3,597 matches
-
este! Mă simt trădată! Pentru toți aleșii cărora li s-a dovedit vinovăția, pentru toți aleșii care prin acțiunile lor greșite sau prin inacțiune au permis să se ajungă aici, partidele au garantat. I-au susținut și uneori, s-au lepădat de ei. Doar uneori. Astăzi aceleași partide, chiar aceiași politicieni vin iar cu propuneri noi și cu asigurări că totul va fi bine. Vor apărea locurile de muncă, va dispărea corupția, vom avea salarii decente și va dispărea tagma celor
„Îmi vreau copilul înapoi acasă!” România, o țară părăsită, plină de patrioți () [Corola-blog/BlogPost/338714_a_340043]
-
informare a utilizatorilor este una vitală și ați crede că a fost de la bun început considerată ca atare, nu? Greșit. „Singura problemă pe care o aveți este că nu ați promovat bine la pacienți direct acest dosar”, le spune Rozalina Lepădatu, președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, reprezentanților CNAS, în timpul consultărilor informale. „Dar avem tot timpul”, răspunde Radu Țibichi - la 30 de luni de la crearea primelor sute de mii de dosare electronice. „Promovarea înseamnă bani, să știți, și resurse”. Cum stau
Fratele mai mare te vrea sănătos și înrolat în sistem. Cu sau fără voia ta () [Corola-blog/BlogPost/338727_a_340056]
-
face și mai triști pe cei închiși în ocnă, care privesc printre gratii la bucuria oamenilor liberi... O, frate și soră, vino și tu la libertatea pe care și ție ți-o întinde Hristos astăzi, în ziua măritei Sale Nașteri! Leapădă lanțurile care te împiedică să crezi în El! Apropie-te cu inima de El și zi: “O, Iisuse, iată, atîta vreme Te-am așteptat! Astăzi, în sfîrșit, ai venit și pentru mine! Astăzi, Doamne, sînt ca o iesle, ca ieslea
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
CONTROVERSĂ Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Spune doamne, dacă ești cât sunt eu de arătare Pe cărările lumești, dă-mi o probă de-ncercare . Că-ntr-o zi m-am lepădat de credința ta cerească Fiindcă nu m-ai ascultat în rugare pământească . Mi-ai luat pasul din picere* cât îngenuncheam la tine Și lumina din vedere mi-ai ascuns-o din privire . Nu te chem nicicând la mine nu mă
CONTROVERSĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340116_a_341445]
-
să mai cred în tine doamne când versul ăsta m-a făcut ateu Mai pot să îmi șterg fața de icoane simțind că nu mai ești al meu? Cum să mai cred în tine doamne până și tu te-ai lepădat de noi Ce har divin mai stăruie-n icoane când țara mea se năruie-n nevoi. . Cum să mai cred în tine doamne trăind în viața asta nemiloasă Aș vrea să pot din nou să cred în tine dar pân-
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340121_a_341450]
-
Aș vrea să pot din nou să cred în tine dar pân-atunci întoarce-te acasă. Cât mă cutremur când îți scriu și cât mă doare necredința-n tine Întoarce-ți fața până nu-i târziu căzut-am în păcat lepădându-mă de tine... . 30 06 2016 - Getuța Zecheru Referință Bibliografică: Scrisoare către dumnezeu / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340121_a_341450]
-
fi scriitor dacă o refuzi. Ca și în celelalte poezii pe această temă, discursul liric simplu induce în cititor o stare de liniște și de pace lăuntrică. Simte nevoia de a se mărturisi, fiindcă despovărarea de păcate aduce eliberare: Mă lepăd, Doamne, de păcate/ Ca de niște haine grele, / Ca să pot să duc în spate/ Toate bune, toate rele. (Mă lepăd...) Structurate și filtrate după trăirile sufletești ale autoarei, pastelurile sale par privite cu ochii sufletului. Ilustrarea sentimentelor umane o face
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
stare de liniște și de pace lăuntrică. Simte nevoia de a se mărturisi, fiindcă despovărarea de păcate aduce eliberare: Mă lepăd, Doamne, de păcate/ Ca de niște haine grele, / Ca să pot să duc în spate/ Toate bune, toate rele. (Mă lepăd...) Structurate și filtrate după trăirile sufletești ale autoarei, pastelurile sale par privite cu ochii sufletului. Ilustrarea sentimentelor umane o face cu minuțiozitate și în strânsă corelație cu elementele naturii. Nu există niciun pastel în care să nu observăm disponibilitatea poetei
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de : sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
devine Anne); renunță la a mai vorbi limba română și se izolează de propria țară și de amintirile ce-și au originea aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
propria țară și de amintirile ce-și au originea aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării vieții anterioare. Eliberarea din cătușele limbii este vizată ca soluție pentru izolarea de
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
decât un blocaj în funcționarea unicei sale identități. Identitatea veche sau trecută este „o parte a identității” noastre, este doar o parte, căci identitatea este unică. În momentul în care primește e-mailul de la T. Naumescu convingerile sale cum că a lepădat haina trecutului, a limbii, a natalului se zdruncină. Constată că „într-un ungher al creierului ei încă mai era fătuca umilă, dintr-o țară estică, marginală, săracă”. Realizează că, trăind în centralitate, marginalitatea sa a subzistat. Conștientizează că „nu izbutise
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
identitate” (p. 81), în loc să se concentreze pe valorificarea talentului scriitoricesc pe care-l dovedise în România. Pe de altă parte, al doilea imens eșec al său îl reprezentase încercarea de a fugi de trecutul său românesc, schimbându-și numele și lepădându-se de „ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită”. Identitatea românească nu se disipă într-o nouă altă identitate culturală. Iluzia de a fi altcineva decât Ana-Cristina Stănescu se dezamorsează în introspecție. Subsecvent, se constată
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
pe care-l dovedise în România. Pe de altă parte, al doilea imens eșec al său îl reprezentase încercarea de a fugi de trecutul său românesc, schimbându-și numele și lepădându-se de „ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită”. Identitatea românească nu se disipă într-o nouă altă identitate culturală. Iluzia de a fi altcineva decât Ana-Cristina Stănescu se dezamorsează în introspecție. Subsecvent, se constată că „rădăcinile ei românești nu pieriseră” (p. 82), precum își
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
devine Anne); renunță la a mai vorbi limba română și se izolează de propria țară și de amintirile ce-și au originea aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
propria țară și de amintirile ce-și au originea aici. Pe de altă parte, se transmută, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamna Anne Wellington, lepădându-se - pentru totdeauna, spera - de numele său de până atunci, așa cum te lepezi de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr” (p. 55). Numele cel nou este util nu în curățarea memoriei, ci în obnubilarea efectelor engramării vieții anterioare. Eliberarea din cătușele limbii este vizată ca soluție pentru izolarea de
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
decât un blocaj în funcționarea unicei sale identități. Identitatea veche sau trecută este „o parte a identității” noastre, este doar o parte, căci identitatea este unică. În momentul în care primește e-mailul de la T. Naumescu convingerile sale cum că a lepădat haina trecutului, a limbii, a natalului se zdruncină. Constată că „într-un ungher al creierului ei încă mai era fătuca umilă, dintr-o țară estică, marginală, săracă”. Realizează că, trăind în centralitate, marginalitatea sa a subzistat. Conștientizează că „nu izbutise
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
identitate” (p. 81), în loc să se concentreze pe valorificarea talentului scriitoricesc pe care-l dovedise în România. Pe de altă parte, al doilea imens eșec al său îl reprezentase încercarea de a fugi de trecutul său românesc, schimbându-și numele și lepădându-se de „ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită”. Identitatea românească nu se disipă într-o nouă altă identitate culturală. Iluzia de a fi altcineva decât Ana-Cristina Stănescu se dezamorsează în introspecție. Subsecvent, se constată
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
pe care-l dovedise în România. Pe de altă parte, al doilea imens eșec al său îl reprezentase încercarea de a fugi de trecutul său românesc, schimbându-și numele și lepădându-se de „ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită”. Identitatea românească nu se disipă într-o nouă altă identitate culturală. Iluzia de a fi altcineva decât Ana-Cristina Stănescu se dezamorsează în introspecție. Subsecvent, se constată că „rădăcinile ei românești nu pieriseră” (p. 82), precum își
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
cu urșii-n caverna de Cină de Taină, cu sfinții, la schit - cum ma primi-va Enlil- Împăratul? ce trebi îmi va da ( de-mplinit ) acolo-n gulag? de pacea cu Umbră îmi voi aduce aminte cu drag, si de Voi...,lepădându-mă odat’ cu păcatul - un ultim sonet îi voi scrie, de-acolo, lui Shakespeare și eu, vinovat, ca și el, de soarta bietului Rege - și, mântuit, îi voi cere să rabde, să rabde sub lege că viața nu-i teatru
ELOGIU ZILEI ETERNE de ION MARZAC în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340783_a_342112]
-
ceilalți membri ai obștii. În statul feudal acordarea acestei probe se făcea prin hrisov domnesc în care se utiliza sintagma „i-am dat lege”. Partea căreia i se încuviințase proba putea să ia legea (să admită proba) sau să se lepede de lege (să renunțe la probă și să o defere părții adverse). În hrisovul de încuviințare a probei se menționa numărul jurătorilor, iar în unele cazuri erau încuviințați nominal (jurătorii pe răvașe). Jurătorii trebuiau să fie de o seamă cu
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
Radio România”. Publicasem trei cărți, una de umor, două de teatru scurt, radiofonic. În Teleorman eram cunoscut, acasă, deloc. L-am găsit alături de alți viitori prieteni, George Muntean, Liviu Popescu și Emil Satco. „Transfug, trădător” și alte epitete fiindcă mă „lepădasem” de bucovineni și nu participam la Festivalul național „Isanos-Camilar”. M-am scuzat că nu voiam să profit de pe urma asta, dar ... prin ei și mai ales prin fratele de suflet C.Blănaru am „revenit” pe meleagurile natale, am fost primit în
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
Autorului Aș trasa contur cu soare, Peste gândul plin de sare Și prin setea din deșert, Eu ți-aș spune că te iert! Lacrimei i-aș da pământ Plămădit din flori și cânt Să îl spele-n primăveri, Când se leapădă dureri. Sforilor, cu noduri multe Le-aș da sfat să mă asculte, Pietrelor ce mă lovesc Că învăț să mă feresc... Zgomotului să se plece, Peste apa care-i rece Să își vadă chip și vină..., Primenit doar prin lumină
FIR DE PĂPĂDIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340988_a_342317]
-
că l-a trădat pe Iisus, ci mai degrabă că n-a avut încredere în milă, dragostea și iertarea lui Dumnezeu, luându-și singur viața. Nu mai putin, dar Iuda se chiar și pocăise aruncând înapoi argintii vânzării. Petru se lepădase și el de trei ori, Pavel fusese și el la început dușman al crucii. Și prin harul și iertarea lui Dumnezeu au devenit mai apoi cei mai mari apostoli ai bisericii. A nega existența diavolului este o mare eroare „gnosologica
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
Articolele Autorului TROIENE Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce acasă Simțea deja căldura însoțirii cu uitarea Dar nu era decât delirul înghețului. AROME DE IARNĂ Ninge ascuțit
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]