1,966 matches
-
Principal al Arhivei cu Dosarele de U.P. (Urmărire Permanentă). E drept, se pare, că și ei, nevinovații, făcuseră sită împușcînd mortal vreo câțiva împuțiți de ofițeri... Era sau nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în spasme constructiviste și reci cum, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când e puțin amețită, cântați împreună. Dacă o simți tulburată, treci direct la refren și semnalizează-i sub masă. Când ajungi acasă și este sub duș, calci ușa-n picioare, și intri peste ea. - Și dacă se sperie? Și dacă leșină? - Nu-i nimic, te va chema tot pe tine. Tu ieși de acolo, calci încă o dată ușa-n picioare și te-apuci s-o salvezi. - După care nu-mi mai vorbește. După care, dacă mă prinde pe coridor, mă ia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mijloc al debaralei. Simții unghiile. Piciorul ei încolăcindu-i pieptul. "Un gol istoric se întinde." Se sufoca. Și se gândi dacă nu i se va știrbi câtva din renumele său de Sinistrat, atunci când îi va fi peste puteri să nu leșine. - HAI SĂ FACEM TRANSPIRAȚIE!!... mai desluși Doru vocea, pârâind de căldură și de pedagogie literară, aparținând madamei Nicolici. Și cam cu asta se ocupase dumnealui în cele două săptămâni ale mijlocului lunii aprilie. Diminețile le dormea, deșteptîndu-se, hăt, către amiază
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și el, tremurînd: - Scăpași? - Scăpai, leagă-mă tu bine... Codoșul văzu rana adâncă, pe marginile căreia sângele se închegase. - Aoleu... - Taci, du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor. O speranță de o vitalitate drăcească ne mână spre căderi repetate, în vederea unor purificări nebănuite. Altceva va începe, după ce omul s-a copt în noi și a leșinat, ceva străin presimțirii celor rămași în urmă, pe la mijlocul umanității. Să ți se descompună Dumnezeu în vine, să-l îngropi împreună cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, și cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cumplit încruși noaptea -ntreagă - atunci ea zări ca zece pași departe o luntre neagră [și-n] ea *, stând drept în picioare, cu fața adâncă, aspră, neîmpăcată - Castelmare. Atunci înțelese totul. Ea străvăzu într-un moment toată starea ei cumplită și leșină - pentru a nu se mai trezi niciodată. În vremea aceea Ieronim zărise numai din întîmplare focul plutitor și ca un fulger îi trecu prin minte ce-ar putea să se întîmple. EI aprinse un foc stabil pe țărm, sări într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă lași avere. O! am văzut scene unde mama ascunde testamentul tatălui în sânul ei, de frica fiilor ei, ce, aproape cu cadavrul nenmormîntat încă, caută cu ochiri umede, însă de șarpe, testamentul răposatului. Am văzut asemenea scene, unde soția leșină numai pentru că letargia și libertatea ce dă paloarei sale îi șade bine. E infam tot ce e om... Nu cred în această bestie răutăcioasă care se trage din măimuțe și care și-a adus toate obiceiele rele ale străbunilor ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
proprie părea tăiată în fier... Nici o mișcare în acele membre zvelte și nalte... numai fața lui roșită de nebunesc * entuziasm, numai buzele lui subțiri se mișcau în declamațiune... Cortina căzu... De Lys prinse pe Cezara-n brațe, care era aproape să leșine. - Ce frumos e! murmură ea zâmbind... atât de trist, atât de resignat, cu atâta amor totdeodată. Angelo se retrase-n cabina lui... Era ostenit... ostenit de sărutarea ei, de îmbrățișarea ei nervoasă. Îi era ca și când l-ar fi bătut cineva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Trebui, trebui... Ea s-așeză pe el... Îl mușca cu sărutările ei... îi încălzea mînile în sân... Copilul meu... dulcele meu copil! Cât te iubesc... ce adânc te urăsc... Îl ridică-n brațe și[-l] aruncă de sus, apoi recăzu leșinată în corabia aerului. {EminescuOpVII 276} [POVESTE INDICĂ] 2259 De mult, de mult a fost un Împărat în țara departată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se-mbăta de frumusețile ei. A-i cuprinde șalele, a ține mâna la acele rotunzimi perfecte și pline era deja o fericire nemaipomenită, nouă încă, apoi ea mai * era rușinoasă, încît actul amorului o făcea să tremure, să țipe, să leșine, ceea ce-i adăuga și mai mult fericirea *. {EminescuOpVII 327} EXERCIȚII et MOLOZ 2257 Și vântul are fantazie bogată și-nflorită - visurile lui le realizează în aerul albastru și zidește din nisip portice, palate, geamii sure care se ridică pe-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ivită la femeile din timpul lui (istericalele), o boală de origine, crede el, grecească. Ea se manifestă printr-o zbuciumare „ca de-epilepsii”. Moldovencele ar fi preluat-o ca să nu fie mai prejos de semenele lor peninsulare. Fără pricină, femeile leșină, se afumă cu pene pe sub nas, gene și ochi... Poetul, om de moravuri vechi, cere bărbatului să vindece această „năbădaică” cu cincizeci-șaizeci lovituri de bici la spatele femeii: „În vreme cînd năbădaică vine Să aibă bărbatul un bici bun la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beată. Despre care e o zicală: Dintr-o scînteie se ațîță focul. Și I-a căzut mîrlă pe pîrlă. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe oau clone. Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine.” Este o morală În aceste propoziții? Una impersonală și sănătos sceptică: aceea pe care o aflăm și În operele folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina sau a deveni cât era de mare un cheag de durere: ar fi fost sfârșitul, prădătorii aceia ar fi profitat imediat pentru a-l devora. Durere, spasme și zbucium sunt o aură abia tangibilă de a deveni alt om. Prometeu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spate, încât cei care o loviseră crezură că strigătul e de durere și se simțiră încurajați să continue. Avu, pentru o clipă, imaginea uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
glas. „Pe asta care a înviat o duceți la secție, s-o trezească de-a binelea. Și ălălalt, nu mai trebuie să vă spun cine e, îl duceți la morgă. Să-i facă formele imediat, să scrie ce-or ști.“ Leșinase din nou, probabil, căci se trezi abia în mașină. Ambulanța se hurducase peste niște gropi și atunci blondul aruncat pe targă, cu brațele așezate în formă de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimicului, voluptatea somnului îi era distrusă de frica de a-și pierde cunoștința prin adormire. Prin activitate îi trecură și aceste crize, și acum căuta, dimpotrivă, somnul ca o reparație, iar starea de inexistență i se arăta ca foarte posibilă. Leșinase de altfel o dată și constatase cât de simplu era misterul trecerii de la lumină la întuneric. Ioanide își amintea că tată-său, om de factură morală veche, bisericos și spiritualist, spunea adesea înainte cu câțiva ani de moartea sa, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe nimeni la îndemînă, deoarece rudele abia știau de urma lui. El, care cu atâta sânge rece, sau mai degrabă lipsă de sensibilitate, executase ordinele odioase ale conspirației, auzind că este condamnat la moarte, se albi ca varul și aproape leșină. Făcu o cerere de grațiere, redactată de el, în care declară că a făcut totul din ordin, că are frați mai mici și alte asemenea lucruri, sau absurde, sau de natură sentimentală. Câtăva vreme nutri o speranță nebună în efectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult te îngrijorezi?) Când a avut loc ultimul cel mai grav? (provocat sau nu) Acum te voi întreba despre aceste atacuri. Ce ai observat prima oară? Apoi? În timpul atacului... ...ți s-a tăiat respirația? ...te-ai simțit amețit, ca și cum ai leșina? ...ai simțit că inima bătea mai tare? ...ai tremurat? ...ai transpirat? ...te simțeai ca și cum te-ai sufoca? ...ți-a fost greață, te-a durut stomacul sau ai avut o stare de diaree? ...lucrurile din jurul tău păreau ireale sau te-ai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de tipul "bulgărului de zăpadă" (Barlow, 1988; Clark, 1988)238. Astfel, când o persoană tinde spre o tulburare de panică se simte puțin amețită pentru că se trezește prea repede și spune " Cred că sunt nebun(ă). Cred că am să leșin! Poate o să am un atac. Dumnezeule, ce se întâmplă?". Acest mod de gândire crește percepția subiectivă a anxietății și activitatea sistemului nervos simpatic. Aceste sentimente sunt interpretate catastrofal, și persoana se îndreaptă spre un atac de panică sigur. La începutul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sangvină mare și alte reacții de luptă-sau-fugă, când sunt în situațiile care stau la baza fobiei lor. Oamenii cu fobie față de sânge, injecție sau rană au o scădere serioasă a ritmului cardiac când se confruntă cu stimulii fricii și adesea leșină. Aceste tipuri de fobii apar mai mult în familii, decât celelalte tipuri (Ost, 1992)256. 10.3.2. Fobia socială Fobia socială nu este caracterizată ca fiind o fobie specifică, pentru că mai mult decât teama de un obiect specific sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ținut dezbrăcat. A fost deci dezbrăcat și dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deținuți. Dădeau cu toții din mâini și săreau, cu gândul de a rezista până seara. La un moment dat un tânăr de vreo 20 de ani a leșinat. Vulcănescu avea 50 de ani și s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci pe podea, cu coatele sub burtă, și le-a cerut celorlalți să-l pună pe tânăr peste el. Gestul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreți și petrecător ai timpului, ei au senzația, venind aici, că trăiesc în câteva zile cât au trăit ani la rând în lumea lor. În timp ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-a căzut pe spate. Maria era înaltă de trei metri și jumătate, era frumos îmbrăcată, și i-a spus: Fumatul și băutura sunt păcate nesănătoase, încetează, întoarce-te și căiește-te, propăvăduiește în întreaga lume. După aia, Wottila a leșinat adânc, mai multe ore. Când și-a venit în fire, a găsit lângă el un buchet de trandafiri și o sticlă de apă minerală. Așa că a dăruit acelui loc un lemn memorial și de atunci nu a mai băut decât
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care îl deține. Abia dacă poate lua singur inițiativa de a o curta pe Cresida, are nevoie de un intermediar, de Pandar, pentru a conduce acțiunile, inițiativele, în locul său. Imobilitatea lui atinge un punct culminant, dar din păcate hilar, atunci când leșină lângă patul Cresidei, neputincios, și unchiul personajului feminin este nevoit să îl arunce în el. Puțini eroi romantici din literatură suferă de o astfel de totală paralizie - cu toate că Hamlet, probabil inspirat de imaginea lui Troil, are aceeași însușire. Când se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]