KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

jumătate din hainele noastre În geanta lui Andrei. Lăsasem destule și-n Unitate, dar și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo, Relule, nu-i așa? — Nu, că văr-miu era pe litoral cu floricele, spun. Și-o dezbrăca pe mă-sa de chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase. — Ba să mor, vere, dacă nu... Adică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mor, vere, dacă nu... Adică ce ziceți voi, că io n-aș pune curu’ la o adică? Nu merg și io tot pe mâna voastră? — Lasă-l, Relule, e văr-tu, neamu’ tău și sângele tău. Păi nu-i așa? Laur râde și se smiorcăie printre gâfâituri. Dacă-i lăsam adresa moșului unde mergem, poate ne trimitea aici bani Între timp. Că mă-ntrebași de bani, vere, și m-ai luat prea repede ca să mai apuc să-ți spun c-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dezbrăcat-o pe Motănica, pe mămicuța mea care m-a făcut... Și iar se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și-i și mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăsta corcit de văr-miu. Numai să-i arzi un bici pe cur și s-ar duce de nu l-ai mai vedea În două minute. Încetinește doar ca să tragă cu urechea la ce-mi spune Andrei, dar pentru ăsta Laur nu contează, e ca și cum n-ar fi. — Am vorbit cu unu’ din Timișoara, Relule, ți-am spus... Mi-o fi spus. Uitasem, se Întâmplaseră atâtea Între timp și nici nu mă străduisem să rețin, de vreme ce părințelu’ face și desface și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Relule, ți-am spus... Mi-o fi spus. Uitasem, se Întâmplaseră atâtea Între timp și nici nu mă străduisem să rețin, de vreme ce părințelu’ face și desface și mi-e că m-am dat cu totul pe mâna lui, ca și Laur de altfel. — Băiatu’ ăsta Îl are pe văr-su călăuză și mi-a spus câți bani ne trebuie. — Bravo, spun, ai făcut o treabă excelentă. — Mai mult n-am avut timp să mă interesez, și pare să se dezvinovățească: nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
te tâmpiseși, zău așa. Lasă că-i mai bine c-am Întârziat. Dacă nimerea Cosmescu În urma noastră și apuca să-și bage nasu’ pe-acolo, am fi avut mai mult de furcă. — Cosmescu ce mai vroia? nu se poate abține Laur. — Cosmescu te caută, vere. Uite-l cum fuge cu limba scoasă după noi. Bagă mare cu geanta aia, și-i trag un șut În fund care-l proiectează la locul lui, la patru metri În fața noastră. Fugi, vere! Dacă te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
geanta aia, și-i trag un șut În fund care-l proiectează la locul lui, la patru metri În fața noastră. Fugi, vere! Dacă te prinde Cosmescu, ai belit-o. — Are draci pă el? Ce-are ăla cu mine? se smiorcăie Laur. Are, că l-ai omorât pe moș Victor! Îi strigă părințelu’ printre gâfâituri. Păi să-i trag tot neamu-n pula lu’ moșu'! Tot neamu’ lui de ciobani și salahori și tubari. Numai’ de nu ne-ar trage ei pe noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
părințelu’ printre gâfâituri. Păi să-i trag tot neamu-n pula lu’ moșu'! Tot neamu’ lui de ciobani și salahori și tubari. Numai’ de nu ne-ar trage ei pe noi, vere. Nu-i pasă lui Andrei nici cât lui văru’ Laur. Hohotește spre mine Împroșcându-mă cu salivă și sudoare. — Or să intre ei la bănuieli, face, pe un ton de o conspirativitate contrafăcută. Mai ales când or vedea căcatu’ ăla pe birou. — Or să miroasă ei ceva, zic. Duduie pământul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
din pivniță cu spinarea și urcat În mașini. Cât Încă mă țin picioarele și spinarea, da, tot e bine, și-i și mai bine că n-o să mai trec niciodată pe aici. O să scap, da, fug cot la cot cu Laur și Andrei și gândul mi se Întoarce pentru o secundă spre Ortansa. Într-o bună zi am să aflu din gura ei ce a vrut să-mi spună atunci, prima și ultima dată când ne-am văzut. Multă vreme va

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cam pustiu și pe-aici. În lumina lividă trei femei mătură cimentul, dar Încă-i deschisă prăvălia. Alergăm spre stație și prindem ultimul metrou. Doar nou suntem În tot vagonul. Tot drumul până la gară Andrei se roagă, iar eu și Laur ne străduim să-i urmăm exemplul. Din nou mă vedeam cu mâna pe fruntea rece și fierbinte a tatălui meu, contabilul de cursă lungă răpus de norme duble și triple, și ceva Îmi spunea că dacă aș rămâne aici, aș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
din compartiment devenea un vis cu Ortansa și cu Dacia roșie a lui Viorel pe care o conduceam nebunește printr-o viață de voiajuri și culori orbitoare, prelungind și amplificând goana de-a lungul șinei de tramvai cu Andrei și Laur. M-am trezit cu obrazul Înghesuit În vinilinul prăfuit al banchetei, mozolit de saliva care mi se scurgea din gură. Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mozolit de saliva care mi se scurgea din gură. Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pădure. Mi se Închideau ochii. III Până să oprească trenul, zărisem pe geam ceasul de pe peronul gării Timișoara. Trecuse de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l lăsăm aici să-și facă somnul și să ne grăbim la treaba noastră... Arăta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aici să-și facă somnul și să ne grăbim la treaba noastră... Arăta dincolo de pornit și n-ar mai fi avut mult până să mă convingă și pe mine că n-o să ne fie bine nici nouă și nici lui Laur dacă o să-l tot târâm așa de-a surda după noi. Știe, m-a Înțeles și mă-nțelege, e neamu’ meu și sângele meu și la o adică s-a convins și el că Laur e băiat de ispravă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nici nouă și nici lui Laur dacă o să-l tot târâm așa de-a surda după noi. Știe, m-a Înțeles și mă-nțelege, e neamu’ meu și sângele meu și la o adică s-a convins și el că Laur e băiat de ispravă și ascultător. Pun eu curu’ pentru Laur, bineînțeles la un caz de ceva și Andrei l-ar pune, da’ până să ne mai Învârtim aiurea, ăștia-s banii, și-i scoate din buzunar și mi-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
așa de-a surda după noi. Știe, m-a Înțeles și mă-nțelege, e neamu’ meu și sângele meu și la o adică s-a convins și el că Laur e băiat de ispravă și ascultător. Pun eu curu’ pentru Laur, bineînțeles la un caz de ceva și Andrei l-ar pune, da’ până să ne mai Învârtim aiurea, ăștia-s banii, și-i scoate din buzunar și mi-i arată: nouășpe mii șase sute, și ăla mi-a spus că cinșpe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și pentru el e mult mai bine să ne despărțim aici, doar nu-i copil de țâță, nu-l lăsam În baltă, are ceva bani la el, Relule, nu-ți fă griji că nu se descurcă. Mă mai gândeam că Laur are douășunu-douășdoi de ani la urma urmei. Are destulă viață Înainte și timp berechet ca să colinde lumea pe sub steaua lui norocoasă, pe când eu și Andrei, la trei’ș’cinci-trei’șase, nu ne-am mai aștepta la mare lucru de-acum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
linia de plutire, că scotocisem și devastasem În neștire toate subteranele memoriei, pe câtă vreme văr-miu abia se dumirește pe ce lume s-a pomenit și Încotro s-o ia. Mi se pare pe deplin Îndreptățit părințelu’ ca să nu stea În loc de Laur, iar pe de altă parte n-aș avea cum să uit că el a insistat și a tras de mine și a pus la cale toată treaba, datorită lui sunt acum aproape scăpat din nenorocirea asta de lume care deja

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
insistat și a tras de mine și a pus la cale toată treaba, datorită lui sunt acum aproape scăpat din nenorocirea asta de lume care deja m-a scuipat afară din ea. Aia e, că și eu Îl vedeam pe Laur ca pe o povară, de care Însă nu mă-nduram să mă scutur. — E un Dumnezeu pentru fiecare, Andrei. Tu ar trebui să știi mai bine. Păi tocmai, că e. Să nu te gândești că-l părăsești, nu-l lași

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
că e. Să nu te gândești că-l părăsești, nu-l lași singur, el rămâne aici cu Dumnezeul lui... Din tonul tot mai șovăitor, Înțelegeam că și el ar fi vrut să se convingă că făceam bine lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți plecați spre treaba noastră și după o vreme să regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
convingă că făceam bine lăsându-l pe Laur În tren. Nu-i era numaidecât să mă dezlipească de-acolo, din ușa compartimentului, să ne vedeți plecați spre treaba noastră și după o vreme să regretăm amândoi. Mă agățam aiurea de Laur tot așa cum se agățase și el de moș Victor. Păi ce-ar fi fost dacă ne-am fi făcut de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim În trenul ăsta din care uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]