28,201 matches
-
mai ușor Și prin nori și prin furtună Și prin dragoste nebună. Versul cu plânsul e frate Iar izvoarele sărate Care cad peste cuvânt Sunt lăcate pe mormânt Ce-n lăuntru-ți se prăvale Într-un bocet de cavale. Iar când lacrima o-mbraci În mireasma de copaci, În culori din buburuze Și-n zâmbet în colț de buze Viața nu-și mai are rostul, Un străjer în avanpostul Lumilor fără hotar Și pe-al cerului altar. Referință Bibliografică: Un străjer în
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
să pot alege,Pădurea veșnic verde să mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
praful de pe drum. Rămân îngălbenite, doar file de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan în tină Și-n palme bătucite și strânse în ulcior Eu o sa fac, iubite, din lacrimi o fântână Să spăl nemângâierea și rănile ce dor. Prin șuierul de vânturi ce-ntoarnă în răscruce Și-apoi se năpustesc urlându-și disperarea Eu mai ascult și-acum iubirile caduce Și-mi pare că aud din depărtări chemarea... Dar nu
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
-i adevărat, chemarea este-n mine Și se răsfrânge, moale, din inimă în vers, Și-o să vă spun atâta, mi-e bine, bine, bine Dar și mai bine, cred, mi-ar fi în Univers... Referință Bibliografică: Fântână din frunze și lacrimi / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
de greu. Că nu-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești exemplu. Copile
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
să-mbătrânească Vreo șapte frunze-n deal la vie, Iar strugurii prind să mustească Și boaba-n teascuri reînvie Din fruct cărnos și copt în soare, (Roz delicat ori roșu sânge) Ce-i prins cu sete-ntr-o strânsoare, În lacrimă de vin ce plânge. Sau poate-o gură de crăiasă, Amirosind aroma dulce, Sărută boaba cea aleasă Când merge seara să se culce La dragul său cel drag pe brață Iar gura-i șerpuiește-alene Pe trupul reavăn, gât și față
TOAMNA, ÎN VIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381663_a_382992]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
CEARĂ SFÂNTĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul Chiar dacă aș pieri în zbor și aș rata, spre
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
de iubire M-aș deghiza într-un fior, m-aș agăța de-o amintire Și-aș poposi în pieptul tău să îți ascult, discret, tic-tacul, Să-ncerc să te feresc de rău, să-ți fiu pentru durere leacul... Referință Bibliografică: LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
A căzut un fulg de nea Și, din zborul lui tăcut, L-am oprit în palma mea Să-l admir și să-l sărut. Era gingaș, era mic, Iar căldura palmei mele L-a schimbat îndată-n ”pic” Și în lacrimă din stele. N-am putut să-l mai privesc Căci mi s-a prelins pe mână Și din cer dumnezeiesc Ar fi devenit țărână. Dar eu l-am oprit din zbor Căci vroiam să-l pun în piept Însă plânsul
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
ierni au nins pe tine De când te-ai dus să ne păzești Din zările adamantine. Pe steaua ta lucind în cer Te-ai stabilit și-ți pleci privirea, Îmi aperi sufletul de ger Cu palma ta. Și cu-amintirea. Din lacrimi calde ce le plângi Revarsă peste mine ploaie Iar mâinile când ți le frângi Iubirea-ți tandră mă îndoaie. Măicuță bună, te aduc În gândul meu din nopți cu lună Și chiar de-s doar un pui de cuc Cuvântul
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
a murit azi noapte pe la ora unu s-a înecat cu un sughiț subit și lângă ea murise și lăstunu, e doliu peste tot, și-n catedrală, trag clopotele de la ora două și lumea cu privirea goală-abisală adună în pumni lacrimi de rouă, lebăda cea neagră a murit și a murit cu-n sunet fulgerat lăstunul însăși n-a mai fost iubit de lebăda cu gâtul săgetat, în tot ținutul vestea s-a întins, de vreți să știți, regele a aflat
LEBĂDA CEA NEAGRĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381675_a_383004]
-
poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg din inimioara frântă. Colindă-ntruna,-nduioșați, vreo cinci colinzi, piticii, Iar perlele din ochi se scurg pe mâinile bunicii. Căci le frământă, ne’ncetat, a drag și a mirare Și-a rugă spre Mântuitor, că a mai fost
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
un singur dor, De a te avea lângă mine și să facem amor, Este nevoie de amândoi și să locuim în comun, Că viața-i scurtă și nu trebuie să treacă oricum. Pot spune că și singurătatea mea este o lacrimă, Ce cade din cer tot timpul, înconjurată de patimă, Scriu versuri izvorâte din a mea gândire profundă, Cu dorința să-ți vină pe aceeași lungime de undă. Amândoi, dacă binevoiești să fim împreună, Să ne petrecem viața cu drag și
NU FI TRISTĂ, SUNT ȘI EU.. de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381692_a_383021]
-
păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cânta cu glasul privighetorii, să pot să mă topesc ca zăpada, să înmuguresc în aroma florilor de Mai! Aș vrea să ating imposibilul. Se poate ? Autoarea, Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Dorință / Ileana Vičič Stanca : Confluențe
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
nou iubirea mă răsfață Și-n suflet simt al ei fior. În noapte bolta înstelată Alături de tine privesc, Văd raza lunii argintată Și stelele ce ne zâmbesc. Durerea și doru-mi din suflet, Cu dragoste ai alungat. Mi-ai șters și lacrima din plânset, Prin fericirea ce mi-ai dat. În ochii tăi citesc iubirea Și-n sufletul tău cald și bun, Eu am găsit azi împlinirea, Alături de tine acum . Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ALĂTURI DE TINE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALĂTURI DE TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381696_a_383025]
-
Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens, voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens, turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți, prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți, ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce căutări pierdute printre străini uniți de nopțile de poker măsluite, vom încerca o lustră, poate vom ștrangula viața
UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381700_a_383029]