct spre o bancă pe care, un bătrân cu capul afundat într-un ziar, părea că citește ultimile știri! Ziky s-a oprit în fața bătrânului și a început să latre furios la el, încercând să-i rupă ziarul! Surprins, omul a făcut un gest să-și scoată ceva din buzunar dar, la spatele lui, un agent al Serviciului Secret a strigat tare: - Nu mișca domnule... Buzov! Datorită lui Ziky, a
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
un tufiș, în pădure, erai înfășat doar într-o pătură murdară, iar la cap aveai o sticluță cu lapte. Cineva te părăsise, probabil mama, căci n-am găsit pe nimeni în jur. Tocmai când se afla în profunzimea gândurilor, Bobby lătră o dată scurt, dar deajuns cât să-i atragă atenția. Atunci, șirul gândurilor se întrerupse, iar unchiul Stump nu mai știu de unde să reia. Se gândi atunci să crească el acest copilaș dăruit de cer, căci și-așa era singur. Era
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
dreapta coborâse discret sub nivelul blatului mesei, întărindu-i bănuiala ce-i dădea târcoale de la început, că între ei se petrecuse ceva! ...Târziu în noapte, au ajuns acasă. Strada era pustie și doar câte un câine de prin vecini mai lătra pentru liniștea stăpânilor săi, asigurându-i că sunt bine păziți. George a fost cel care a deschis și a închis poarta , apoi ușa de la intrare și a aprins toate luminile pe unde era nevoie. Cu oarece stângăcie, el s-a
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-o poziție destul de incomodă. Cățelul, că nu era un dulău, lătra a om, mai blând, parcă simțindu-se cumva vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe spate
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]