4,107 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > HIMERE DE GER Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
nu acolo se află misterul de neînțeles a unei uimiri și a unei mirări veșnice. Poate că dorința lor de putere a venit pe lume odată cu ei sau poate chiar cu mult mai înainte. Poate că această dorință a fost legănată dar neînplinită multe veacuri în inima vreunui zelos strămoș. Și cum ar putea această dorință atât de înfocată, să treacă atât de smerită și neobservată? Poate că trăirea visului la o incandescență foarte ridicată, să îmbrace toate formele și atributele
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
să ne scurgem prin ploaia de bine, Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă leagănă ușor în freamătu-i mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea deasă, Să îți tremur în palme când tu prin mine
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
nemurirea avântului din suflet pierdut și iar găsit atâta veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru gând ce amintesc căderea lentă și tulbure că vinul în strofa de plăcere în strofa de abis iar din adânc urcușul e în taină vie cu pași de note fixe glissando pe genunchi pe portativul ființei
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
Acasa > Strofe > Atasament > LEAGĂNUL NOPȚII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Adorm legănată de gânduri, cu ochii atinși ba de partea din față a nopții, ba de partea din față a zilei, ba de partea din spate a soarelui, ba de partea din spate a lunii. Adorm culcată pe zâmbetul tău. Mi-am
LEAGĂNUL NOPȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370091_a_371420]
-
grijă de ea. Ține-o curată și în mișcare. Prospețimea-i semnul iubirii în tainele firii. Ce faci copilă? Îndoi umbre să le pun la uscat. Cârlige? Nu e nevoie. Au ele mereu aninate de creștet cârligele timpului. Prezentul le leagănă între a fi și uitare.Acum taci. Ascult slujba. Blajinii cântă, noi privim icoana Sfântului Gheorghe, cum pavăză ne este undeva, în dreapta, pe un zid alb. Candele ard, aroma de tămâie mă îneacă. Este semn că în mine zac mulți
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
de câmp în mână și mergea alene pe o potecă inundată de pir. Fără să mă vadă și fără s-o întrerup, am privit-o atent și am ascultat-o până a dat să treacă la o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum se legănau în podul palmei mele, transmițându-mi fulgere prin corp. Electrizante pere mai avea iubita mea Miruna și nu numai sânii -pară scoteau scântei în palmele mele! Coboram prin mângâieri, în timp ce gura mea pusese stăpânire peste gura ei micuță. Îi mușcam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea, cu pletele legănându-se într-un dans necunoscut mie, însă adorabil. Mâinile îmi alergau pe corpul ei pe toată întinderea lui, căutându-i sânii, pe când ale eise sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules regretele pe buze În serile ce suspinau târzii. Odinioară m-atingeai cu vântul Și tresăream în șuier de fiori, Sub tălpi se risipea, umil, pământul Iar tu te legănai înalt să zbori. Privirea mi-a rămas și azi văpaie, O ultimă scânteie mai coboară, Dar ochii tăi s-au preschimbat în ploaie De clipe dragi, trăite-odinioară... TÂRZIU Azi e târziu să mai regret Că n-am știut să te
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legănă ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Îți vom da tot ce ne ceri. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
încrustat pe coloana infinitului se ridică la cer rugăciuni din piepturi curajoase de români gem plâns de dureri vechi apele Dunării brăzdează munți și îmbrățișează bărăganul legendele și balade zidite în pietre bătrâne semănate pe văi de la facerea lumii codrii leagănă doine adunate în memoria rădăcinilor împlântate-n țărână și veghează în taină somnul vitejilor adormiți. Îți compun imnuri stelele luminând tăcute gânduri din sufletul însetat de umbrele legendarilor voievozi și eroi ce-au zidit munți din iubire de glie stăvilind
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
hora mare colo-n vale la izvor! Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la țară Îmbrăcată în catrință și în iie-n primăvară... Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul Și se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul. Se adună azi la porți tot românul de cu zori Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori, Depănând povești din viața României iubitoare Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare. Caii tropăie
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
ce i-a rupt din floare. Munților văzduh de suflet le-a turnat în brațe plânsul făcând aripi lungi din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a-ndoit pe veci opinca în grânarul țării noastre, morilor le-a tăiat hrinca legănând apusu-n glastre. Le-au cărat cocorii dorul plumbuit în scrin de cetini maica, taica și pridvorul își scobeau din umbre prieteni. Pe marama ce-nfrunzește din ochi roșii trandafirii luna-n-rouă-și împletește steagul păcii și-al iubirii. Vin degrabă, drag
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
a fost dotată de la început și epoci la rând a fost împiedicată să o folosească și în interesul ei, nu doar al bărbatului sau al omenirii. Sânii ca simbol al izvorului vieții. Fundulețele înfășurate în arcuirea coapselor pe care se leagănă mersul îmbietor al chemării. Încet, încet, redevine iar ce a fost, libertatea de a fi una din componentele esențiale ale vieții, fără de care, opusul și egalul ei, bărbatul, s-ar fi simțit singur, abandonat pe pămînt. E greu să fii
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
într-un magazin de bijuterii și va alege pentru ea, cel mai frumos și mai scump inel. La Praga, vor lua cina într-un restaurant mic și elegant, iar el îi va repeta cât de mult o iubește. Adormi târziu, legănându-se în fantasme. Noaptea, se visă în rochie albă, dansând cu Mark. Când se trezi, Ida se duse direct la computer. Nerăbdătoare, intră pe FaceBook. Mesageria era goală. Mark nu dăduse semn că i-ar fi citit mesajul de aseară
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește! • Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de minciuni transparente. Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot. • Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite. Oare ce căutăm în Cosmos, când din toate avem din belșug pe Pămînt? • Casele vechi trebuie dărâmate pentru a se face loc celor inteligente. • Cândva. berzele aduceau copiii. Azi ei trebuie făcuți de părinții
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama poemul Și vântul fugărea iar frunze moarte pe ălei Printre bănci goale, le șoptește vremea catrenul Despre toamne târzii celor doi bătrânei Ce merg mână-n mâna prin tăcerile reci, legănat Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Referință Bibliografica: Pe-o alee parcului ,, ȘTRAND / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
contemporane de își îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam, / ca prostituția și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam, / ca prostituția și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în chibrituri («Într-un
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
pot simți bucuria de a trăi. Dacă ar fi să aibă culoare, personajul principal al rândurilor mele -zâmbetul- ar trebui să fie alb,alb ca neaua, și de asemenea, să fie ușor și pufos, alintător și mângâietor, ca un fulg legănat de adierea vântului...Nu-mi propun în acest fel să fiu specială sau nemaipomenită, sper să nu fiu ieșită din comun, dar aș vrea să fiu eu însămi, mai proaspătă decât ieri, mai veselă decât alaltăieri, mai înseninată...vreau să
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
Ce te-atrag, de ajuns chiar să te minți / Că aluneci spre neant, clătinându-ți ființa, / Spre o lume, ce-ți poate răpune dorința / Și înșelătorul vis, ce-ți atrage pașii / Spre un țel neclar, dar ispititor”. Umor amar. „Se leagănă valu-nspumat, / Să-mi urce spre Ararat / Corabia viselor roz / Scăpată în larg de-un matroz. Degeaba eu astăzi mai țes / Noianul de vise-n eres, / Căci nava visului roz / Pierit-a cu tot cu matroz. // Șiruri de vise se curmă, / Ne-am
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
ci una doar, și-aceea ne e vatră”. Au un autor cu nume predestinat stării mele de ușoară confuzie: Victor Tulbure. Sunt de acord cu autorul Tulbure, care spune în „Vatra Fericirii” că patria e una și că ne e leagăn. La fel e și Itaca patrie pentru nativii itachezi. Dar pentru câte un Ulisse care s-a îndepărtat de țară, câutându-și norocul prin lumea largă, Itaca e acolo unde și-a clădit el cuibul. Valabilă e deci și reciproca: cine
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
pentru câte un Ulisse care s-a îndepărtat de țară, câutându-și norocul prin lumea largă, Itaca e acolo unde și-a clădit el cuibul. Valabilă e deci și reciproca: cine-și face vatră într-un loc în care se poate legăna cu gândul la fericire, poate să-l declare patrie, botezându-l cu numele generic al celei căutate prin Odissei: Itaca. Așa s-a întâmplat cu și cu Fundația Ithaca din Altea, creată de un poet belgian entuziast, pornit să traducă
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]