4,839 matches
-
pe varii teme, cinegetice, dar și istorice, teologice, sociologice, metafizice - totul într-un symposion destins, în fine, narațiune ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus lexical enorm: vânjosul și dulcele grai maramureșan și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate în mari limbi europene și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească a epocii corespondente revoluției. Aceeași policromie suculentă și în capitolele finale, despre lumea valahă din timpul fanariot și a „zavergiilor” pașoptiști. Desfrâul lexical țâșnește la tot pasul: odată cu deschiderea spre Occident „începuseră să ne vină și din Francia mărfuri: scule ușoare și din ale mai scumpe. Diamanticale: fulii, ghiordane. Marchitănie, ornice [...], sulimanuri, mirodenii, mobile: crivaturi, poloage, baiuuri, brațe de tumbac - sfeșnice regești, canapele
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
unei scheme epice. Compoziția anticipă Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, intervențiile participanților la șezătoare - conturând o tipologie morală și socială - sunt și aici gândite scenic, după un anume ceremonial. Numai că spectacolul aparține unui comediograf; verva este inepuizabilă, iar fantezia lexicală pare că se autogenerează permanent. De aceea, P. nu poate fi categorisit drept folclorist, el este un creator care construiește liber în spațiul culturii populare, pornind de la o erudiție aproape fabuloasă: „Erudiția lui în materie de tradiție orală și populară
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
am vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune”. Nu știu ce spune poetul în cutare sau cutare poezie, și nici nu mă interesează pentru că el vorbește pentru sine, dar dincolo de cântecul lexical e un cântec fără cuvinte, cu care mă înfrățesc spontan, un supra-limbaj de efluvii, pe care-l înțeleg dintr-o dată ca pe o revelație. VALERIU CRISTEA Pornind de la o sfidare retorică, poezia lui Virgil Mazilescu a intrat tot mai adânc
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
N. Steinhardt ș.a. Forma de expresie care convine ideal structurii de personalitate a lui M. este eseul: gen al libertății de gândire, proteic și de sinteză, a cărui diferență specifică este dată în cazul de față de ampla claviatură și cromatică lexicală, de metafora critică și de vervă. Primele cărți au ca obiect mari autori, începând cu Eminescu. Perspective eminesciene îl abordează pe cel mai dificil scriitor român din perspectiva „energetismului” unui mare romantic. Opera este înțeleasă ca o concordia discors a
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
fabulos care înconjoară imaginile reținute de memoria infantilă sunt surprinse într-o proză colorată de un umor discret, scrisă în dispoziție deopotrivă melancolic-nostalgică și hâtră. Discursul narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
și în articolul Limba română în jurnalele din Austria (1868), care a avut o contribuție decisivă la apărarea individualității limbii române din provinciile aflate sub ocupația austriacă: Transilvania, Bucovina și Banat. A condamnat, în egală măsură, și excesul de împrumuturi lexicale (În contra neologismelor, 1881), stabilind o sumă de principii riguroase și în această direcție. Convins că o cultură adevărată se edifică numai de jos în sus, s-a arătat sensibil la aspectul educativ al problemelor culturale, încercând să atragă de partea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
dominant în modelul literaturii. Conform acestui model, literatura este o matrice de universalii sau de disponibilități genetice, coexistente ab initio și preexistente tuturor actualizărilor istorice selective. Un principiu al tensiunii polare ordonează matca originară astfel încât antinomiile de bază ale structurii lexicale portante opun periodic în cursul istoriei literaturilor sacrul și profanul, scrisul și oralitatea, autonomia și heteronomia ș.a.m.d. Opțiunile fundamentale ale lui M. sunt nominaliste, literale și culturale. Mai exact, autorul se ocupă exclusiv de realitatea termenilor care acoperă
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre vocația autonomă și cea heteronomă a literaturii - obiect al unui contencios milenar. Căci literatura reprezintă un „în-sine” care întotdeauna a dispus de mijloace ca să se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Premiul Herder. Situat pe o poziție de forță mai puțin acută decât criticul, poetul M. este totuși autorul unei producții considerabile. Creatorul pare a fi încercat să redescopere pe cont propriu gesturile și posturile poetice fundamentale, trecând de la un registru lexical și imagistic la altul, schimbând cu dexteritate instrumentele. Obsesia centrală a liricii lui este localizabilă în modelul instabil compus de interfețele realului, înțelegându-se prin asta atât existentul, cât și realitatea poetică, surprinse în contiguitatea lor esențială. Publicat în 1980
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Hobbes). Vezi judiciosul său articol despre Tönnies din Routledge Encyclopedia of Philosophy, General Editor Edward Craig, Routledge, Londra, ediția online, 2001. 8. Am remarcat desigur preferința multor autori și traducători români pentru termenul comunitarian. Ca și în cazul altor împrumuturi lexicale, se ajunge inevitabil la calcuri și barbarisme; mai grave mi se par sintaxa „romgleză” și „traducerile”/„adaptările” contrasensuale și mecanice, atât în medii, cât și în discursul intelectual-academic. Termenul nu s-a impus încă în franceza din Franța, unde communautarisme
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
același timp ele erau impregnate de un soi de naturalism „etnografic” obiectivist, manifestat În predilecția pentru vorbele și scenele „tari”, cu iz „țărănesc”. Ultima sa nuvelă Capul șarpelui (Almanahul Literar, nr. 5, 1950) aduce o simțitoare cumpătare În manifestarea „deliciilor lexicale”. (Ă). Dintr-un gen pe care burghezia l-a desconsiderat, nuvela a devenit astăzi În țara noastră un gen popular, iubit de oamenii muncii, un gen accesibil În general țărănimii muncitoare. Revistele noastre, caietele culturale, ar trebui să publice cât
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa Arma virumque cano, Veronica Porumbacu În poezia Referatul ori Mihu Dragomir În bucata Momente eminesciene. A Învăța de la Eminescu nu Înseamnă a-ți Însuși În mod mecanic elementele de suprafață, formale, ale artei sale (structura strofei, ritm, rime, particularități lexicale, etc), ci marile cerințe ale laturii formative a artei sale: un bogat fond de idei exprimat printr-un stil personal, clar, concis, plastic. Se poate spune - În genere - că au studiat mai cu atenție pe clasici aceia dintre poeții noștri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Kuhn, aceasta este distincția dintre știința normală, ca cercetare bazată pe paradigme, și schimbarea paradigmelor, iar în scrierile lui mai târzii distincția dintre schimbări care afectează și, respectiv, nu afectează cadrul conceptual al unei tradiții de cercetare științifică, schema ei lexicală sau taxonomică specifică, numită acum lexicon 28. Această distincție este pentru Kuhn tot atât de fundamentală și de netă cât este pentru Carnap distincția dintre schimbări ale carcasei lingvistice și revizuirea cunoștințelor dobândite într-un cadru conceptual dat29. Spre deosebire de Carnap, Kuhn a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe care nu a putut-o încheia, el face următoarea remarcă semnificativă: „Probabil a devenit clar că poziția pe care o dezvolt este un fel de kantianism post-darwinist. Ca și categoriile lui Kant, lexiconul furnizează precondițiile experienței posibile. Dar categoriile lexicale, spre deosebire de strămoșii lor kantieni, se pot schimba și se schimbă atât cu timpul, cât și cu trecerea de la o comunitate la alta”30. Iar în ultimul text publicat în timpul vieții, Kuhn s-a referit din nou, mai pe larg, la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
noi pentru cuvinte vechi, împrumutând după bunul-plac și cu ușurință din practica altor limbi (Chandler, 2000, p. 35). Într-adevăr, capacitatea de a compune și recompune cuvintele (în stilul germanei) a devenit una dintre cele mai productive modalități de îmbogățire lexicală. Dacă engleza britanică se păstrează într-un conservatorism gelos pe propria-i identitate, varietatea americană nu respinge nici un fel de intruziune. Chandler nu se sfiește - parcă pentru a ilustra această particularitate - să introducă în text citate în limbi străine (sugestiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o limbă străină care poate repeta ceea ce s-a spus deja În românește; - prezența structurilor enumerative; - dezvoltarea, transformarea atributelor În atributive, ajungându-se la fraze lungi, arborescente, cu multe subordonate (așa cum sunt, de pildă, textele lui Odobescu). 2.5. Nivelul lexical - cuvintele trebuie folosite fără nicio funcție expresivă, așadar cu sensul propriu, denotativ, care să nu poată genera niciun fel de ambiguități. Un enunț precum „Adi Mutu o vrea pe Monica Bârlădeanu”, potrivit În stilul literar sau jurnalistic, nu are ce
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În domeniul respectiv. Această terminologie va fi utilizată pe tot parcursul lucrării. Ilustrăm unitatea textului științific cu trei fragmente din trei texte științifice aparținând unor domenii diferite (medical, juridic și lingvistic). O lectură atentă arată că fiecare fragment are particularități lexicale care sunt accesibile doar specialiștilor din domeniile respective. Hamartomul pulmonar este o formațiune tumorală dezembrioplazică, relativ frecventă atât la bărbați, cât și la femei, care se dezvoltă În bronhiile mici sau În parenchimul pulmonar. Are o formă circumscrisă, rutundă, bine
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de flori. CITAT RETRAS!!! Prin absența virgulei Înainte de „În ziua”, se Înțelege că ostașii sovietici au căzut În ziua de... 22 august 1951, la ora 7,45! b) Punctuația are o funcție substitutivă, prin care se realizează, În scris, economie lexicală. Astfel, printr-o linie de pauză, se pot substitui: - predicatul: „Grădină Îmi sta cerul,/ iar munții - parmalâc” (Beldescu, 1995, p. 15), unde linia de pauză substituie predicatul sta(u) din versul al doilea; - diverse prepoziții: „S-a inaugurat ruta București
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Căplescu au publicat un Proiect de transcriere a textelor cu caractere latine din secolul al XIX-lea, ale cărui principii au rămas În cea mai mare parte valabile și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice, morfologice și lexicale. Cei trei autori afirmă: Principala dificultate În transcrierea citatelor din autorii secolului al XIX-lea se datorează imensei varietăți de principii ortografice aplicate de scriitori, editori și tipografi. Principiul general pe care l-am adoptat În proiectul de față este
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a cuvântului respectiv. În orice caz, În prefața lucrării sau În nota asupra ediției (dacă este vorba despre o ediție din opera unui scriitor), trebuie să-l avertizăm pe cititor asupra intervențiilor noastre În textul transcris. 3.3. Păstrarea particularităților lexicale Se vor păstra toate particularitățile lexicale, specifice mai ales scriitorilor cu un pronunțat registru regional al limbii: Creangă, Caragiale, Pavel Dan, Mihail Sadoveanu, Ion Marin Iovescu. Așadar, vom păstra forme precum atențiune, avantagiu, complect, humor, personagiu, soluțiune etc. O problemă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În prefața lucrării sau În nota asupra ediției (dacă este vorba despre o ediție din opera unui scriitor), trebuie să-l avertizăm pe cititor asupra intervențiilor noastre În textul transcris. 3.3. Păstrarea particularităților lexicale Se vor păstra toate particularitățile lexicale, specifice mai ales scriitorilor cu un pronunțat registru regional al limbii: Creangă, Caragiale, Pavel Dan, Mihail Sadoveanu, Ion Marin Iovescu. Așadar, vom păstra forme precum atențiune, avantagiu, complect, humor, personagiu, soluțiune etc. O problemă specială o ridică aici transcrierea neologismelor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
scriitori proletcultiști 56 5. „Trădarea” intelectualilor 60 IV. Teme și atitudini proletcultiste 74 1. Propaganda proletcultistă 76 2. Teme proletcultiste 80 3. Limba de lemn 104 3.1. Definirea limbii de lemn 105 3.2. Limba de lemn la nivel lexical 107 3.3. Limba de lemn la nivel sintactic 110 3.4. Limba de lemn la nivel semantic 114 Concluzii 116 Bibliografie 119 Indice de nume 121 Anexe 129 2.7. Concluziile Reprezintă o componentă extrem de importantă a lucrării, care
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ciclu Povestea poveștilor, un fel de La Légende des siècles. Totuși, în noua ipostază, conjuncturală, deși adoptată din convingere, talentul, cultura și inteligența l-au salvat pe poet de un eșec total. Remarcabila stăpânire a științei versificației, îndemânarea prozodică, erudiția, inventivitatea lexicală, simțul umorului (dus uneori până la sarcasm), inteligența scăpărătoare, recurgerea ghidușă la un patrimoniu livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței ritmice sau eufonice gratuite, iritantă
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]