2,409 matches
-
căreia gîndirea îi ascultă de un anumit tipar și nu de altul, acela va constata că autorul are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și așterne gîndurile. Discursul lui - și aceasta e
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu numai în ele). Aici a căzut și Pintea Viteazul, în mijlocul pieții străjuite de instituțiile sumbre ale cetății feudale: primăria, monetăria, congregația, hanul, farmacia și locul execuțiilor capitale, mutat mai târziu în câmpia Kakas. Murind, haiducul a dat într-o lespede cu toporul, îngropându-l în ea cu muchie cu tot, - și-a zis: Atunci să se nască altul ca el când va ieși toporul lui din piatră". Unealta fabuloasă de lucru și de luptă a haiducului, sădită în cremenea pieții
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
a studiului său monografic despre Ștefan Aug. Doinaș. Dacă bine cunoscutul poet, eseist și traducător rămâne același creator multiplu și substanțial, câmpul receptării lui critice și publice s-a modificat (alterat) îngrijorător după moartea autorului. La indiferența așezată ca o lespede peste numele unui scriitor român, îndată ce emoția stârnită de dispariția lui fizică s-a risipit (procesul durează la porțile Orientului între trei și șapte zile, nu mai mult), am mai avut prilejul să mă refer polemic. Doinaș nu e nici
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară, Cînd pe sînii grațioși. Dilrubam, îndestulată, Cere pace, se predă Cu gurița-i parfumată Ce învingătoarea fată
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
uz de fals, fals privind identitatea și trecere frauduloasă a frontierei. Aceștia sunt bucureștenii G.L.D. , de 29 de ani, și G.C.P. , de 24 de ani, A.N.K. , de 28 de ani, din Franța, și P.L. , de 40 de ani, din Lespezi, județul Iași. În perioada 1999-2003, toți cei patru au fost returnați de mai multe ori din diverse țări europene, unde au fost descoperiți că ședeau ilegal, astfel că li s-a suspendat dreptul de liberă circulație. Cum însă toți doreau
Agenda2003-28-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281234_a_282563]
-
dominant, ale cărui tipare nu pot accepta un sinistrat filosofic de calibrul lui Spengler. Și nici toată pleiada de gînditori de la Fechner, Lotze, Dilthey sau Simmel pînă la Driesch sau Becher. Și cum Frobenius sau Klages sunt de mult sub lespedea uitării, nici cu Carl Schmitt lucrurile nu stau mai roz, de aceea mirarea lui Dan C. Mihăilescu nu are atît rostul de a îndemna la acoperirea unui gol, cît de a-l constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
odată/ și la primul tiuit de tramvai adormeam// vară în testul părăsit îmi țineam echipa de nasturi/ cu care jucăm fotbal în cimitir/ îmi dăm întîlnire cu prietenii la ioniță c. napoleon ori la adelina i. cardei/ căci ei aveau lespezile cele mai însorite/ și cîte-o băncuța de lemn pe care ne scrijelam clasamentul// zilele fumegau liniștit că lampă cu gaz din bucătărie/ morții din cartier erau plimbați cu dricul lui halba/ pînă la arcul de triumf și înapoi/ cimitirul era
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Naratorul este personaj al propriei narațiunii, iar travaliul său de a face literatură din peisajul arid al timpului prezent (populat cu navetiști cvasi-adormiți, profesori repartizați la țară, funcționari mărunți fără ambiții și lipsiți de viață, gospodine cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă de interes a acestui tip de literatură. La prima vedere întrebarea fundamentală a prozei optzeciste este, pe urmele noilor romancieri francezi, ,cum se spune?" nu ,ce se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
decît ingrată. La vremea apariției, unele dintre aceste romane au avut parte de cronici, poate chiar de premii literare, dar, imediat după instalarea deplină a comuniștilor la putere, au fost scoase din circulație, iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul general pentru lectura cărților de ficțiune scăzuse dramatic. În aceste circumstanțe, apariția pe
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
acest volum, o neașteptat de delicată poezie a Bucureștilor de azi. O consideram apanajul exclusiv al generației optzeci. Nu e singurul amănunt prin care Ion Horea îmi contrazice așteptările. Si în acest prim ciclu, și în următoarele două (Gravuri și Lespezi), inventarul poeților afini e impresionant. I-am pomenit pe Shakespeare și Eminescu. Li se alătură Ion Pillat (care, cred, e garantul numărul unu al acestui tip de poezie, tradițională și culturală deopotrivă), Bacovia (și nu atât prin atmosfera autumnală, cât
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
numele. Din toate câte s-au spus și s-au făcut cu acel prilej nu țin minte decât o emoție copleșitoare, spaima mea de a nu se îneca pruncul în cristelniță, dublată de spaima de a nu-mi aluneca pe lespezi copilașul din plăpumioara de mătase. între atâta lume bucuroasă de eveniment, am avut numai eu, inexplicabil și repede trecător, sentimentul singurătății, făcând față ca prin minune unei responsabilități care îmi depășea puterea de înțelegere, și unui mister în a cărui
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
judeca un creator. Dar dacă opera acestuia circulă doar în perimetrul rudelor și al amicilor? Dacă egoismul compozitorului a ajuns să fie ca mersul pe unele terenuri accidentate, care te lasă să ghicești, după felul cum răsună pașii, dacă traversezi lespezi de piatră sau de lemn, plenitudini sau văgăuni? Dacă ajuns sub florile politeții, vuiește dur în contact cu semenii? Compozitorii, se știe, sunt mai mult sau mai puțin ranchiunoși. Numai că cei virtuoși transformă invidia în competiție, pentru ca cei meschini
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
la Facultatea de Teologie. Este tuns în monahism în februarie 1942, primind numele de Vartolomeu, iar după două săptămîni devine diacon. Slujbele de la Antim înregistrează, de la o vreme, prezența cotidiană a unei tinere și frumoase doamne, neclintită în genunchi pe lespedea goală de piatră în tot timpul serviciului divin. într-o seară, enigmatica femeie aține calea tînărului diacon, izbucnind "într-o foarte patetică, aproape tragică, mărturisire amoroasă"; "de mai multe săptămîni i se ruga fierbinte lui Dumnezeu, și cu sinceritate, să
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
se poate opri să se întrebe: ŤDar de ce atîta îngrămădeală lîngă Eminescu?ť". Mormîntul lui M. Preda ar produce ,o impresie penibilă", fiindcă ,jalnic, o simplă moviliță de pămînt, neîngrijit, cu o cruce urîtă din lemn, fără nici un fel de lespede, ca celelalte din jur. îl privești și parcă îl vezi, așa cum era el în viață, pe autorul Moromeților. ŤCel mai iubit dintre pămînteniť se dovedește acum a nu fi iubit de nimeni, fiindcă nimeni nu se îngrijește de mormîntul lui
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
mici fărâmele, sunt mai tari. De câte ori am scăpat de lopată? Până într-o zi, din greșeală - nu din mânie, nu din plictiseală - dintr-o lovitură m-am trezit că-s două. Iată-mă aici printre altele, perfect aliniate pe-o lespede funerară. M-a cules de pe jos unu’ care a uitat să-și aducă piatra cu el. Dar cine-și umple buzunarele cu pietre când pleacă la drum? Ei vin de departe, vizitatorii. (Piatra) „Dă-i ’nainte, dă-i ’nainte, nu
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
Cineva - mișewho. Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani, voi - atem. Cineva... (Grădinarul) „S-a strecurat în biroul administratorului după ce paznicul stinsese luminile. Apoi a căutat numărul mormântului în fișier și m-a găsit... în câteva zile a înlocuit lespedea cu una mai mare, pe care mi-a gravat numele. Era tot mică, dar suficient de înaltă ca să încapă și data nașterii. încet, încet a înlocuit douăzeci de lespezi; le-a redat copiilor numele.” (Un mort) „Lucrează de peste treizeci de
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
în fișier și m-a găsit... în câteva zile a înlocuit lespedea cu una mai mare, pe care mi-a gravat numele. Era tot mică, dar suficient de înaltă ca să încapă și data nașterii. încet, încet a înlocuit douăzeci de lespezi; le-a redat copiilor numele.” (Un mort) „Lucrează de peste treizeci de ani aici, e cel mai frumos cimitir din câte am văzut. Ce ziceți, n-am dreptate? Te simți ca-n livingul unei vile vechi. Liniște și răcoare în arșița
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
A murit. Stătea la masă și i-a căzut brusc capul în piept. Ieri. Un accident vascular cerebral; mâine îl înmormânteză. Nu aici... La cimitirul catolic. Așa a hotărât soția lui.” (Paznicul cimitirului) „Cine o să spele o dată pe an toate lespezile? Cine o să înșire pe ele cu răbdare și evlavie pietricelele? Cine o să vorbească cu fiecare în parte, din cei îngropați, cine le va citi rândurile încrustate pe plăcile funerare? Poate o să mă ridice unul, să mă ducă la el, în
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
însuflețește“ (p. 22), caz în care doar tomurile impregnate de o revelație spirituală au consistență propriu-zisă. Ficțiunea literară îl răstoarnă de plictiseală, între adagiile părinților Bisericii și un roman modern neexistînd comparație: primul e o apoteoză de duh, celălalt o lespede de mediocritate, criteriul de separare stînd în dispoziția pe care ți-o insuflă: entuziasm senin sau excitație trecătoare. Dar cine n-are aderență la ficțiunea artei, iar Dan Iacob intră în această categorie, acela își cultivă atenția pentru detaliile imediate
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
la Roșia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală, ce ar fi putut modifica istoria omenirii dacă s-ar fi făcut publică. Ceea ce șochează și mai tare este locul unde a fost făcută aceasta uluitoare descoperire. Lespedea a fost găsită în Galeria Hiperboreana, aflată pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Roșia Montană. Acest loc a fost cercetat în urmă cu 38 de ani, iar datorită uluitoarelor descoperi arheologice și antropologice practic de neconceput pentru acea vreme
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
cu 38 de ani, iar datorită uluitoarelor descoperi arheologice și antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă și apoi sigilată la comanda Securității. Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei capătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba despre o piatră compozită, obținută după o tehnologie imposibil de reprodus în condițiile științei actuale, compusă din 15% praf
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
însă au insistat să continue cercetările și să trimită acolo o echipă de arheologi. Zona a fost închisă imediat cu sârmă ghimpată și pusă sub pază. De la începutul lunii mai până pe 23 iunie s-au derulat în secret săpăturile în jurul lespezii. Măsurătorile au stabilit faptul că aceasta, perfect șlefuită, cântărea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decât cea de la Baalbek, în Liban), avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
metri și o înălțime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și români la un loc. Într-un final, lespedea a fost segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere și transportată noaptea, sub escortă militară, spre o destinație necunoscută. Din anumite informații reiese că fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galați, unde au fost topite și transformate
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
excomunicări - condamnări care se făcea bineînțeles în orașe; Rost - rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunțau și dezbaterile judecătorești mai încinse); Pământ - pavimentum-ul roman - drumurile cu pământul bătătorit sau nivelat, pavat cu „lespezi” cu care puteau fi înzestrate, din nou, numai orașele - era o obișnuință a locuitorilor acestora. Vindeca - vindico era eliberarea, scăparea, răscumpărarea romană care te salva de datorii, pedepse sau chiar de sclavie ( vindicta liber factus), situație care iarăși nu avea
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]