3,980 matches
-
copil spre învățarea căilor de dezvoltare a mișcărilor normale; se observă că primele mișcări în deplasare au caracter amfibian, iar într-un stadiu mai avansat mersul devine reptilian, iar abia în momentul în care reușește să se ridice în patru labe, sprijinindu-se pe genunchi și pe mâini, mersul dobândește caracter mamalian, manifestat prin alternarea membrelor superioare cu cele inferioare. Aplicarea acestei metode impune participarea a trei kinetoterapeuți. Din decubit ventral, doi kinetoterapeuți sunt plasați de o parte și de alta
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ea); Și, dacă pleacă fără Gigel? Scăpăm de tine, moțatule. Scăpăm de un pârâcios...Fugiți, că-l trezește pe Piki. Vă fugărește... Coco (îi ia căștile de la urechi lui Piki, care-i nedumerit, tocmai trăia intens ce asculta; în două labe, dirija cu mișcări largi) Hoațele!Hoațele! Piki (deranjat): Și ce muzică...Cum ai zis? Hoațele!Uța și Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
muzică, Coco începe să recite poezia auzită la Gigel ; mare surpriză ; aplauze) Miki (se apropie de Gigel și începe și ea un dans cu rostogoliri « artistice » în timp ce miaună cu mare « eleganță », sărind în brațele lui Gigel ; cu o labă îl mângâie pe cioc pe Coco care se află pe brațul lui Gigel) : Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule... Coco: Familia! Familia! Familia! Miki: Familia? Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule...(râde cochet) Glumesc, Coco... (îi « mângâie » moțul) Gigel: Ei
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ales de praf de pușcă. Raluca: Da, de praf de pușcă! (îi amenință cu pușca) Mâinile sus! Să nu încercați să fugiți, pentru că trag! Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe picioarele din spate, ridică labele din față; Ana scoate puii din vizuină) Ana: I-am găsit! (îi arată) Sunt teferi, dar foarte speriați. Raluca: Fierți sau prăjiți?! În cușcă cu voi, până când o să fiți judecați pentru
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de pușcă! (îi amenință cu pușca) Mâinile sus! Să nu încercați să fugiți, pentru că trag! Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe picioarele din spate, ridică labele din față; Ana scoate puii din vizuină) Ana: I-am găsit! (îi arată) Sunt teferi, dar foarte speriați. Raluca: Fierți sau prăjiți?! În cușcă cu voi, până când o să fiți judecați pentru furt și sechestrare. Lupul: Fără violență!... Vulpea: Fără violență
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
domnișori și domnișoare de onoare cu coșuri pline de pești, rozătoare și insecte. Toți nuntașii erau îmbrăcați în alb, ca și mirii de fapt, iar când începuse muzica de sirene dinspre ocean, ursul și ursoaica polară se ridicaseră în două labe și se rotiseră unul în jurul celuilalt, în semn de dans, în semn de bucurie. Nunta s-a încheiat cu zbenguiala tuturor, se aruncau în zăpadă, trăgeau unul pe celălalt, se împroșcau cu zăpadă, se luptau din joacă, se trânteau copilărește
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza șubredă: ― Du-te adu pentru yia yia, drăguțu’ mou. Capitolul Unsprezece știa ce are de făcut. A străbătut În fugă holul până În camera de zi. S-a cățărat În patru labe pe scara oficială, până la primul etaj. A alergat pe lângă dormitoarele de pe coridor. În capătul acestuia era o ușă aproape invizibilă, acoperită cu tapet, ca intrarea Într-un pasaj secret. Capitolul Unsprezece a localizat mânerul, care se afla la Înălțimea capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțelegem prezentul sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului, jos, spre străzile pe care mi le arată tatăl meu (fără să se uite totuși). Și iat-o: jumătatea de capac de roată care e piața din centru, cu spițele bulevardelor Bagley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până să Împlinească patruzeci. Labele de gâscă din jurul ochilor sunt un motiv În plus (În afară de reflectoare) pentru care Își ține o mână peste față. În acest gest deslușesc empatia emoțională pe care am avut-o Întotdeauna cu Tessie, noi două, care nu eram niciodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când o să am eu chef, spuse el. Apoi Își Întoarse capul și se uită la mine. ― Și mai ai o treabă, Stephanides: să speli putina. Să te cari și să nu te mai prind pe-aici! Și să-ți iei labele de pe sora mea! Deja săream În picioare. Fierbea sângele În mine. Îmi urcase pe șira spinării și-mi trăsese un semnal de alarmă În cap, așa că Într-un acces de furie, l-am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de metri! Ai ajuns mai repede decât credeam. Nu termină bine propoziția, că de pretutindeni izbucniră trosnete și rupturi. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vizibilă. Se aruncă asupra sa și îl mușcă îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru labe, cu fundul descoperit, în timp ce, prin tr-un joc de oglinzi, cei doi doctori îi examinează rectul. — Lasă, că te-am mai văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă lângă el, îl mângâie liniștitor pe frunte. Se întoarce apoi către medici: — Ce s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippina. Ce va spune? Cum îi va întâmpina decizia? Cu supușenia ei aparentă, sau răzvrătindu-se pe față? Cântărește bine în minte și se decide să mai aștepte puțin. Situația este încă neclară. Sigur, i-au pus cu botul pe labe pe pannoni și dalmați. Legiunile au înfrânt revolta fără să sufere vreun dezastru major, însă nu e mai puțin adevărat că puterea militară a Romei a fost zdravăn zdruncinată. A ieșit la iveală o gravă greșeală politică, de care nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul, cu ce vă pot servi? ― Jemima? Brad se întoarce către mine. ― Păi... Ce-aș putea comanda, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten; El tușește, își încheie haina plină de șireturi: Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături". {EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine pe coridorul plin de apă și până la urmă am ajuns înapoi la cabină. Când am reușit cu chiu cu vai să deschid ușa, lucrurile căzute de pe polițe se întindeau de-a valma la picioarele mele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul mare și rănit printre copaci, spre iarba Înaltă, la adăpost, când bubuitura se auzi din nou, trecând peste el și despicând aerul. Apoi tunetul se auzi din nou și-l lovi jos, Între coaste, sfâșiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frânghie În jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest superb. Walcott Își așeză mâna pe umărul lui Jack și stătură așa o clipă. — Aha, deci vrei să faci pe domn’ Popularitate, zice Jack. Ia-ți laba aia Împuțită de pe umăru’ meu. — Așa, fii tâmpit ca de obicei, zice Walcott. Și asta i se păru superb mulțimii adunate. Ce frumos se poartă băieții Înainte de meci. Și cum Își urează ei noroc. Solly Freedman veni În colțul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack. Nu știi că ăsta-a fost o cioară? — Fiți atenți...âncepe arbitrul și le servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul lui Jack și Întrebă: — Pot să-l lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]