1,815 matches
-
îl auzise de atâtea ori jurându-se că nu era pregătit să se așeze la casa lui, dar cine ar fi prevăzut așa ceva? Se apropie și mai mult de computer. Un glas din mintea ei îi spunea să nu deschidă laptopul, țipa Nu! Nu! Nu! O să regreți. Nu-i o idee bună! Nu-i o idee bună! și, pentru o clipă, i s-a părut atât de real încât se întrebă dacă nu cumva Otis striga cuvintele acelea, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
foarte departe, în Maldive, de exemplu, o să ne relaxăm și o să stăm împreună, bine? Promit. — O să porți bikinii ăia care îmi plac mie? Cel cu cercuri metalice pe șolduri și la mijlocul sutienului? — Cu siguranță. — Și n-o să iei cu tine laptopul sau vreun manuscris, nici măcar ca să citești în avion? — Absolut niciunul, spuse ea cu hotărâre, deși asta o puse pe gânduri. O să fie perfect. S-a făcut, zise Russell părând că rezolvase problema definitiv. — Te mai sun eu mai târziu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
scurtăm conversația, dar simt că parcă aș înghiți cioburi de sticlă. — Sticlă, zici? Leigh clătină din cap că da, deși el n-avea cum s-o vadă. — Da, cred că vreun streptococ, așa că probabil nu vin nici mâine. Dar am laptopul la mine și firește că mă găsești oricând la telefon. — Ei, să te faci bine. Și mă bucur că am avut discuția asta. O durere la ceafă o readuse în prezent, la masajul pe care îl programase imediat după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tot ce aș fi vrut să afle Înainte de a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În care Îi evoluează reputația după moarte, adunând sume totale din vânzări, citind cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video sau laptop cu DVD celest, și ascultându-ne vorbăria zgomotoasă despre el și opera lui, umflându-se În eter ca o ovație prelungită. Henry, oriunde ai fi, fă o reverență. Mulțumiri etc. O astfel de carte nu se poate scrie fără ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să scriu eu una, m-am gîndit instantaneu la premiul Femina. Nimeni nu rezistă la așa ceva. Mi-am cumpărat mașină de scris. Chinezească. Din păcate, deși am avut și un Consul iar acum am primit cadou de la Mihai Simionescu un laptop, bănuiesc că n-am dobîndit nici măcar un nanometru de nemurire, cu toate că drumul practicat, și cel mai scurt pentru asemenea scop, părea a fi proza scurtă, de-aia am și ales-o. Truman Capote: „Dacă este exploatată cu seriozitate, poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre Dumnezeu pentru că nu-i frumos să nu fii credincios. E rușine. Foarte bine, și eu L-am Întîlnit odată, la greu. Și totuși Încă Îl caut, În ciuda faptului că, recent, l-am văzut cu-adevărat la televizor, cu un laptop În mînă. La același aparat, imaginile unui sat complet distrus de ape au apărut sub titlul „Apărați de Dumnezeu”. Puțin exces de zel religios este oricînd lăudabil. Ne găsim astfel În deplină armonie cu natura (forța brutală a unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca poveștile Și inteligent ca pomul inteligenței Care crește o dată pe an Sub lună. DANDA 11 dec. 2007 Avea atunci 8 ani. Acum un an am certat-o că nu mai iese din camera ei, că stă prea mult la laptop. De obicei se supără când trag de ea, ne burzuluim. A ieșit după o oră și mi-a trântit în față : „Stau de dimineață și scriu despre tine. S-a luat unul de tine, deși nu te cunoaște, nu știe
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop. Ajungând la sfârșitul unui paragraf și uitându-se prin cameră în căutarea inspirației, ea a fost prima care a observat prezența lui Michael. — Salut, cine mai e și ăsta? spuse ea. Un necunoscut în noapte, pe cuvântul meu. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un apartament În New York și nu Înțelegeam cum de toată lumea știe că pe Madison Avenue o iei “În sus“, În vreme ce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie-i aparținea lui Madeleine, fie urma să fie folosită pentru o ședință foto, plus Cartea pe care i-o dusesem În seara precedentă. Eu, una, aș fi amanetat o sacoșă În valoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv numele, grupa, numele profesorului și titlul, probabil provizoriu, al articolului: „Ramificațiile psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
las s-o facă, riscând să se Înece, punându-și astfel viața În pericol și, În același timp, covorul Wilton al lui Donald și al Barbarei. Reușesc să scap În timpul somnului de după-amiază al lui Ben. Întinsă pe pat cu laptop-ul meu, scriu un e-mail către o altă lume. De la: Kate Reddy, Wrothly, Yorkshire Către: Debra Richardson Dragă Debs, cum a fost la tine? Aici, toate elementele unui Crăciun tradițional: cârnați În foitaj, colinde, reproșuri subtile. Soacră ocupată să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se facă simțit ca o mahmureală. Acasă. Mă simt În același timp vitală pentru ei, oare cum se descurcă fără mine?, și dureros de periferică: se descurcă fără mine. Când mă aflu În străinătate, stau În camera de hotel În fața laptop-ului și-mi verific e-mailurile folosind funcția „acces de la distanță“. Îl auzi formând numărul Îndelung, undeva la capătul cel mai Îndepărtat al universului. Câteva secunde de paraziți guturali, apoi bipurile care dansează step ricoșând din satelit. Acces de la distanță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crede că eram sarcastică la adresa reprezentației ca Mama Natură În public. Încerc s-o dreg zâmbindu-i conspirativ la modul: nu-ți face griji, știu cum e. Dar am uitat că sunt În uniformă. Văzându-mă În costum și cu laptop-ul, m-a luat desigur drept inamicul fără copii și-mi aruncă o privire de calibrul doisprezece. Trebuie să Încerc să dorm puțin, dar gândurile se aprind scânteindu-mi În creier ca o furtună electrică. Când mă gândesc la Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce și oftează ca și cum s-ar trezi. Oricum nu vreau să-mi verific e-mailul: aș găsi probabil o bălăcăreală de proporții nucleare din partea lui Rod și „condoleanțe“ triumfătoare din partea gălbejitului Guy. Mă voi pregăti pentru soarta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ia Înainte și sparge tăcerea cu un ciripit tânguitor, iar Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina lui metalică, lăptoasă. Deschid fișierul Salinger. Cifrele de pe ecran mă alină - felul În care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
opinia mea, a fost o irosire de neiertat a prilejului oferit de apartamentul de patru camere de la Chateau. Pe la unu dimineața, Zach încă nu dădea nici un semn că ar veni la culcare. Stătea în sufragerie și bătea frenetic în tastatura laptopului, cu o expresie ostilă așternută pe față. Părea să nici nu fi remarcat priveliștea din jur. Din câte știu eu, bărbații nu refuză, pur și simplu, o partidă de sex, și cu asta basta. Când, în cele din urmă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de la Pastis - 212-555-7402. Să cereți masa numărul 6, care este lângă cea la care stă Lauren Hutton. Spuneți că veniți din partea mea, altfel n-or să preia rezervarea. Redactorului meu: - Notele pentru interviul cu moștenitoarea din Palm Beach. Sunt în laptopul meu, în fișierul „f.bogată.doc“. (PS. Mulțumesc pentru prelungirea termenului de predare. Îmi pare rău că nu l-am terminat.) Lui Julie, prietena mea cea mai bună și sora bine îmbrăcată pe care n-am avut-o niciodată: - Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai dezaprobator la adresa mea. Oricum, voiam să termin la timp articolul. E foarte important în carieră să fii superparolist, mai ales când n-ai fost tocmai parolist în ultimele săptămâni. Ceva mai târziu, când făceam ultimele retușuri ale articolului pe laptop-ul din cameră, a sunat telefonul. —Bonsoir, am răspuns eu, hotărâtă să-mi îmbunătățesc fluența francezei mele de doi bani. Bună, aici e Lara. Te distrezi bine? E și George Clooney acolo? —E-atât de bine aici. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aibă la fel de multe toalete Marc Jacobs ca mine. Ν Nimic nu-ți scade mai mult moralul decât statul la coadă la controlul bagajelor pe aeroportul JFK, la zece seara, după un om care, în mod inexplicabil, are la el patru laptopuri - fiecare a trebuit să fie scos din husă, pus separat într-o tavă de plastic, scanat, investigat, apoi reîmpachetat. Uite, clipe ca acestea o pot face pe-o fată să regrete că s-a schimbat. Dacă ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în brațe când se îngrijora pentru mine. „Îți povestesc mai încolo. Acum trebuie să mă ajuți cu-o dischetă.“ Am scos lămâia de plastic din rucsac și i-am întins-o ca pe-un document secret. Maria și-a deschis laptop-ul și, cu degetele ei inegalabile, cu manichiura discretă și excitantă cu care mă mângâia în fiecare dimineață, a introdus plăcuța în unitate. Făcând mișcarea asta, mi-a întors pentru o clipă spatele și-am simțit nevoia să o apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce se-afla sub întinderea de haine. Discriminările nu-și aveau locul acolo, nici o porțiune a cărnii nu trebuia neglijată, nici un petic de piele uitat sau abandonat. Acum nu-mi ardea însă de joacă. M-am aplecat din nou pe laptop și-am deschis al doilea document. Scria doar două lucruri în el: Van Eick. Nu, nu descoperisem numele vreunui pictor flamand preocupat de gutui și potârnichi. Îmi dădeam limpede seama ce vroia Lepidopteros să-mi transmită. Van Eick era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
textură. Unde ai prea multă potriveală, sigur e ceva dedesubt. Mai lipsea doar partea tehnică, aparatura. Adică un computer performant.“ „Cum ai făcut rost de el?“ „Era deja aici. Cât te-ai bălăcit tu prin cadă, eu am lucrat pe laptop. La noi, la «Hanul cu Tei», dacă ești cuminte și-ai rezultate bune, pleci cu calculatorul acasă.“ „Întotdeauna m-am gândit că «Hanul cu Tei» e-o cârciumă, nu o galerie de artă...“ „Nu fi mitocan!“ „La noi la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scos de-acolo o sticlă de țuică și una de borviz. Parcă le-avea pregătite. „Acum ne scoate și-un vapor de-acolo...“, l-am înțepat. „Un vapor nu, dar asta, da.“ Mihnea s-a aplecat și-a tras un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era cutia cu minuni. Mi-am adus și eu aminte de laptopul nostru, îl lăsasem în portbagaj. L-am anunțat imediat pe Mihnea. „Dă-mi cheile, mă duc eu.“ A întins mâna după chei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoate și-un vapor de-acolo...“, l-am înțepat. „Un vapor nu, dar asta, da.“ Mihnea s-a aplecat și-a tras un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era cutia cu minuni. Mi-am adus și eu aminte de laptopul nostru, îl lăsasem în portbagaj. L-am anunțat imediat pe Mihnea. „Dă-mi cheile, mă duc eu.“ A întins mâna după chei. Nu prea îmi convenea, dar l-am ascultat. Ce putea să facă, să fugă cu mașina pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]