2,011 matches
-
de sănătate - între 200 și 250 de lei. Talcioc Tricicleta - 40 - 75 de lei, role - 25-50 de lei, minge de fotbal - 15-50 de lei, mașinuțe cu telecomandă - 35-120 de lei, trusa manichiură - 25-35 de lei, perie de păr - 2-7 lei, lanterna - 3-15 lei, rucsac - 10-35 de lei, cantar de bucătărie - 5-13 lei, baterie chiuvetă - 25-75 de lei, baterie dus - 30-80 de lei, triplu ștecher cu prelungitor - 5-15 lei, șosete - 2-6 lei, boxeri - 4-7 lei, pulover - 25-75 de lei, vestă - 25-35 de
Agenda2006-12-06-1-util ptr dumneavoastra () [Corola-journal/Journalistic/284891_a_286220]
-
de lei; Huskey Siberian, deparazitat, carnet de sănătate - între 70 și 100 de euro. Talcioc Pantaloni din stofă - 25-50 de lei, blugi - 35-75 de lei, umbrela - 7-20 de lei, lenjerie pat - 25-60 de lei, calculator de buzunar - 5-20 de lei, lanterna - 3-15 lei, ceas deșteptător - 4-20 de lei, aspirator - 120-250 de lei, radiocasetofon cu căști - 35-50 de lei, prăjitor de pâine - 18-40 de lei, fier de călcat - 25-60 de lei, veioza - 25-50 de lei, bicicletă - 90-500 de lei, geantă de voiaj
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]
-
a v-ați ascunselea al luminii. Copiii ascultau și ei curioși acest basm modern din care nu se întruchipa însă nimic care să-i fascineze, că lumina ba apărea, ba dispărea, nici o minune, asta puteau face și ei cu o lanternă... Lavinia, ca și soțul ei, arăta incredulă, dar nu anxioasă. La urma urmei, părea ea să spună, totul poate fi adevărat, dar întrucît ne-ar schimba chestia asta destinul? Tot vom muri! Și atunci? "Vă amintiți vâlva pe care a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmbrânci pe Newt. Uitându-se în față, observă că Ripley se oprise. ― Ce se-ntâmplă? ― Nu prea știu, răspunse femeia cu o voce cu sonoritate spectrală din pricina tenebrelor. Dar aș jura că am văzut... acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei sale, Hicks zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
erodată de elementele corozive conținute de atmosfera neprimitoare a Acheronului, treapta cedă sub greutatea ei. Copila alunecă dar izbuti să se agațe de o asperitate. Lipindu-și corpul de suprafața netedă a conductei, Ripley reuși să se aplece spre Newt. Lanterna îi căzu și se rostogoli în puțul inferior. Lumina ei liniștitoare dispăru. Femeia întinse brațele și le tot întinse până când avu senzația că i se vor desprinde din umăr. Degetele-i căutau pe cele ale lui Newt. Degeaba se aplecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sale în josul puțului din dreapta, ea-și deplasă gerutatea corpului pentru a se îndrepta într-acolo. ― Newt! Newt! Auzi un geamăt îndepărtat. ― Mamă... unde ești? Strigătul abia se auzea. Newt căzuse oare în cealaltă conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Newt! Auzi un geamăt îndepărtat. ― Mamă... unde ești? Strigătul abia se auzea. Newt căzuse oare în cealaltă conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot uitându-se pe ecranul localizatorului, caporalul porni spre stânga. ― Pe aici, ne apropiem. Aparatul îi îndrumă spre un mare grilaj încastrat în podea. De acolo se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pierdu capul. Grilajul era secționat pe jumătate. Ajutată de Hicks, o smulse cu lovituri de picior, îndoind astfel barele. O bucată de metal se scufundă în apa neagră. Fără să-i pese de metalul încins, Ripley intră în deschizătură. Raza lanternei trecu peste mulțimea de canale. ― Newt! Newt! Lumina se reflectă pe oglinda întunecată care înghițise grilajul. Nici urmă de copil. Singura mărturie a trecerii fetiței pe acolo era Casey. Sub ochii lui Ripley, capul de păpușă se afundă în negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
țiganilor aflați cu un rând mai în față și, printr-o logică pe cât de simplă, pe-atât de previzibilă, începea bătaia, cu flegme, pumni în gură și picioare sau șurubelnițe cărăbănite pe sub scaune. Ne potoleam doar când năvăleau portarii cu lanternele, înjurând de mama focului, sau dacă se punea de-o urmărire de mașini pe ecran. Dar unde erau fetele? Nicăieri și peste tot. Mașinăriile astea de distrus prieteníi, numai zâmbet în sarafanele lor descusute pe coapse, te pândeau în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
schiță topografică a unui depozit rusesc în care timpul și-obiectele se împotmoliseră. Paul iubea tot ce venea din trecut: frenetic, tăcut, respectuos. Era un fan al mecanismelor sovietice, robuste și precise, ca nesiguranța lui din lumea reală: ceasul „Voshod“, lanterna „Cosmos“, aparatul de fotografiat „Smena“. Îi încetineau contactul cu exteriorul, ajutându-l să suporte nealterat dinamica vie și corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele. Am pus mâna pe telefon, să-l sun pe Mihnea. Liniile căzuseră. În timp ce făceam eforturi să respir normal, m-am apropiat iar de geam: lumea ieșise pe stradă, care-n halat, care-n pijama. Pâlpâiau și niște lumini de lanternă. Am așezat-o pe Maria pe-un fotoliu și-am început să cercetez casa. Zidurile rezistaseră, țevile nu erau sparte. Ici-colo, căzuseră bucăți de tencuială, parcă mai mici decât mi se păruse mie. Călcam pe ele, dar nu le simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau. Am închis și calculatorul, cu tot cu mesajul ăla tâmpit, fără să știu dacă Maria apucase măcar să-l citească. Lepidopteros mi-a urat noapte bună, înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
centimetri deasupra bordurilor; suficient cât să-ți faci praf baia de ulei. Pe străzile laterale, treceai liniștit: canalele se-aflau la locul lor, fixate de-un secol în piatra cubică; doar capacele lipseau. Se furau cu furgoneta, noaptea, la lumina lanternei; la mare căutare erau cele din 1928, cu belciug și patru găuri de-aerisire. Dacă ieșeai din București, le găseai pe la Glina sau Voluntari, prin curțile oamenilor. Asfaltarea arăta ca un sezon de tranziție, cu două anotimpuri: Mica și Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aduce aminte de el? Scurtu descoperise o variantă a Ciocoilor din 1861, care circulase doar în fascicol, nici Ghica nu știa de ea. O păstra cu sfințenie în pivnița lui cu tunel, mi-o arătase și mie odată, la lumina lanternei, într-o pungă de plastic termoizolant, ermetică; mă obligase să-mi pun mănuși, înainte să umblu cu ea. În varianta asta, cam fără perdea, Maria (fata neprihănită a banului C.) leșină în brațele lui Dinu Păturică, înainte de a-și pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nimeni nu știa unde ajunge marfa; aflai de la „Actualități“ că s-a găsit un camion în gârlă sau un TIR în nu știu ce șanț, fără nimic înăuntru. Era o aventură să traversezi Bărăganul. Dacă plecai noaptea, trebuia să ai la tine lanternă și fierăstrău; până la Buzău, te opreau vreo trei copaci puși în mijlocul drumului. Care nu ducea marfă, plătea „taxa de drum“ ca să poată merge mai departe. Nu întâlneai șofer care să nu fi dat piept măcar o dată cu ucrainenii. Păreau paznicii șoselelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu fete, ca-n Republica Populară Chineză. Trebuia să faci schimb repede, altfel rămâneai cu Rotileanu din Piatra-Neamț sau cu cine se nimerea să ți-l repartizeze-n pat. Noaptea veneau controalele, milițienii băteau la toate ușile și răscoleau cu lanterna fețele adormite. Care se știa deștept tocmea pe-altul să-i ia locul și fugea-n Eforie la „Steaua de Mare“, etajul 14 (era singurul bar de pe Litoral deschis toată noaptea, până la 4 dimineața) sau rămânea ascuns pe-acoperiș, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care intră în direct în emisie: „Bună-seara dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră!“ Noaptea, caloriferele demontate trăgeau umezeală. Lângă intrare, pe zidurile placate cu marmură bej, crescuseră spori de mucegai, albi și bleu ca o zăpadă carbonică. Cu un fes și-o lanternă, te simțeai în vacanță la Predeal. Te ștergeai pe picioare pe preșuri (în general, pe-ale vecinilor), și rămânea gheața acolo, prinsă de fibre; o găseai și-a doua zi dimineața. Lanterna mai folosea și la alte lucruri. Din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o zăpadă carbonică. Cu un fes și-o lanternă, te simțeai în vacanță la Predeal. Te ștergeai pe picioare pe preșuri (în general, pe-ale vecinilor), și rămânea gheața acolo, prinsă de fibre; o găseai și-a doua zi dimineața. Lanterna mai folosea și la alte lucruri. Din motive economice, careva cimentase un pătrat de ghips pe butonul automatului de scară: nu mai puteai să umbli la el decât cu ciocanul. Dacă locuiai la patru, rămâneai între etaje: urcai un etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jos în negru, căreia studenții îi ziceau Komissăreasa. N-am amintit însă de celelalte găuri negre ale facultății noastre: podul care nu există, deși toată lumea vorbește de el și-l vezi și de-afară, din stradă (l-am căutat cu lanterna, cu decanul și studenții, și nu l-am găsit); camera încuiată de la etajul 3 (unde, după unii, ar fi biroul „Ligii Studenților“, iar, după alții, un sediu încă activ al Securității); sala 408 (singura cu două uși, pe care, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat de el), și-am cotit spre camera cu surprize de la etajul 3. Încăperea necunoscută era permanent încuiată. Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore cu ea) și-am plimbat fascicolul peste capitonaj. Lacătul încremenise în belciugele ruginite, dar parcă ceva nu se potrivea. Am tras de el, apoi de ușă; nimic. M-am apropiat cu lumina de cheder. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteam să zic nu: promovarea mea depindea de asta. Și, ca să fiu sincer, mă descurcam binișor, aveam mereu zâmbetul ăla fals-înțelegător pe față și-o oarecare popularitate în rândul bobocilor. Am rătăcit câteva zeci de secunde printre mobile, reglând raza lanternei. Din neatenție, m-am împiedicat de-un fotoliu pe care decanul îl pusese în dreptul dulapului, probabil ca semn. Nu merita să aprind lumina: n-ar fi fost strategic, riscam să fiu reperat de-afară. În plus, nu îmi garanta nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
felul ăsta Daciile. Treaba mergea perfect la modelele 1300, 1301 și 1310. Ridicai puțin mașina din spate, după care o trânteai pe-asfalt: portbagajul sărea singur din încuietoare și puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu se-auzea nici el, probabil somnola în cabina lui, cu reșoul la picioare. Am mișcat ușor raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aminteam să fi produs vreodată una, cu-atât mai puțin să vreau s-o public. Și totuși, individul insista, pe un ton care nu lăsa loc de comentarii: „A se vedea Anexa 1, pag. 10-15“. Am răsfoit paginile sub becul lanternei, ca într-un roman pasionant. Nu mică mi-a fost mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]