KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...95 >

2,362 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

de mii până nu-nchidem prăvălia, mai spuse Andrei. Ar cam fi timpul să-nchidem. Să fie zece ceasul și până ajungem la gară... Se termină toate metrourile și toate trenurile până ajungem noi la gară, și ploșnița aia de Laur, sfinte Dumnezeule, când l-o vedea părințelu’... — Douășcinci de mii numai motoru’, am spus. E nou, din fabrică. — Și să nu ne mai spui, nea, Îl atenționă Andrei, că nu ești fabrică sau depozit, că nu știu ce fac cu voi, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
amintit de văr-miu și i-am spus, cu ăla ce dracu’ facem? De-acum Andrei putea să-l vadă cu ochii lui acolo-n pat, dar n-ar fi vrut În ruptul capului să priceapă ce amestec ar avea Laur În planul nostru, deja Înfăptuit pe trei sferturi. El a vorbit pentru mine și pentru el, doar pentru doi inși a vorbit cu tipu’ ăla, Pepino, care are un văr călăuză și văr-su ăsta... Dar’ văr-miu, părințele? Laur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Laur În planul nostru, deja Înfăptuit pe trei sferturi. El a vorbit pentru mine și pentru el, doar pentru doi inși a vorbit cu tipu’ ăla, Pepino, care are un văr călăuză și văr-su ăsta... Dar’ văr-miu, părințele? Laur e văru’ meu bun, neamu’ meu și sângele meu, mama și cu mă-sa sunt surori bune... Păi ăștia erau banii, da, Înțeleg, da’ el spusese că doar cinșpe mii ne trebuie, iar Andrei că ne mai trebuie și bani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de cheltuială pentru ce s-o mai ivi, și doar eu cu gura mea spusesem adineauri că-i mai mult nimic douăj’ de mii pentru ce ne pusesem noi În gând. Pun eu curu’ pentru jigodia și lepra asta de Laur? La o adică nici n-ar fi cazu’, i-am spus, fiindcă oricum nu putem să-l lăsăm aici ca să dea moșu’ peste el luni când s-o Întoarce. Păi bineînțeles că n-are unde să se ducă. Doar l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
futut până la ultimu’ leuț banii pe locu’ de veci... Păi nu te gândi, părințele, că lu’ ăsta dacă-i dai drumu’ singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele, să nici nu te gândești că să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tras Încoace până n-ar fi ros tot ce avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
văr-tu după noi, nu ne mai dă mâna să cheltuim pe taxi, la care eu n-am de lucru și-i spun să nu uităm să-i lăsăm un bilet, ceva, lu’ moșu’ pentru când o veni luni, și Laur că mai bine să-i punem foc, ca să nu mai uite toată viața cum devine cu hoții și barbarii și țiganii. Oh, la ce vă mai bese mintea și vouă, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, luați de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vorba lu’ ăsta, să zică mersi că nu i-am pus foc. Terminasem de făcut bagajul, dar Andrei tot se mai Învârtea chiaun În loc fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia să știe Laur. Nu comenta altminteri, și asta era deja un lucru bun. S-o taie prin triaj și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia să știe Laur. Nu comenta altminteri, și asta era deja un lucru bun. S-o taie prin triaj și s-o țină drept pe linia tramvaiului, Îi spuse Andrei, cât poate de repede, că-l ajungem noi din urmă... Dacă nu cumva o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară Viorel și Leontina. Dormea sau ce dracu’ făcea acolo? S-a ascuns aicea... Ba parcă-i mort. Andrei Îl trăsese spre noi de piepții cămășii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
umblasem tocmai când a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din mâna lui Andrei, și totodată Îmi țopăia În fața ochilor mutra lui Laur mustăcindu-și surâsul ăla de târfă cretină. Moșu' era Îmbrăcat În cămașa albă și-n pantalonii sidefii cu care plecase la nuntă și avea doar un semn mic la tâmplă, cât o cireașă, iar În rest nu vedeam nici o urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu se face ziuă, și cretinu’ ăsta de Andrei, că hai să-l scoatem de-aici și deja Îl trăgea de picioare spre ușă. Să-l ascundem... Unde dracu’ să-l ascunzi?! Ești bolnav? Lasă-l dracului și hai după Laur! — Dacă or să-l găsească, or să zică că l-am omorât noi. Hai să-l aruncăm undeva, să-l Îngropăm... Până la urmă chiar Îl las aici și-o tai după văr-miu. Banii sunt la el, dar socot că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
zece mii și să rămână aici cu moșu' să-i organizeze funeraliile, să și-l Îngroape, să și-l ascundă, până luni are tot timpul... Lasă-l, bă, șoptesc. S-aud câinii. N-auzi? Vine cineva, părințele... — S-o fi Întors Laur... Să-l lăsăm pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și noi stăm aici să-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nimeni. Are gestiune serioasă aici. Dormim cu rându’, mai dăm câte-o tură pe-afară și-i cam rău, că nu mai avem nimic de băut... Ăsta era adevărul. Tot ce rămăsese adunasem și pusesem În geanta cu care plecase Laur, și totuși n-am socotit de prisos să Întăresc. — S-a terminat totu’. Mă temeam și eu de ce se temea Andrei, că venise să se lipească de ceva de băut În contul cartofilor, ceea ce ar fi Însemnat s-o lungim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tramvai și peste parc și peste lac, iar În stânga noastră se mistuiau În lumina lunii casele Cartierului 23 August. Văzusem o mașină zburând pe lângă noi pe șosea. Las-o... Cine dracu’ te-ar mai lua la ora asta? Și de Laur ai uitat? Unde dracu’ s-o fi dus și ăla? Mi-e că n-o fi ajuns el prea departe cu geanta aia grea... După două stații străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere, Îți dai seama? Nu-i mai Încăpea țâțele-n el de cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
jumătate din hainele noastre În geanta lui Andrei. Lăsasem destule și-n Unitate, dar și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo, Relule, nu-i așa? — Nu, că văr-miu era pe litoral cu floricele, spun. Și-o dezbrăca pe mă-sa de chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase. — Ba să mor, vere, dacă nu... Adică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mor, vere, dacă nu... Adică ce ziceți voi, că io n-aș pune curu’ la o adică? Nu merg și io tot pe mâna voastră? — Lasă-l, Relule, e văr-tu, neamu’ tău și sângele tău. Păi nu-i așa? Laur râde și se smiorcăie printre gâfâituri. Dacă-i lăsam adresa moșului unde mergem, poate ne trimitea aici bani Între timp. Că mă-ntrebași de bani, vere, și m-ai luat prea repede ca să mai apuc să-ți spun c-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dezbrăcat-o pe Motănica, pe mămicuța mea care m-a făcut... Și iar se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și-i și mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăsta corcit de văr-miu. Numai să-i arzi un bici pe cur și s-ar duce de nu l-ai mai vedea În două minute. Încetinește doar ca să tragă cu urechea la ce-mi spune Andrei, dar pentru ăsta Laur nu contează, e ca și cum n-ar fi. — Am vorbit cu unu’ din Timișoara, Relule, ți-am spus... Mi-o fi spus. Uitasem, se Întâmplaseră atâtea Între timp și nici nu mă străduisem să rețin, de vreme ce părințelu’ face și desface și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Relule, ți-am spus... Mi-o fi spus. Uitasem, se Întâmplaseră atâtea Între timp și nici nu mă străduisem să rețin, de vreme ce părințelu’ face și desface și mi-e că m-am dat cu totul pe mâna lui, ca și Laur de altfel. — Băiatu’ ăsta Îl are pe văr-su călăuză și mi-a spus câți bani ne trebuie. — Bravo, spun, ai făcut o treabă excelentă. — Mai mult n-am avut timp să mă interesez, și pare să se dezvinovățească: nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]